29 feb. 2012

#2




'Women who seek to be equal with men lack ambition.' T. L. 

27 feb. 2012

Para-Para-Paradis

Le simt grele, trimitandu-mi mesaje. Sunt pleoapele mele. Sunt obosite. Si ochii. Si corpul. Si eu toata. 
Iar in starea asta de blur si Tiersen pe fundal (in general muzica lui imi da senzatia de spatiu), tot ce imi ramane de facut este sa fiu recunoascatoare pentru efemerul situatiei. Exact cum atunci cand zambesti este absolut imposibil sa te gandesti la ceva
negativ, atunci cand esti obosit nu te poti gandi la nimic. Imi iubesc corpul obosit, epuizat daca se poate. Iubesc si imaginile blur din fata ochilor si incercarile mele esuate de a ii sterge; poate-poate revin la normal.
Sunt recunoascatoare ca nu gandesc si ca tot ce imi doresc este sa gasesc niste pijamale, sa ma acopar cu patura,  sa pot sa citesc macar un paragraf din ceva si sa adorm direct, fara nicio complicatie. Fara minunte intregi in care sa imi dau intalnire cu o nebunie din care nu mai inteleg nimic. Mereu ma insel asa si niciodata nu invat din asta. Daca nu invat nici din greselile proprii, atunci de unde naiba sa mai invat pe lumea asta? 
Si zilele astea sunt putine. Sunt asa de putine, incat atunci cand le am fac din ele un cadou de la karma, pe care-l primesc ca o jertfa din partea Paradisului.  
Ahh, visez la Paradis. Paradisul cere doar visare. 
La ora asta il vad ca un loc trapezoid si foarte rosu. Incredibil de rosu, dar fara substanta nociva. Pot sa clipesc regulat. Si este multa apa intr-un colt. Apa mov cu miros de lavanda. Plutesc fara sa inot. Si de undeva vin niste sunete de harpa si o senzatie de aer rece din extremitati. Ar putea arata ca o conserva de peste daca cineva s-ar gandi vreodata sa faca o conserva de peste in forma de trapez. Ideile sunt interzise in conserva  Paradis. Sunt singura si este o lumina obscura care se misca in ritmul reflexiilor luminii rosii in apa mov. Si imi simt talpile usoare; gadilate parca de un fulg spiritual. 
Si in Paradis nu am suflet  pentru ca tot ce este amorf se lasa la intrare. Il las si eu, evident. Si atunci cand il scot din fiinta nu doare. Procesul asta are gust de vin rosu. Se discuta direct cu pulsul. Asta da o placere misterioasa corpului meu...obosit!  De buna voie am ales sa renunt si la control si la...istorie. Sunt libera. Este cea mai frumoasa imagine a existentei. 
Dumnezeule, niciodata nu mi-a placut nici rosul, nici movul. Si in seara asta le-as lua in brate. 

Lectura mea din seara asta se reduce la:
'Aceasta veselie, rand pe rand languroasa ori sfasietoare, aceasta indispozitie in launtrul bucuriei, nesiguranta aceasta dureaza in general destul de putin timp.' Despre vin si hasisi - Ch. Baudelaire



12 feb. 2012

Trapped


Vorbeam cu mama acum 2 zile.
Ii povesteam ca ma simt trapped cumva si ca am nevoie sa ies de aici. Si atunci a inceput sa-mi povesteasca o chestie pe care nici macar nu o mai stiam...probabil pentru ca eram prea mica pe atunci, desi 'Legenda radunicii' am stiut-o parca dintotdeauna fara sa fi stiut de unde anume. 

Eram mica. In primele clase. Am venit acasa plangand. Se pare ca ma certasem cu o colega/prietena (whatever). Imi povestea mama ca tremuram si suspinam si nici nu vroiam sa imi sterg nasul (asta m-a facut sa rad). Atunci m-a intrebat daca stiu legenda randunicii. Evident ca nu o stiam, asa ca a inceput sa mi-o spuna. (o gasiti aici). Evident ca povestea s-a lasat cu idei pe care trebuia sa le inteleg eu de acolo si sa ma convinga sa ma linistesc. 

De data asta a schimbat putin traiectoria: de fiecare data cand te simti trapped fugi cat poti de mult ca sa iesi din mediu, sa descoperi ce este in afara barierelor care te ingradesc. Insa, intotdeauna intoarce-te acolo si compara varianta noua cu cea veche. Vezi ce anume te-a schimbat si intelege de ce aveai nevoie de asta. Da-le sansa celor de care ai fugit sa iti inteleaga lipsa si sa iti valorifice prezenta. Doar o data!
Daca dupa ce ai facut asta inca te simti trapped, rupe-te de toti cei care te-au prins in mainile lor, chiar daca asta inseamna sa lasi acolo parti din tine. Te va durea, dar durerea este intotdeauna temporara. Ei vor avea doar o parte din ce ai fost! Insa tu vei fii libera. I-ati zborul si nu te uita niciodata inapoi! Nu regreta! Nu te intoarce! Nu te gandi! Uita-te in 'noul' tau jur si opereaza cu ce ai. Lumea va fi mult mai frumoasa. Eu ma gasesc aici, la stage two si stiu doar un singurul lucru: gustul amar este temporar :) 

Never be afraid to stand up for yourself. It's ok to leave if you feel it's your time to leave :)

8 feb. 2012

Cand...


Simti ca lucrurile se schimba tu te schimbi atunci cand...

...iti duci ceasul la ureche si asculti cum timpul trece...realizezi ca oricat de puternic ai fi, el de fapt trece!
...te gandesti la oamenii din viata ta mai mult decat la tine
...nu te mai simti prins in capcana tehnologiei...pentru ca ceea ce vrei sunt momente reale!
... nu mai cauti, ci doar gasesti
...nu iti mai e foame pentru ca exista suficenta materie care sa prodca energie pentru tine 
...treci prin stari pe care nu le mai analizezi, ci doar le traiesti
...intelegi ca esecul este parte din joc...nu mai plangi cand pierzi, ci zambesti pentru ca stii ca asta te face sa cresti  
...nu mai joci un joc, ci esti parte din propriul joc...cu care incepi sa te identifici pentru ca stii ca de fapt jocul ala este viata ta! 
...nu mai respecti regulile altora, ci creezi impreuna cu ei ceea ce te face fericit
...nu iti mai e teama sa le spui oamenilor din viata ta cat de mult iti lipsesc
...nu mai renunti, ci doar trimiti lucrurile in subconstient 
...te pastrezi treaz cu multa cafea pentru ca ziua nu e de ajuns sa descoperi viata
...te uiti la fumul care iese din fiecare tigara pe care o fumezi 
...nu iti mai e teama de monstrii de sub pat pentru ca stii ca ei sunt de fapt in tine
...nu mai ai cosmaruri, ci doar denaturari ale realitatii in stare inconstienta
...nu te mai fortezi sa uiti, ci doar inveti sa lasi universul sa isi faca treaba lui
...zambesti atunci cand ceasul este fix pentru ca stii ca planetele comploteaza in favoarea ta
...nu te mai concentrezi sa construiesti un zid imens, ci doar cum sa pui fiecare caramida in cel mai perfect mod in care o caramida poate fi pusa; candva vei avea un zid complet
...nu mai asculti muzica, ci o simti
...nu mai scrii, ci doar (te) rescrii 
...nu mai citesti, ci te analizezi in fiecare idee scrisa de altii
...nu mai inveti, doar afli
...nu iti mai e frig iarna pentru ca exista perspectiva verii
...nu te mai vezi in oglinda din baie; universul insusi devine oglinda universala
...nu mai tragi draperiile noaptea pentru ca lumina este cea mai puternica inspiratie pe care o primesti inca de cand deschizi ochii dimineata
...nu-i mai judeci pe oameni, ci te judeti pe tine
...nu mai ceri nimic; incepi sa oferi
...nu te mai compari, ci te vezi completare intr-un puzzle 
...nu iti mai e teama sa le spui oamenilor cat de bine fac lucrurile pe care le fac
...folosesti 'nu' mai putin decat am facut-o eu in postarea asta
...nu iti mai renergi conditia umana, ci te bucuri de fiecare secunda in care descoperi ca a fi uman inseamna negresit de simplu, a fi simplu! 


4 feb. 2012

#1

Filosofia mea de viata sintetizata intr-un comentariu de pe youtube. Well, yes...