tag:blogger.com,1999:blog-38078159237543580622024-03-06T01:47:25.983+02:00A Den momentBirmingham, United Kingdom
Denisa Dumitraşcu. Romanian. At the moment I'm reading for a degree in Human Resource Management (HR) at Aston University,UK. I'm 20 which scares a bit... However, briefly, this is the 'place' where I tend to put all my thoughts together for better or for worse. Enjoy itDenhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.comBlogger37125tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-63198758662139133652013-03-03T21:11:00.001+02:002013-03-03T22:22:39.502+02:00Lolita - #12 <br />
Dupa ce am terminat de citit ultimul pasaj m-am simtit atat de obosita, incat aveam nevoie sa intru intr-un somn profund sa imi revin. Nu glumesc.<br />
<br />
M-am asezat intr-o pozitie comoda si imi imaginam corpul cum bajbaia spre baie, umplea chiuveta cu apa rece si isi tinea capul acolo in serii repetate de cateva secunde. Asta ca sa am un soc fizic mai puternic decat cel produs de Lolita lui Nabokov asupra psihicului meu. <br />
<br />
Nu o sa vorbesc despre subiectul cartii din mai multe motive. 1. Se gaseste pe toate website-urile posibile si imposibile de literatura deoarece face parte din categoria romanului clasic al sec XX. 2. Inca sunt sub influenta unei stari austere. Daca cineva ar fi fost in fata mea sa-mi citeasca romanul, l-as fi oprit de nenumarate ori sa intervin, sa ma cert, sa nu las ideile asa amorfe, netermnate si pestilentiale. 3. Nabokov este un erudit, stie despre ce vorbeste. Subtilitatile mi se par de dimensiunea prapastiilor, iar faptul ca il foloseste pe Freud ca argument eclectic, nu cred ca imi da voie sa incerc sa discut aceasta carte nici macar aproape de sensul obiectiv al cuvantului.<br />
<br />
Vezi, din momentul in care citesti primul cuvant al unei lecturi, iti asumi cumva riscul sa iei in spate drama si incarcatura personajelor, a tensiunii, a conflictului. Pana si Nabokov insusi ne avertizeaza de asta undeva in cea de-a doua jumtate a cartii, spunand ca "Personajele care se bucura de popularitate au o anumita evolutie intre copertile cartii si soarta lor ramane fixata pentru totdeauna in mintile noastre". Ohh, da, baiete, crede-ma ca ai reusit-o victorios cu Humbert si Lolita.<br />
<br />
Am inceput sa fac asta constant. Traiesc cu ele, sunt in lumea lor, le urmresc din elicopter si am grimase, schimburi de puls odata cu firul povestii. Am facut asta cu Holly Golightly acum trei saptamani, Michael Corleone acum 4, cu Georg al lui Gaarder sau Pi-ul lui Martel inainte sa vad 3D-ul. Si nu e bine! Nu e bine pentru ca imi ia un timp indelungat sa le tarasc din starea mea constienta in camera lor speciala care ar trebui sa imi hraneasca doar instinctul de a diferentia binele de rau, frumosul de urat, teama de curaj...<br />
<br />
Insa cu toate riscurile asociate, ideea de aici este sa faceti cunostinta cu povestea Lolitei chiar daca o sa genereze ganduri scandaloase si o sa duca la conflicte de moralitate si etica cu propriul sine. Poate o sa va simti rasa de oameni tradata intr-un fel sau altul sau poate doar o sa primiti intariturile unei teme recurente in literatura si anume ca "<i>orice limita presupune implicit ceva dincolo de ea</i>".<br />
<br />
P.S. - Nu recomand niciuna din cele doua ecranizari inainte de lectura. Eu am facut greseala asta<br />
P.S.2 - Nu am mai folosit niciun cuvant in limba engleza (pentru critica). Nu promit ca o sa dureze :)<br />
<div>
<br /></div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-90506570684173838112013-02-14T22:35:00.000+02:002013-02-14T22:55:07.724+02:00Glitch in the Matrix #11 <br />
<br />
Am autostrada mea proprie cu doua sensuri. Ea duce si aduce elementele unei lumi care ma fascineaza si ma dezgusta in acelasi timp.<br />
Acolo eu si creierul meu suntem de acord cu Goya. In somnul ratiunii cream monstrii. Este o relatie deformata ce creste din tot ce se infiltreaza prin cele <i>sapte</i> simturi de care inca dispun. Metafizic - la nivel subliminal.<br />
In cea mai mare parte sunt de vina probabil imaginile de pe retina. Adun prea multe, poate prea diverse. Vorba Anei Blandiana, <i>cine poate sti?</i><br />
<i><br /></i>Sa va povestesc.<br />
<br />
Este un serial de tipul <i>Tanar si nelinistit </i>in sensul ca insista. Am parte de el cateva secunde pe noapte, suficient cat sa imi consume toata energia in stare de nesomn.<br />
In timp ce imi imbarbatam haiduceste spiritul cu <i>Hai ca a fost doar un vis</i> - type of thing, cautam si eu un ceas. 19 minute ramase pana cand imi incepeam programul de om supus sistemului. Nu vreau sa dau niciun detaliu despre cum in 5 (cinci) <u>minute</u> s-a intamplat ce in alte dimineti se intampla in 20 (douazeci).<br />
<br />
Situatia mi-a impus sa iau metroul. De obicei n-o fac pentru ca am nevoie de oxigen. Dar cu totii stim ca in viata nu poti sa ai totul (i.e., somn pana la 8:11 <u style="font-weight: bold;">SI </u>oxigen nu functioneaza in consens). Poate as fi notat povestea Monstrului din Loch Ness daca nu as fi fost ocupata sa studiez fetele oamenilor din jurul meu. Cliseu! Am putut <i>sa citesc</i> fast forward-ul cu care nerabdatori isi asteptau tratamentul de Ziua Indragostitilor dupa programul de cazarma.<br />
<br />
Chiar daca este o chestiune in masa, nu pot sa generalizez, desigur. Poate tipul din fata mea cu casti Monster Beats se gandea la ceva mai inteligent. Sper. Avea trasaturile unui om care ar intelege principiul toboganului spre prapastia dubioasa (= oamenii cumpara chestii rosii si isi arata afectiunea <i>o zi pe an</i> la sugestia media. Ahh, ce dragut!).<br />
Imi cer scuze pentru indrazneala, dar ma dezgusta spiritul de turma, in special cand se afla in legatura directa cu consumerismul din care lipseste materia cenusie. Parere personala!<br />
<br />
Daca nu ar fi existat un individ pe nume Chris Hughes, probabil as fi fost si mai acida in privinta <i>uneltelor de manevrare.</i> Dar Chris este prea sexy sa nu il adori cu tot cu campaniile digitale din rutina de toate zilele. Strong bias, recunosc!<br />
<br />
Nu tin minte visurile, dar asta s-a blocat. Glitch in the Matrix. Astazi m-am surprins in repetate randuri infiltratata in creierul meu pasiv. Toata ziua mi-am repetat <i>Ce se intampla in Vegas, ramane in Vegas! </i>Degeaba, n-am cu cine! Si imaginile erau in fata mea. Le taiam cu cutitul. Si acum sunt tot aici. Poate planetele ma vor scriitor de bestsellers, iar eu inaintez hotarata pe calea gresita. Sau poate imi hranesc creierul cu prea mult junk. Cred ca am nevoie de o pauza sub forma Jason Biggs si Robin Williams. Hmm...tot junk se cheama, dar mai soft. Si Chopin sau Vivaldi nu cred ca diger momentan. De fapt nu cred ca diger nimic mai mult decat decat crackers si tome des Pyrenees fara sa imi pese ca 100 gr are 350 de calorii. Doar este Valentine's Day, nu?!<br />
<br />
Sau poate combinatia de informatii din ultima perioada este de vina. <i>The impossible, Melancholy, Now is good. </i>Agitatia din Mali a luat locul barfelor din pauza de pranz. Un fel de tetris pe hartie. In jocul nostru, initial vroiam sa fiu F. Hollande pentru ca imi plac inaltimile si strategia <i>on air</i>, dar apoi m-am razgandit. Cred ca este mai interesanta perspectiva deschizatorului de drumuri aka Sanogo - dupa mine potopul. Carnea de cal...Nici nu inteleg de ce ma agit atat. Candva inghiteam greu orice remarca acida; imi curgea mai mult patriotism prin vene poate pentru ca aveam mai multa seretonina. Dar cu noptile astea pe care le pierd, trezindu-ma mai traumatizata decat la iesirea din London Bridge Experience, tot ce pot sa fac este sa fiu de acord cu <i>prietenul meu, </i>Victor, care se intreaba de ce suntem din nou <i>the usual suspect. </i>Probabil dintr-un motiv ce se cheama 'past patterns', dar o las asa si trec mai departe. Sunt un muritor. Si apoi cu Papa ce facem? Peter sau Christoph? Sau ceilalti doi? Si bateria din Boeing? Corea de Nord? Si teama ca nu o sa pot vedea niciodata o lupta cu tauri live in Barcelona. Placa de Toros Monumental este un caz pierdut pe bucket list-ul meu :(<br />
<br />
Amestec toate astea cu recenta pasiune pentru seriale cu mult sange pe pixel patrat si lectura din aceeasi categorie.<br />
<br />
De fapt vroiam doar sa imi fac prezenta pe blog pentru ca uneori imi este dor de el si de serile in care scriam aberatii (ca si acum) sub influenta unui bol de lapte cu Nesquik.<br />
Intre timp mi-a crescut parul si am reusit sa scuip din Turnul Eiffel.<br />
Iar Nesquik nu imi mai place.<br />
<br />
Sunt bine, inca in viata.<br />
<br />
XXX<br />
<br />
<br />
<br />
<br />Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-8782941370250210322012-08-17T19:23:00.001+03:002012-08-17T20:34:22.485+03:00#10<br />
<div class="MsoNormal">
Aud citate mereu. Le citesc. <span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">Î</span>mi
plac. <span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">Î</span>ncerc s<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span> <span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">î</span>mi
imaginez ce impuls le-a creat. Unde s-a produs geneza. Cu ce creion - pe ce
bucat<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span> de h<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ȃ</span>rtie, cu ce ruj - pe ce oglind<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span>, ce c<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span>rbune
- prin cine <span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ş</span>tie ce pustietate…Cred
c<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span> orice alt<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span> combina<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ţ</span>ie este <span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">î</span>n
aceea<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ş</span>i m<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span>sur<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span> posibil<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span>: c<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span>rbune
– oglind<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span>, ruj – pustietate <span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ş</span>i a<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ş</span>a
mai departe.</div>
<div class="MsoNormal">
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Le subliniez <span style="background: white;">î</span>n c<span style="background: white;">ă</span>r<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>i. Le scriu pe post it-uri <span style="background: white;">ş</span>i le lipsec relativ peste tot. Pe
oglinda din baie. Pe u<span style="background: white;">ş</span>ă.
Pe fereastr<span style="background: white;">ă</span>. Pe pere<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>i. Unde este loc
liber. Sau creez loc liber. M<span style="background: white;">ă</span> inspir<span style="background: white;">ă</span>. Din c<span style="background: white;">ȃ</span>nd
<span style="background: white;">î</span>n c<span style="background: white;">ȃ</span>nd
le repet din dorin<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>a
de a le memora. <span style="background: white;">Î</span>mi place s<span style="background: white;">ă</span> le transform <span style="background: white;">î</span>n set up lines. Sau closing lines. S<span style="background: white;">ă</span> creez praf. Sau s<span style="background: white;">ă</span> las <span style="background: white;">î</span>n
urm<span style="background: white;">ă</span> ceva interesant. <span style="background: white;"> </span><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Oamenii sunt plictis<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>i de cuvinte simple. De banalit<span style="background: white;">ă</span>ţi. <span style="background: white;">Ş</span>i eu sunt. O s<span style="background: white;">ă</span> am
o via<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span><span style="background: white;">ă</span> complicat<span style="background: white;">ă</span>
pentru c<span style="background: white;">ă</span> m<span style="background: white;">ă</span> plictisesc repede. P<span style="background: white;">ȃ</span>n<span style="background: white;">ă</span> <span style="background: white;">ş</span>i
de cel mai pre<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>ios
am<span style="background: white;">ă</span>nunt. Sau nu. Nu chiar de orice
dac<span style="background: white;">ă</span> este <span style="background: white;">î</span>n mi<span style="background: white;">ş</span>care.
Te plictise<span style="background: white;">ş</span>ti mai greu <span style="background: white;">î</span>ntr-o ma<span style="background: white;">ş</span>in<span style="background: white;">ă</span> care circul<span style="background: white;">ă</span> dec<span style="background: white;">ȃ</span>t <span style="background: white;">î</span>ntr-una care st<span style="background: white;">ă</span>, nu-i a<span style="background: white;">ş</span>a? Iar citatele au dinmica lor proprie. Indivizii
se schimb<span style="background: white;">ă</span> constant, ceea ce transform<span style="background: white;">ă</span> un citat <span style="background: white;">î</span>ntr-un
proces. Un process cognitiv. Pentru c<span style="background: white;">ă</span> tu e<span style="background: white;">ş</span>ti
altul mereu, la fel <span style="background: white;">ş</span>i interac<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>iunea dintre tine <span style="background: white;">ş</span>i idei. Este ca <span style="background: white;">ş</span>i
cum ai perfora o bucat<span style="background: white;">ă</span> de h<span style="background: white;">ȃ</span>rtie p<span style="background: white;">ȃ</span>na
<span style="background: white;">î</span>ţi
vine s<span style="background: white;">ă</span> vomi<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>i. <span style="background: white;">Î</span>ntotdeauna este aceea<span style="background: white;">ş</span>i h<span style="background: white;">ȃ</span>rtie,
doar c<span style="background: white;">ă</span>
forma sa ini<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>ial<span style="background: white;">ă</span> nu mai este aceea<span style="background: white;">ş</span>i. Echilibrul chimic <span style="background: white;">î</span>n natur<span style="background: white;">ă</span>.
<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dar mereu le uit. Le uit pentru c<span style="background: white;">ă</span>
<span style="background: white;">î</span>mi doresc prea tare s<span style="background: white;">ă</span> le
<span style="background-color: white;">ţ</span>in
minte. La fel <span style="background: white;">ş</span>i cu lucrurile pe
care vreau s<span style="background: white;">ă</span> le uit: r<span style="background: white;">ă</span>man
<span style="background-color: white;">în mine</span> pentru c<span style="background: white;">ă</span> direc<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţi</span>on<span style="background-color: white;">ȃ</span>nd parte din aten<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>ia mea, ma concentrez prea tare s<span style="background: white;">ă</span> le uit. <span style="background: white;">Ş</span>i mereu ajung <span style="background: white;">î</span>n
punctul <span style="background: white;">î</span>n care uit c<span style="background: white;">ă</span> vreau s<span style="background: white;">ă</span>
uit. Se cheam<o:p></o:p><span style="background-color: white;">ă magie.</span></div>
<div class="MsoNormal">
<br />
“Don’t speak unless you can improve the silence”. Am auzit asta acum c<span style="background: white;">ȃ</span>teva zile. <span style="background: white;">Ş</span>i de atunci nu mai simt nevoia s<span style="background: white;">ă</span>
vorbesc. Pentru cineva care vorbe<span style="background: white;">ş</span>te
non-stop, ca mine, este un impact puternic! M<span style="background: white;">ă</span>
tot g<span style="background: white;">ȃ</span>ndesc, <span style="background: white;">î</span>n special diminea<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>a, c<span style="background: white;">ȃ</span>nd trec pe l<span style="background: white;">ȃ</span>ng<span style="background: white;">ă</span> tipul <span style="background: white;">ă</span>sta care c<span style="background: white;">ȃ</span>nt<span style="background: white;">ă</span> la fluier. <span style="background: white;">Î</span>mi face pielea de gain<span style="background: white;">ă</span>
pentru c<span style="background: white;">ă</span> fac analogia <span style="background: white;">î</span>mbl<span style="background: white;">ȃ</span>nzitorilor
de cobre ai lui Paler. Nu mai c<span style="background: white;">ȃ</span>nta,
te rog! Las<span style="background: white;">ă</span> lini<span style="background: white;">ş</span>tea s<span style="background: white;">ă</span>
<span style="background: white;">î</span>mi intre <span style="background: white;">î</span>n creieri diminea<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>a! <span style="background: white;">Ş</span>i
fix atunci <span style="background: white;">î</span>l v<span style="background: white;">ă</span>d cu fluierul lui ro<span style="background: white;">ş</span>u <span style="background: white;">ş</span>i cu
o privire care <span style="background: white;">î</span>mi picura vitrilor
<span style="background: white;">î</span>n stomac. A<span style="background: white;">ş</span>tept s<span style="background: white;">ă</span>
ias<span style="background: white;">ă</span> cobra, jur! Uneori <span style="background: white;">î</span>ntorc capul s<span style="background: white;">ă</span> nu-l vad. <span style="background: white;">Ş</span>i c<span style="background: white;">ȃ</span>nd <span style="background: white;">ş</span>tiu
c<span style="background: white;">ă</span> m<span style="background: white;">ă</span>
apropii <span style="background: white;">î</span>mi dau muzica mai tare. Nu
risc s<span style="background: white;">ă</span> aud nimic. Prefer lini<span style="background: white;">ş</span>tea zgomotoas<span style="background: white;">ă</span>
din c<span style="background: white;">ă</span>şti, dec<span style="background: white;">ȃ</span>t zgomotul lini<span style="background: white;">ş</span>titor care iese din fluierul lui. Cred c<span style="background: white;">ă</span> m<span style="background: white;">ă</span> a<span style="background: white;">ş</span>teapt<span style="background: white;">ă</span>
pe mine personal s<span style="background: white;">ă</span>-i dau ni<span style="background: white;">ş</span>te m<span style="background: white;">ă</span>runt.
Vrea s<span style="background: white;">ă</span> vad<span style="background: white;">ă</span> c<span style="background: white;">ȃ</span>t rezist psihic
p<span style="background: white;">ȃ</span>n<span style="background: white;">ă</span>
fac pact cu diavolul. Ştie c<span style="background: white;">ă</span>
am citit <i>Via<span style="background: white; mso-bidi-font-weight: bold;">ţ</span>a pe un peron </i><span style="background: white;">ş</span>i se joac<span style="background: white;">ă</span> cu
mintea mea. O s<span style="background: white;">ă</span>-i dau luni! Poate
pleac<span style="background: white;">ă</span> de acolo, s<span style="background: white;">ă</span> nu-l mai v<span style="background: white;">ă</span>d! <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
A<span style="background: white;">ş</span>a stau lucrurile cu lini<span style="background: white;">ş</span>tea <span style="background: white;">ş</span>i
cu citatul <span style="background: white;">ă</span>sta. Este cel mai
frumos lucru pe care urechile mele l-au auzit vreodat<span style="background: white;">ă</span>. O s<span style="background: white;">ă</span>-i fac
loc la baie. S<span style="background-color: white;">ă fie primul lucru pe care să-l vad. </span>O s<span style="background-color: white; background-position: initial initial; background-repeat: initial initial;">ă</span> fie micul meu
dejun. S<span style="background-color: white;">ă </span>îmi aduc aminte <span style="background-color: white;">î</span>n
fiecare diminea<span style="background-color: white;">ţ</span><span style="background-color: white;">ă</span> c<span style="background-color: white;">ă</span>
cel mai nobil lucru este s<span style="background-color: white;">ă</span>
asculti la <s>zgomotul din</s><span style="background-color: white;">ă</span><s>untru</s>
lini<span style="background-color: white;">ş</span>te. Ea spune cele mai frumoase pove<span style="background-color: white;">ş</span>ti. D<span style="background-color: white;">ă</span>
voce secretelor pe care spa<span style="background-color: white;">ţ</span>iul nu le-ar <span style="background-color: white;">î</span>n<span style="background-color: white;">ţ</span>elege niciodat<span style="background-color: white;">ă</span>.</div>
<div class="MsoNormal">
<br />
Promite-mi c<span style="background-color: white;">ă</span> o s<span style="background-color: white;">ă</span> fii l<span style="background-color: white;">ȃ</span>ng<span style="background-color: white;">ă</span> mine <span style="background-color: white;">ş</span>i o s<span style="background-color: white;">ă</span> m<span style="background-color: white;">ă</span> la<span style="background-color: white;">ş</span>i s<span style="background-color: white;">ă</span> <span style="background-color: white;">î</span><span style="background-color: white;">ţ</span>i ascult lini<span style="background-color: white;">ş</span>tea. Atunci lumea mea o s<span style="background-color: white;">ă</span> fie cel mai frumos lucru pe care l-am creat vreodat<span style="background-color: white;">ă</span>.<br />
“Don’t speak unless you can improve the silence”.
<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/HEoZU_H58bo" width="560"></iframe></div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-821159365603261162012-06-19T18:58:00.000+03:002012-06-19T19:03:11.364+03:00#9<br />
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
</div>
<div style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm;">
<span style="font-family: inherit;"><b>Fiecare
dimin</b><b>ea</b><b>ţ</b><b><span style="background-color: white;">ă</span></b> din<span class="apple-converted-space"> </span>ultima perioad<span style="background-color: white;">ă</span> m<span style="background-color: white;">ă</span> ajut<span style="background-color: white;">ă</span> s<span style="background-color: white;">ă</span> m<span style="background-color: white;">ă</span> trezesc constant mai lucid<span style="background-color: white;">ă</span>, <span style="background-color: white;">î</span>n<span class="apple-converted-space"> </span>ciuda faptului c<span style="background-color: white;">ă</span> universul
continu<span style="background-color: white;">ă</span> s<span style="background-color: white;">ă</span> comploteze <span style="background-color: white;">î</span>mpotriva
mea <span style="background-color: white;">î</span>ntr-o form<span style="background-color: white;">ă</span> sau alta. Sunt semne nevinovate<i> (oare?)</i> asupra existenţei c<span style="background-color: white;">ă</span>rora <span style="background-color: white;">î</span>nc<span style="background-color: white;">ă</span> am dubii. Nu ştiu dac<span style="background-color: white;">ă</span> sunt valide pentru c<span style="background-color: white;">ă</span> sunt matematice sau pentru c<span style="background-color: white;">ă</span> eu le creez constant. Nu aveţi idee cȃt
de bun<span style="background-color: white;">ă</span> sunt la asta! Atȃt de bun<span style="background-color: white;">ă</span> încȃt pȃn<span style="background-color: white;">ă</span> şi
matematica am transformat-o într-un produs ce îmi aparţine în exclusivitate. Într-o zi am să cer un premiu pentru toate imposibilităţile pe care le-am
creat de-a lungul istoriei. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-family: inherit;">E un ceva <span style="background-color: white;">î</span>n lumina de dimineaţ<span style="background-color: white;">ă</span> pe care<span class="apple-converted-space"> </span>nu reuşesc
să <span style="background-color: white;">îl neg</span> mai
mult de zece secunde de la conştientizare,
dup<span style="background-color: white;">ă</span> care scot capul din p<span style="background-color: white;">ă</span>tur<span style="background-color: white;">ă</span> şi
sunt recunoascătoare (nici eu nu stiu Cui) c<span style="background-color: white;">ă</span> ceva
atȃt de comun şi la îndemȃna tuturor reuşeşte s<span style="background-color: white;">ă</span> traseaze
cu o atingere magic<span style="background-color: white;">ă</span> c<span style="background-color: white;">ă</span>l<span style="background-color: white;">ă</span>toria
de la fereastr<span style="background-color: white;">ă</span> pȃn<span style="background-color: white;">ă</span> la m<span style="background-color: white;">ă</span>duv<span style="background-color: white;">ă</span> si <span style="background-color: white;">î</span>napoi.
Este momentul cȃnd Dumnezeii mei îşi schimbă tura. Unii ca mine o simt; alţii o
ignor<span style="background-color: white;">ă</span>; alţii nici nu o conştientizeaz<span style="background-color: white;">ă</span>. Cred c<span style="background-color: white;">ă</span> asta
se cheam<span style="background-color: white;">ă</span> 'tipologii umane'. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-family: inherit;">(...)Şi apoi ies din cearceafuri. Nu dintr-o pasiune exagerat<span style="background-color: white;">ă</span> pentru ceva anume, ci pentru c<span style="background-color: white;">ă</span> nu am de ales. S<span style="background-color: white;">ă</span> contribui din pat la<span class="apple-converted-space"> </span><i>m<span style="background-color: white;">ă</span>reţia</i><span class="apple-converted-space"> </span><i>spectacoului</i>
din faţa ochilor mei este imposibil. Aşa c<span style="background-color: white;">ă</span> m<span style="background-color: white;">ă</span> trezesc să urc pe scenă. Este mai s<span style="background-color: white;">ă</span>n<span style="background-color: white;">ă</span>tos s<span style="background-color: white;">ă</span> tr<span style="background-color: white;">ă</span>iesc
sub prezenta iluziei decȃt sub absenţa dorinţei. Iar acum nu mai am niciun
dubiu c<span style="background-color: white;">ă</span> <i>m<span style="background-color: white;">ă</span>reţia spectacolului</i> se reduce la un drog care are efect
numai <span style="background-color: white;">î</span>n absenţ<span style="background-color: white;">ă</span>. Îns<span style="background-color: white;">ă</span>,
atunci cȃnd credem c<span style="background-color: white;">ă</span> prezenţa lui
aduce satisfacţii superioare abseneţei lui, este probabil momentul cȃnd mulţi
dintre noi greşim. Începem s<span style="background-color: white;">ă</span> c<span style="background-color: white;">ă</span>ut<span style="background-color: white;">ă</span>m, s<span style="background-color: white;">ă</span> cre<span style="background-color: white;">ă</span>m
lumi paralele, situaţii, scenarii fertile pentru capcane ce ne pun faţ<span style="background-color: white;">ă</span> <span style="background-color: white;">î</span>n
faţ<span style="background-color: white;">ă</span> cu un<span class="apple-converted-space"> </span><i>finit</i> pe care-l pretindem<span class="apple-converted-space"> </span><i>infinit.<span class="apple-converted-space"> </span></i>Ce amuzanţi sunt oamenii cȃnd se
iau în serios, nu-i aşa? Atunci pică ei! Şi nici nu îşi dau seama cum mor
asfixiaţi cu masca lor de sticl<span style="background-color: white;">ă</span>. Aparent,
litigiul continu<span style="background-color: white;">ă</span> s<span style="background-color: white;">ă</span> persiste în umbr<span style="background-color: white;">ă</span>. Este o moarte clinic</span><span style="background-color: white;">ă</span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">. O moarte </span><span style="background-color: white; text-align: justify;">î</span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">n umbr</span><span style="background-color: white;">ă</span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">. A soarelui sau a
omenirii. E greu s</span><span style="background-color: white; font-family: inherit;">ă</span><span style="background-color: white; font-family: inherit;"> vorbesc despre
chestiuni universale. Revin la sine. </span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-family: inherit;">(...) Nu ştiu exact unde vreau
s<span style="background-color: white;">ă</span> ajung cu ideea aceasta. Nici nu ştiu
dac<span style="background-color: white;">ă</span> exist<span style="background-color: white;">ă</span>, s-a n<span style="background-color: white;">ă</span>scut sau a murit
vreuna în rȃndurile de mai sus. Eu înţeleg oarecum ce vreau să spun. Dar acest
ceva pe care vreau eu s<span style="background-color: white;">ă</span>-l spun se schimb<span style="background-color: white;">ă</span> în fiecare zi, cu fiecare efect pe care
universul îl are asupra mea. Trebuie s<span style="background-color: white;">ă</span> învăţ
s<span style="background-color: white;">ă</span> ţin pasul cu mine. <o:p></o:p></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt;">
<span style="font-family: inherit;">Sunt într-o permanent<span style="background-color: white;">ă</span> pledoarie pentru cineva. Un personaj
care în timpul nopţii arunc<span style="background-color: white;">ă</span> o g<span style="background-color: white;">ă</span>leat<span style="background-color: white;">ă</span> cu
ap<span style="background-color: white;">ă</span> rece şi tulbure peste faţa
mea...proces care, paradoxal, m<span style="background-color: white;">ă</span> g<span style="background-color: white;">ă</span>seşte atȃt de lucid<span style="background-color: white;">ă</span> în <b>fiecare dimineat<span style="background-color: white;">ă</span></b></span><span style="font-family: inherit;">.</span><span style="font-size: medium;"><o:p></o:p></span></div>
<br />Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-24046057044907033672012-05-13T15:03:00.000+03:002012-05-13T15:06:54.649+03:00#8Crash la orizont!!!<br />
Hugh Dancy. 2 cuvinte? Charming and h-o-t! Aww <3<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhghEKMtKHgCTlsWp461UcvWdR2P9Uvbvla6luQKYggb2TJJJwqqBLap_yUqPNqQL-imuBs3NLhor2NeD8q9BQrzzcJvvscK-dlB67axLrtHaV0-w_xjDVHnJSEZKSyGEN3bDOrDw5ry_in/s1600/Ads_Gap_The+Cord+Blazer+($88),+worn+by+Hugh+Dancy.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="200" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhghEKMtKHgCTlsWp461UcvWdR2P9Uvbvla6luQKYggb2TJJJwqqBLap_yUqPNqQL-imuBs3NLhor2NeD8q9BQrzzcJvvscK-dlB67axLrtHaV0-w_xjDVHnJSEZKSyGEN3bDOrDw5ry_in/s200/Ads_Gap_The+Cord+Blazer+($88),+worn+by+Hugh+Dancy.jpg" width="190" /></a></div>
<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/RZczm87qf-Q" width="420"></iframe><br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/vihRMbszBvE" width="420"></iframe><br />
<br />
<br />Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-49251297599815536342012-05-06T15:03:00.002+03:002012-05-07T03:05:42.835+03:00#7Gandesc ca cel mai delicat accesoriu pe care un pahar cu vin ROSU poate sa-l poarte este un papion NEGRU. Clasic exemplu de masculinitate boema, masculinité et féminité en même temps.<br />
Un sentiment generat nu neeaparat de cromatca; vorbim despre lucruri mai profunde aici...<br />
[Iar pentru mine asta face Nicolas Jaar: pune papioane paharelor de vin, facand elegant ceva aparent firesc. Encore et encore...]<br />
<br />
Upgrade: Trec de papion, de vin si de context, sa vad nimic mai mult decat un continut de sinapse artificiale care schimba intre ele o informatie ce inghesuie mai multe arhetipuri intr-un singur personaj: masculin, boem si creat in laborator...<br />
<br />
Din categoria: Replace the world space with a drink and forget it!<br />
<div style="text-align: -webkit-auto;">
<br /></div>
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/1GX_4PgUhYo" width="560"></iframe>Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-2708384718881707872012-04-21T18:59:00.000+03:002012-04-21T18:59:44.206+03:00#6Gotye + o cana de cafea duc catre o combinatie interesanta pentru mine. Trebuie sa recunosc ca este ceva foarte catchy la tipul asta.<br />
Va recomand State of The Art ca sa mearga bine a doua ceasca...De la a treia onwards as zice Making Mirrors pe repeat; ajuta mai ales atunci cand ferestrele fizice sunt inchise si ne delectam cu niste reflectare la the mistery of things.<br />
De-asta ador weekend-urile. Pot si oamenii sa respire linistiti :)<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/7H20W5PJJe4" width="420"></iframe><br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/L_fCdmvlsaI" width="560"></iframe><br />
<br />Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-14375048544367992142012-04-06T19:17:00.000+03:002012-04-21T19:08:56.547+03:00#5<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/Zb5pB5ad6ik" width="420"></iframe><br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;">The danger that faces us today is that the whole of reality will be replaced by words. This accounts for that terrible lack of instinct in modern man, particularly the city-dweller. He lacks all contact with life and the breath of nature. He knows a rabbit or a cow only from the illustrated paper, the dictionary, or the movies, and thinks he knows what it is really like - and then is amazed that cowsheds 'smell', because the dictionary didn't say so. </span></div>
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;">Jung</span></div>Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-84823395913147490212012-04-03T14:41:00.000+03:002012-04-21T19:09:20.284+03:00#4<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf8zDcQkXIL7l-Iit5XoCMPXBWfJiFGdf3OMiwH4JjMv19xHtZbvIgcLqp9m4dhq31ljW8yAGycRn9vKk9FBg0Xn-l34Ew6SgvU3gEl0cjFV4sucXbx48aIE4hMDZMrG6DyV4QMXuTogF_/s1600/holidays_summer_hammock_grey_legs_bw-002ac3e46075748cbe420cccc626972e_h_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="175" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhf8zDcQkXIL7l-Iit5XoCMPXBWfJiFGdf3OMiwH4JjMv19xHtZbvIgcLqp9m4dhq31ljW8yAGycRn9vKk9FBg0Xn-l34Ew6SgvU3gEl0cjFV4sucXbx48aIE4hMDZMrG6DyV4QMXuTogF_/s200/holidays_summer_hammock_grey_legs_bw-002ac3e46075748cbe420cccc626972e_h_large.jpg" width="200" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: monospace;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: monospace;">'Eat dessert first, Life is uncertain' - Anonymus</span></div>
<span style="font-family: monospace;"><br /></span><br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: monospace;">[Aww, mi-a placut asa de mult citatul asta...]</span></div>Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-42734756513413453292012-03-20T17:53:00.000+02:002014-06-18T22:48:53.894+03:00Apropo de soare...Dumnezeule, este a treia zi cu mult soare aici in Birmingham, iar asta nu ma face decat sa simt ca renasc din propria cenusa. Ma uit pe geam si imi dau seama ca in situatiile acestea absolut nimic nu mai conteaza. E o stare in care sunt blocata si nimic din ce ar trebui sa fac nu este o competitie suficient de puternica incat sa ma scoata de aici. Daca as fi avut si o plaja prin imprejurimi, o anume pereche de ochelari si lipsa examenelor care urmeaza, as fi intrat intr-o stare inumana. L-as fi luat pe Saint-Exupery din biblioteca si as fi fugit. Dar vezi, nemultumirea asta nu imi place la mine. Am soare si parca tot as mai vrea ceva...<br />
Am inchis paranteza.<br />
Am inceput sa dezvolt o serie de pasiuni pe care cred ca ar fi dragut sa le impart cu voi in starea asta buna. Pe o vreme asa frumoasa nu pot decat sa fiu fericita alaturi de ego-ul meu care se pare ca incepe sa se impace cu ce il tine cuminte in manta, cu ce ii aduce liniste si profunzime. Pentru ca asta este ce tot cauta el agitat in mine de ceva timp. Si fara sa imi dau seama, am realizat ca imi place sa fac lucruri care pana acum nici nu faceau parte din campul meu perceptiv. Erau niste elemente iin peisaj, pe care nu le-am cautat niciodata intrucat nu m-au intersat. Si sunt putine situatiile in care sa constientizezi ca ce gasesti fara sa cauti este de fapt ceea ce ai nevoie. Aproape inexistente. Dar suntem umani si ne place sa credem in 'imposibil', iar asta da peste cap tot jocul, din pacate. <br />
<br />
Asa ca:<br />
1. Am inceput sa ma simt (foarte) atrasa de a face toate lucrurile in ultimul moment in care le mai pot face aka 'ultima suta de metri'. Si pana acum faceam asta, dar diferenta este ca nu o faceam atat de accentuat (doar asa din cand in cand) si nu imi dadea o stare atat de buna. Este foarte interesant sa analizezi pana unde poti sa mergi, cat de mult te poti forta, cat rezisti... Cand lucrurile ies foarte bine, singurul lucru pe care il simt este ca am construit o opera de arta. Nu conteaza ca este un eseu, o carte pe care am citit-o, o tema, un proiect, ca imi fac prietenii fericiti...Orice! Cu fiecare moment in care dau totul din mine, simt ca sunt un arhitect de succes. Nu o fac des, dar sunt in proces sa o transform in filosofie de viata.<br />
Cand am vrut sa dau la liceul miliar cred ca asta a fost motivul din spate. Dar nu am avut sustinere din partea nimanui din familie. Tata: 'Sa ma suni peste doua saptamani plangand ca nu poti face fata?!'. Nu a avut incredere in mine...Si nu m-a lasat sa ma transform atunci. Poate as fi plans. Poate l-as fi sunat, dar sunt sigura ca nu as fi renuntat. Poate o sa am candva oportunitatea sa ies un an din toata nebunia asta sociala si sa fac asta. Dar deja sunt intr-un cerc vicios si mi-e teama ca as putea pierde oportunitati daca m-as defocaliza. Oricum, ati inteles ideea. <br />
<br />
2. A doua chestie nu mai e legata de mine. Sau bine, poate este intr-un fel. Este legata de oamenii de pe strada. Din senin (s-e-n-i-n) sunt foarte atenta la mimica si gestica fetelor lor, in special daca zambesc. Si chiar astazi, dupa ce am trecut pe langa o persoana cu trasaturi foarte interesante, am auzit in capul meu o voce: 'Ahh, daca ar avea fata mai luminoasa. Este prea incruntata.'. Sunt sigura ca nu am spus eu asta. Dar am fost de acord. Apoi mi se intampla exact contrariul cand vad oameni care (imi) zambesc, cu fete luminoase, cu 'linii' deschise. Este o chestie asa de puternica, nici nu avem habar cat de puternica. Schimba minti si transforma simturi toata atitudinea asta faciala. Si cred ca este asa pentru ca ea de fapt reflecta ce este in interior.<br />
Apropo de asta, incercand la un moment dat sa antrenez contactul vizual pe care il am cu cei din jur, mi-am dat seama ca nu pot sa-i privesc in ochi pe oamenii pe care nu ii plac si pe cei care sunt incruntati. Subconstinetul meu nu vrea sa intre in lumea lor plina de griji si temeri. Si fara sa ma chinui in niciun fel, sunt complet de acord sa nu privesc direct in ochii lor, cu riscul de a fi nepoliticoasa uneori.<br />
<br />
3. Si asa ajungem la a treia 'pasiune' cu care ma confrunt recent. Si ea vine tot natural, fara sa o gandesc in niciun fel. Simplu pus, daca fac ceva care nu ma atrage sau daca sunt intr-un loc in care nu ma simt confortabil, ma ridic...si plec. Si bineinteles ca nu o sa mai fiu acolo prea curand. Evident ca are si asta riscurile ei pentru ca 'ridicandu-te si plecand' nu inseamna ca iti joci jocul social intr-un mod prea inteligent, ci inseamna ca esti tu cu tine. Dar din moment ce nu simti <u>prezente</u> in jurul tau, oricum esti doar tu cu tine. Deci, sfatul meu este 'sa te ridici si sa pleci'. Dimpotriva, castigi niste timp doar pentru tine. Cineva imi spunea ca asta este cea mai sustenabila investitie pe care putem sa o facem in viata nostra. Timpul ala in care iti suna telefonul si nu raspunzi pentru ca asculti o melodie care iti place prea mult, cand nu te ridici din pat, desi te-ai trezit de 3 ore, cand bei un pahar de vin si citesti ceva interesant, cand te uiti la un film vechi... Nu stiu, cand faci ceva care iti incarca bateriile, fara sa te amesteci cu ce le plac celor din jurul tau. Cred ca ignorandu-ne si incercand sa preluam ce se adopta in jurul nostru este unul din motivele pentru care ne mai dam echilibrul peste cap din cand in cand. Dar exact ca in 'a free market economy', este o mana invizibila care le aranjeaza mereu pe toate. Da, exact, asta suntem cu totii in interiorul nsotru, 'free-market economies'... Sau cred ca cel putin asta ar trebui sa fim.<br />
Termin aici ca sa ramaneti cu analogia asta care, din nou, nu stiu de unde a venit.<br />
<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/CBw8fuk1spM" width="560"></iframe>Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-14579229616206518322012-03-16T17:53:00.000+02:002012-04-21T19:09:34.186+03:00#3<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Ii spuneam lui <a href="http://www.stangeorge.ro/">George Stan</a> aseara, dupa ce si-a pus la bataie skills-urile in photo editing pe fotografia asta veche de aproape 2 ani (Imagine: Iulian Dumitrascu), ca atunci cand ma uit la ea imi da o senzatie de Apocalipsa frumoasa ...pe care de-abia o astepti sa vina.<br />
Abia peste vreo 2 ore am inteles si eu ce vroiam sa spun...<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiC15py4bv3HlPl6-eEGVpML1OKWgaBR4lAdP1XSqNMbA8zUn-ysbVtsnRJsU4BCkM72OjdHR-M3p-Gzx2AnrRWD3PQYqWnUKfvQ6Wb8J8UDx9hV1OfSHIv3e8F8EsmYPt6umt6AcqHwiFS/s1600/DSC_0011-2.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiC15py4bv3HlPl6-eEGVpML1OKWgaBR4lAdP1XSqNMbA8zUn-ysbVtsnRJsU4BCkM72OjdHR-M3p-Gzx2AnrRWD3PQYqWnUKfvQ6Wb8J8UDx9hV1OfSHIv3e8F8EsmYPt6umt6AcqHwiFS/s320/DSC_0011-2.png" width="248" /></a></div>
<br />Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-44208173013924468192012-03-02T12:26:00.000+02:002014-06-18T22:53:33.814+03:00Mending<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieul-KLpbaJTteMxJa-PZFYFdfDQ7bsp88QOR4-DhPbC95MsOgMZGXXis8lXnJP4DM3sNhvbBxMRHRwcsSIQEnom-UhaqeIl4pPemsgVPhK1F1N2qdEO9k2L2O0Hw0jHQZigLj1D6JNUUx/s1600/tumblr_m07vin85881r6khwmo1_500_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieul-KLpbaJTteMxJa-PZFYFdfDQ7bsp88QOR4-DhPbC95MsOgMZGXXis8lXnJP4DM3sNhvbBxMRHRwcsSIQEnom-UhaqeIl4pPemsgVPhK1F1N2qdEO9k2L2O0Hw0jHQZigLj1D6JNUUx/s320/tumblr_m07vin85881r6khwmo1_500_large.jpg" height="212" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-family: arial, sans-serif; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;"><br /></span></div>
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: 'Courier New', Courier, monospace; font-size: x-small;"><span style="line-height: 18px;"><br /></span></span></div>
</div>
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">
</span><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;"></span></span>
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">You act like you don't need me,</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">'cause you're scared of being needy.</span></span></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">You want to have your cake and eat it too,</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">I call that being greedy.</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">And they say that love costs,</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">consider this a freebie.</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">No one said this would be easy. </span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">Either love me or just leave me.</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">Admit it, we too old for pretended.</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">Ain't like our bond is broken,</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">It just needed some mending.</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">And when you need a hand,</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">you know I'll be there to lend it.</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">What's the point in having time,</span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">if I ain't there to help you spend it. </span></span><br />
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">Yeah.</span></span></div>
</div>
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">
</span><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;"></span></span>
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: left;">
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;"><br /></span></span></div>
</div>
<span style="font-family: 'Courier New', Courier, monospace;"><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">
</span><span style="background-color: #ebebeb; color: #333333; font-size: 13px; line-height: 18px; text-align: left;">
</span></span>Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-31457748019583529512012-02-29T17:22:00.000+02:002012-04-21T19:09:48.635+03:00#2<br />
<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/63gwW-QG5EI" width="560"></iframe><br />
<br />
<div style="text-align: center;">
'Women who seek to be equal with men lack ambition.' T. L.
</div>
<br />Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-5040951420729057042012-02-27T23:58:00.001+02:002014-06-18T22:58:24.508+03:00Para-Para-Paradis<div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGnQy_e-Vhrg4AewTfHi0hDOo3zMcndZjHfYGHEeweR3rGoUSHshI1C_xrvM4WOQDwaRV36BMKsnBAF-qBnlvf6sVu8kfJMG1almWSL5N12qZju3GI9nuDaGb6PfjKM06-unx0iB5C9nCj/s1600/429057_2817660917039_1124363501_32029432_1781134084_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhGnQy_e-Vhrg4AewTfHi0hDOo3zMcndZjHfYGHEeweR3rGoUSHshI1C_xrvM4WOQDwaRV36BMKsnBAF-qBnlvf6sVu8kfJMG1almWSL5N12qZju3GI9nuDaGb6PfjKM06-unx0iB5C9nCj/s320/429057_2817660917039_1124363501_32029432_1781134084_n.jpg" height="320" width="256" /></a></div>
Le simt grele, trimitandu-mi mesaje. Sunt pleoapele mele. Sunt obosite. Si ochii. Si corpul. Si eu toata. </div>
<div>
Iar in starea asta de blur si Tiersen pe fundal (in general muzica lui imi da senzatia de spatiu), tot ce imi ramane de facut este sa fiu recunoascatoare pentru efemerul situatiei. Exact cum atunci cand zambesti este absolut imposibil sa te gandesti la ceva<br />
negativ, atunci cand esti obosit nu te poti gandi la nimic. Imi iubesc corpul obosit, epuizat daca se poate. Iubesc si imaginile blur din fata ochilor si incercarile mele esuate de a ii sterge; poate-poate revin la normal.</div>
<div>
Sunt recunoascatoare ca nu gandesc si ca tot ce imi doresc este sa gasesc niste pijamale, sa ma acopar cu patura, sa pot sa citesc macar un paragraf din ceva si sa adorm direct, fara nicio complicatie. Fara minunte intregi in care sa imi dau intalnire cu o nebunie din care nu mai inteleg nimic. Mereu ma insel asa si niciodata nu invat din asta. Daca nu invat nici din greselile proprii, atunci de unde naiba sa mai invat pe lumea asta? </div>
<div>
Si zilele astea sunt putine. Sunt asa de putine, incat atunci cand le am fac din ele un cadou de la karma, pe care-l primesc ca o jertfa din partea Paradisului. </div>
<div>
Ahh, visez la Paradis. Paradisul cere doar visare. </div>
<div>
La ora asta il vad ca un loc trapezoid si foarte rosu. Incredibil de rosu, dar fara substanta nociva. Pot sa clipesc regulat. Si este multa apa intr-un colt. Apa mov cu miros de lavanda. Plutesc fara sa inot. Si de undeva vin niste sunete de harpa si o senzatie de aer rece din extremitati. Ar putea arata ca o conserva de peste daca cineva s-ar gandi vreodata sa faca o conserva de peste in forma de trapez. Ideile sunt interzise in <strike>conserva </strike> Paradis. Sunt singura si este o lumina obscura care se misca in ritmul reflexiilor luminii rosii in apa mov. Si imi simt talpile usoare; gadilate parca de un fulg spiritual. </div>
<div>
Si in Paradis nu am suflet pentru ca tot ce este amorf se lasa la intrare. Il las si eu, evident. Si atunci cand il scot din fiinta nu doare. Procesul asta are gust de vin rosu. Se discuta direct cu pulsul. Asta da o placere misterioasa corpului meu...obosit! De buna voie am ales sa renunt si la control si la...istorie. Sunt libera. Este cea mai frumoasa imagine a existentei. </div>
<div>
Dumnezeule, niciodata nu mi-a placut nici rosul, nici movul. Si in seara asta le-as lua in brate. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Lectura mea din seara asta se reduce la:</div>
<div>
'Aceasta veselie, rand pe rand languroasa ori sfasietoare, aceasta indispozitie in launtrul bucuriei, nesiguranta aceasta dureaza in general destul de putin timp.' <i>Despre vin si hasisi - </i>Ch. Baudelaire<br />
<br />
<br />
<br /></div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-56564419180669987952012-02-12T18:50:00.000+02:002014-06-18T23:00:35.915+03:00Trapped<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpm2z7KOi-arjzCvpYw4Lejx_pOb8-wcIYErHKlWyrBcCYduH93s5CFEqTdefuDfjs0M_GhKiKS-NcrUGAvLyZbHAAccJAE7p8sP8p_Xrdvpyi1x8oLmHn1_SLyUHCFU7gIgjyUGlxYky7/s1600/tumblr_lzw606VGyh1rpt9amo1_400_large.png" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpm2z7KOi-arjzCvpYw4Lejx_pOb8-wcIYErHKlWyrBcCYduH93s5CFEqTdefuDfjs0M_GhKiKS-NcrUGAvLyZbHAAccJAE7p8sP8p_Xrdvpyi1x8oLmHn1_SLyUHCFU7gIgjyUGlxYky7/s320/tumblr_lzw606VGyh1rpt9amo1_400_large.png" height="320" width="212" /></a><br />
Vorbeam cu mama acum 2 zile.<br />
<div>
Ii povesteam ca ma simt trapped cumva si ca am nevoie sa ies de aici. Si atunci a inceput sa-mi povesteasca o chestie pe care nici macar nu o mai stiam...probabil pentru ca eram prea mica pe atunci, desi 'Legenda radunicii' am stiut-o parca dintotdeauna fara sa fi stiut de unde anume. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Eram mica. In primele clase. Am venit acasa plangand. Se pare ca ma certasem cu o colega/prietena (whatever). Imi povestea mama ca tremuram si suspinam si nici nu vroiam sa imi sterg nasul (asta m-a facut sa rad). Atunci m-a intrebat daca stiu legenda randunicii. Evident ca nu o stiam, asa ca a inceput sa mi-o spuna. (o gasiti <a href="http://www.psihoterapie.net/povesti/legenda-randunicii.html">aici</a>). Evident ca povestea s-a lasat cu idei pe care trebuia sa le inteleg eu de acolo si sa ma convinga sa ma linistesc. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
De data asta a schimbat putin traiectoria: de fiecare data cand te simti trapped fugi cat poti de mult ca sa iesi din mediu, sa descoperi ce este in afara barierelor care te ingradesc. Insa, intotdeauna intoarce-te acolo si compara varianta noua cu cea veche. Vezi ce anume te-a schimbat si intelege de ce aveai nevoie de asta. Da-le sansa celor de care ai fugit sa iti inteleaga lipsa si sa iti valorifice prezenta. Doar <u>o data</u>!</div>
<div>
Daca dupa ce ai facut asta inca te simti trapped, rupe-te de toti cei care te-au prins in mainile lor, chiar daca asta inseamna sa lasi acolo parti din tine. Te va durea, dar durerea este intotdeauna temporara. Ei vor avea doar o parte din ce ai fost! Insa tu vei fii libera. I-ati zborul si nu te uita niciodata inapoi! Nu regreta! Nu te intoarce! Nu te gandi! Uita-te in 'noul' tau jur si opereaza cu ce ai. Lumea va fi mult mai frumoasa. Eu ma gasesc aici, la stage two si stiu doar un singurul lucru: gustul amar este temporar :) </div>
<div>
<br /></div>
<div>
Never be afraid to stand up for yourself. It's ok to leave if you feel it's your time to leave :)</div>
<div>
</div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-39043662497477888912012-02-08T03:01:00.004+02:002014-06-18T23:03:10.142+03:00Cand...<br />
Simti ca <strike>lucrurile se schimba</strike> tu te schimbi atunci cand...<br />
<div>
<br /></div>
<div>
...iti duci ceasul la ureche si asculti cum timpul trece...realizezi ca oricat de puternic ai fi, el de fapt trece!</div>
<div>
...te gandesti la oamenii din viata ta mai mult decat la tine</div>
<div>
...nu te mai simti prins in capcana tehnologiei...pentru ca ceea ce vrei sunt momente reale!</div>
<div>
... nu mai cauti, ci doar gasesti</div>
<div>
...nu iti mai e foame pentru ca exista suficenta materie care sa prodca energie pentru tine </div>
<div>
...treci prin stari pe care nu le mai analizezi, ci doar le traiesti</div>
<div>
...intelegi ca esecul este parte din joc...nu mai plangi cand pierzi, ci zambesti pentru ca stii ca asta te face sa cresti </div>
<div>
...nu mai joci un joc, ci esti parte din propriul joc...cu care incepi sa te identifici pentru ca stii ca de fapt jocul ala este viata ta! </div>
<div>
...nu mai respecti regulile altora, ci creezi impreuna cu ei ceea ce te face fericit</div>
<div>
...nu iti mai e teama sa le spui oamenilor din viata ta cat de mult iti lipsesc<br />
...nu mai renunti, ci doar trimiti lucrurile in subconstient
</div>
<div>
...te pastrezi treaz cu multa cafea pentru ca ziua nu e de ajuns sa descoperi viata<br />
...te uiti la fumul care iese din fiecare tigara pe care o fumezi
</div>
<div>
...nu iti mai e teama de monstrii de sub pat pentru ca stii ca ei sunt de fapt in tine</div>
<div>
...nu mai ai cosmaruri, ci doar denaturari ale realitatii in stare inconstienta</div>
<div>
...nu te mai fortezi sa uiti, ci doar inveti sa lasi universul sa isi faca treaba lui<br />
...zambesti atunci cand ceasul este fix pentru ca stii ca planetele comploteaza in favoarea ta
</div>
<div>
...nu te mai concentrezi sa construiesti un zid imens, ci doar cum sa pui fiecare caramida in cel mai perfect mod in care o caramida poate fi pusa; candva vei avea un zid complet</div>
<div>
...nu mai asculti muzica, ci o simti</div>
<div>
...nu mai scrii, ci doar (te) rescrii </div>
<div>
...nu mai citesti, ci te analizezi in fiecare idee scrisa de altii</div>
<div>
...nu mai inveti, doar afli</div>
<div>
...nu iti mai e frig iarna pentru ca exista perspectiva verii</div>
<div>
...nu te mai vezi in oglinda din baie; universul insusi devine oglinda universala</div>
<div>
...nu mai tragi draperiile noaptea pentru ca lumina este cea mai puternica inspiratie pe care o primesti inca de cand deschizi ochii dimineata</div>
<div>
...nu-i mai judeci pe oameni, ci te judeti pe tine</div>
<div>
...nu mai ceri nimic; incepi sa oferi</div>
<div>
...nu te mai compari, ci te vezi completare intr-un puzzle </div>
<div>
...nu iti mai e teama sa le spui oamenilor cat de bine fac lucrurile pe care le fac<br />
...folosesti 'nu' mai putin decat am facut-o eu in postarea asta<br />
...nu iti mai renergi conditia umana, ci te bucuri de fiecare secunda in care descoperi ca a fi uman inseamna negresit de simplu, a fi simplu! </div>
<div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi_IvwLKQCfXzPrES2aFLqTFhjMstVbmH9Ev93JPs-Z_w5KO0OOJ6L-Qrw_dUW9zOptcAsrtUyvmbP6r-xz_iGiS9jMiPcSohVUyJxMCPyxbSLtxq-MRWYQwdpoz60JX9-DVc5Paj337ZE/s1600/408745_312431235461186_100000829358987_824869_799446198_n_large.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhi_IvwLKQCfXzPrES2aFLqTFhjMstVbmH9Ev93JPs-Z_w5KO0OOJ6L-Qrw_dUW9zOptcAsrtUyvmbP6r-xz_iGiS9jMiPcSohVUyJxMCPyxbSLtxq-MRWYQwdpoz60JX9-DVc5Paj337ZE/s320/408745_312431235461186_100000829358987_824869_799446198_n_large.jpg" height="264" width="320" /></a></div>
<br /></div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-30107606641174081712012-02-04T14:28:00.000+02:002012-04-21T19:10:04.259+03:00#1Filosofia mea de viata sintetizata intr-un comentariu de pe youtube. Well, yes...<br />
<div>
<br /></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGp6B-y4IbyZZh_4O7B1BA3_qa1RXk7kzxOSUsQlZYHJhqT-dsWOIS2gqkD2HWabGV69KeaRBHAi-05_K-fI0oMlg0FXCO07Btark0OLlN1fbC4OMPdDy__1bGIqa1ZStMUmwmdGuSH1bW/s1600/Untitled.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="90" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGp6B-y4IbyZZh_4O7B1BA3_qa1RXk7kzxOSUsQlZYHJhqT-dsWOIS2gqkD2HWabGV69KeaRBHAi-05_K-fI0oMlg0FXCO07Btark0OLlN1fbC4OMPdDy__1bGIqa1ZStMUmwmdGuSH1bW/s320/Untitled.png" width="320" /></a></div>
<div style="text-align: left;">
<span style="color: #333333; font-family: arial, sans-serif; font-size: x-small;"><span style="line-height: 16px;"><br /></span></span></div>Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-57700700252294326922012-01-18T00:58:00.000+02:002014-06-18T23:03:40.769+03:00Om fericit<br />
Asa arata camera unui om fericit, if you get what I mean...<br />
<br />
<div>
<div>
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: right;">
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQuikL807Kbh8sAzNAaAQFHbTxUBlHpzqnuZMwFwA6StkABhhI5t2Smvm0qRYY8mjggpJngpIEwdfuer4rnfMkuGULK7p6sTQKF8XVoNn9JhXKXOoWA3DPp1obuJ1xBdSEWUSA5adN5-8u/s1600/IMG_0831%255B1%255D.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjQuikL807Kbh8sAzNAaAQFHbTxUBlHpzqnuZMwFwA6StkABhhI5t2Smvm0qRYY8mjggpJngpIEwdfuer4rnfMkuGULK7p6sTQKF8XVoNn9JhXKXOoWA3DPp1obuJ1xBdSEWUSA5adN5-8u/s320/IMG_0831%255B1%255D.JPG" height="239" width="320" /></a></div>
<span style="font-family: verdana, arial; font-size: x-small; text-align: -webkit-center;">[But you can't jump the track, we're like cars on a cable,</span></div>
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: verdana, arial; font-size: x-small; text-align: -webkit-center;">And life's like an hourglass, glued to the table</span></div>
</div>
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: verdana, arial; font-size: x-small; text-align: -webkit-center;">No one can find the rewind button now</span></div>
</div>
</div>
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: right;">
<span style="font-family: verdana, arial; font-size: x-small; text-align: -webkit-center;">Sing it if you understand.]</span></div>
</div>
</div>
<span style="font-family: verdana, arial; font-size: x-small; text-align: -webkit-center;">
</span>
<span class="fullpost">
</span><br />
<div>
<div style="text-align: right;">
<div style="text-align: right;">
<br /></div>
</div>
</div>
</div>
</div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-65600141664358818792011-11-13T17:35:00.004+02:002014-06-18T23:07:33.651+03:00'Hello mum, this is going to be hard for you to read ...'Trebuie sa recunosc ca sunt unele lucruri care ma misca pana la lacrimi. [Adica plang] <span class="fullpost"></span><br />
<div>
Acelasi lucru s-a intamplat si cu scrisoarea de adio pe care am sa o pun mai jos. Este scrisa de un soldat britanic in varsta de 19 ani, trimis in razboiul din Afghanistan. </div>
<div>
Nu cred ca are niciun rost sa fac comentarii paralele. Lucrurile, sentimentele, trairile, cred ca vin singure. </div>
<div>
As vrea doar sa va provoc la un exercitiu. Incercati sa va identificati o secunda cu Cyrus. Ati putea oare sa va luati adio de la cei dragi? Cum ati face-o? Ce le-ati scrie? </div>
<div>
Sursa, dar si mai multe detalii puteti citi <a href="http://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/hello-mum-this-is-going-to-be-hard-for-you-to-read-1753008.html?fb_action_ids=10150350003061389%2C301607803196179%2C310590902285317%2C10150536751531038%2C10150394112113576&fb_action_types=news.reads&fb_source=home_multiline#access_token=AAADWQ6323IoBACiLG3oMcMCZBUWjSc7AfNdGzGsfxz7z6nvTmTeAAy5DXLcmWoXEZC2PvGoRdV7YAf1mdmJPStZCeCkhMU5fA9rC5bydLZB57rTS7KSo&expires_in=6754">aici</a>.</div>
<div>
<img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh4I7n6kM9s1MGuW0fOyZhU0RmXO8TNT5X3X-NkTk36rgqBS_nkCHjy7l_Dz2k89SIufRdx0r6v3Y3vhJzbI7nbV8cyuyze-2908RCNYS0kA3m2-sisSUpXMPJYZNkAwlJuUwRNj_J8Ivjf/s320/Untitled.png" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5674508157307582482" style="cursor: pointer; float: right; height: 219px; margin-bottom: 10px; margin-left: 10px; margin-right: 0px; margin-top: 0px; width: 320px;" /></div>
<div>
<br />
<i style="background-color: white; color: #333333; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: 13px; line-height: 18px;">'Hello its me, this is gonna be hard for you to read but I write this knowing every time you thinks shits got to much for you to handle (so don't cry on it MUM!!) you can read this and hopefully it will help you all get through.</i></div>
<div>
<div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: 13px; line-height: 18px; outline-color: initial; outline-style: none; outline-width: initial;">
<i>For a start SHIT I got hit!! Now Iv got that out the way I can say the things Iv hopefully made clear, o</i><i>r if I havent this should clear it all up for me. </i></div>
<a name='more'></a><i>My hole life you'v all been there for me through thick and thin bit like a wedding through good and bad. Without you I believe I wouldn't have made it as far as I have. I died doing what I was born to do I was happy and felt great about myself although the army was sadly the ending of me it was also the making of me so please don't feel any hate toward it. One thing I no I never made clear to you all was I make jokes about my life starting in the Army. That's wrong VERY wrong. </i><br />
<div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: 13px; line-height: 18px; outline-color: initial; outline-style: none; outline-width: initial;">
<i>I want each and everyone of you to forfill a dream and at the end of it look at what you have done (completed) and feel the accomplishment and achievement I did only then will you understand how I felt when I passed away.</i><i>ong my life began a LONG time before that (Obviously) but you get what I mean. All the times Iv tried to neglect the family get angry when you try teach me right from wrong wot I mean to say is I only realised that you were trying to help when I joined the army and without YOUR help I would have never had the BALLS, the GRIT and the damn right determination to crack on and do it. If I could have a wish in life it would to be able to say Iv gone and done things many would never try to do. And going to Afghan has fulfilled my dream ie my goal. Yes I am young wich as a parent must brake you heart but you must all somehow find the strength that I found to do something no matter how big the challenge. As Im writing this letter I can see you all crying and mornin my death but if I could have one wish in an "after life" it would be to stop your crying and continueing your dreams (as I did) because if I were watching only that would brake my heart. So dry your tears and put on a brave face for the rest of your friends and family who need you.</i></div>
<div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: 13px; line-height: 18px; outline-color: initial; outline-style: none; outline-width: initial;">
<i>[To his brothers:] You are both amazing men and will continue to be throughout your lives you both deserve to be happy and fofill all of your dreams.</i></div>
<div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: 13px; line-height: 18px; outline-color: initial; outline-style: none; outline-width: initial;">
<i>Dad – my idol, my friend, my best friend, my teacher, my coach, everything I ever succeeded in my life I owe to you and maybe a little bit of me! You are a great man and the perfect role model and the past two years of being in the army I noticed that and me and you have been on the best level we have ever been. I thank you for nothing because I no all you have given to me is not there to be thanked for its there because you did it cause you love me and that is my most proudest thing I could ever say.</i></div>
<div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: 13px; line-height: 18px; outline-color: initial; outline-style: none; outline-width: initial;">
<i>Mum, where do I start with you!! For a start your perfect, your smell, your hugs, the way your life was dedicated to us boys and especially the way you cared each and every step us boys took. I love you, you were the reason I made it as far as I did you were the reason I was loved more than any child I no and that made me feel special.</i></div>
<div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: 13px; line-height: 18px; outline-color: initial; outline-style: none; outline-width: initial;">
<i>Your all such great individuals and I hope somehow this letter will help you get through this shit time!! Just remember do NOT mourn my death as hard as this will seem, celebrate a great life that has had its ups and downs. I love you all more than you would ever no and in your own individual ways helped me get through it all. I wish you all the best with your dreams.</i></div>
<div style="background-color: white; color: #333333; font-family: Georgia, 'Times New Roman', serif; font-size: 13px; line-height: 18px; outline-color: initial; outline-style: none; outline-width: initial;">
<i>Remember chin up head down. With love Cyrus xxxx'</i></div>
</div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-72973097118756424352011-10-18T17:11:00.005+03:002014-06-18T23:13:08.078+03:00Back in business<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHre_imjXKyCMEDru_8XVk8kbAL-zb0_Ct03woC2sXe-gp30Ipv3AC2ugEzq75_OLM-mwJcpATwUwl6jI0051xOssqBWG2s2AzyFiju9o3ST1GUyfdl_ckvkkafyeb25CXPvEhayWgeBiL/s1600/life-is-good_large.jpg"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHre_imjXKyCMEDru_8XVk8kbAL-zb0_Ct03woC2sXe-gp30Ipv3AC2ugEzq75_OLM-mwJcpATwUwl6jI0051xOssqBWG2s2AzyFiju9o3ST1GUyfdl_ckvkkafyeb25CXPvEhayWgeBiL/s320/life-is-good_large.jpg" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5664838211460936882" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: left; height: 320px; margin: 0 10px 10px 0; width: 319px;" /></a><br />
<br />
Ca sa fac lucrurile clare de la inceput: am la dispozitie 50 de minute sa scriu despre ce se mai intampla cu viata mea, in ideea ca ‘linistea’ recenta de pe blogul meu v-a facut sa-mi pierdeti urma cu totul.So, let’s make a start! Facultatea a inceput de 3 saptamani. Si eu cu ea. Dar o sa ma intorc mai tarziu la asta. Sa incep de unde am ramas si cred ca sunt datoare cu ceva relatari despre vara asta. Daca m-ati citit pana acum, ati vazut ca ultimul articol era despre o scoala de vara la care am participat. Si cum nu o sa mai scriu despre asta pentru ca am facut-o deja, ce-ar fi sa povestesc asa in mare cum am petrecut ?!<br />
Am avut o vara geniala. Si poate o sa va intrebati de ce. Raspuns: nimic. Si de-asta a fost geniala. <br />
<a name='more'></a>Am fost 3 luni in Romania, unde pur si simplu m-am vazut cu prieteni, am petrecut cu prieteni, am baut cu prieteni...de-astea, intelegeti voi. De asemenea, am petrecut ceva timp cu bunici, rude si lume in general, de care imi era foarte de dor.<br />
Printre altele am avut si un accident auto in drum spre Cheia, unde mi-am rupt clavicula si a trebuit sa ma operez pentru ca oamenii de specialitate au vrut sa-mi puna o tija metalica. Au trecut cam 2 luni de atunci. Inca ma doare tare uneori mana si cel mai enervant este ca nu prea pot sa fac multe chestii cu ea. De exemplu, nu pot sa o ridic intr-atat incat sa o pun pe cap cu usurinta. Si nu, nu conduceam eu. Ahh, da, nu v-am spus despre realizarea de a obtine permisul de conducere pe care, pana si spre surprinderea mea, l-am luat la 2 saptamani dupa operatie. A fost o experienta pe care nu o sa uit niciodata. De-abia puteam sa misc mana si cu toate astea m-am luptat cu mine pentru 30 de minute in timpul examenului sa pot s-o fac. Si am reusit! Nu am trecut pe rosu, nu am calcat pietoni, am dat prioritate accordingly si tot tacamnul. Dupa examen am condus mai putin de o saptamana pentru ca a urmat partea aia cand se termina vacanta si lumea trebuie sa se intoarca la treburi seroase. Bine, nu a fost chiar si cazul meu, pentru ca desi vacanta s-a terminat in Romania, am continuat-o in Eastbourne la ai mei. A fost foarte dragut sa petrec ceva timp cu ei, sa mai povestim si in fine, sa facem chestii impreuna. In timpul in care am fost acolo s-au si mutat, asa ca am putut sa-mi aduc si eu aportul in gospodarie (cum s-ar spune) cu packing/ unpacking, which was nice indeed.<br />
Cam asta cu Eastbourne. Pe 30 am venit in Birmingham cu Iulian, fratele meu. M-a ajutat cu bagaje, mutat and stuff. Pe 3 am inceput cursurile. Si iata-ma aici! In anul 2 oficial, realizand ca am de facut un milion de lucruri, o gramada de groupworks, eseuri, examene, gasit internship pentru anul viitor. Suna interesant pe de-o parte...si chiar este. Dar pe de alta, iar ma lovesc a nu stiu cata oara de talentul meu deosebit la time management. Mi se intampla de multe ori sa ma bag in pat, sa pun capul pe perna si sa ma intreb daca o sa pot vreodata in viata asta sa realizez si eu tot ce mi-am propus. Si raspunsul este: NU. Sper sa nu trebuiasca sa pic vreun examen sau sa fiu concediata de la locul de munca (eventual unul pe care mi-l doream mult de tot) ca sa-mi invat lectia. Bine, de fapt, nu ma blamati, am facut primii pasi: 1) am un organizer in care imi trec aproape pana la minut toate cursurile, tutorialele, intalnirile, chestiile foarte importante in mare, 2) ma trezesc la 7 in fiecare dimineata si timp de 20 de minute fac jogging cu o colega de bloc. 3) duminica este intotdeauna zi de relaxare totala. Ahh, da, as putea sa va povestesc cat de tare a fost duminica trecuta. Am inchiriat impreuna cu alti 3 prieteni biciclete si ne-am propus sa ajungem intr-un parc, nu foarte in apropiere, unde sa avem un picnic si sa ne plimbam cu hidrobicicleta. A fost foarte dragut. Ne-am pierdut pe drum, apoi ne-am reorientat.!!! Chiar a fost fun! Pentru weekendul viitor nu am planificat nimic yet. Am inceput sa functionez pe principiul: lucrurile faine vin pe ultima suta. <br />
<div>
Am uitat sa va spun ca pe unul dintre noteboard-urile din camera mea stau lipite '29 ideas to keep yourself creative' cu care m-a inspirat un prieten. Deci, in caz ca mi se intampla sa uit chestii cum ar fi 'Make lists', 'Get feedback', 'Count your blessings', 'Try free writing', 'Take risks', 'Sing in the shower', 'Finish something' si asa mai departe, le am in fata ochilor...sunt acolo sa faca din mine un om creativ de-a dreptul.<br />
Nu stiu, sincer as vrea sa scriu mai mult pe blog. Poate chiar sa-mi scriu in agenda o ora pe saptamana cand as putea sa fac o retrospective a ceea ce fac. Nu stiu daca ar interesa neeaparat pe cineva, dar cred ca ar fi util pentru mine sa trec in revista chestiile pe care le fac si de ce nu, sa nu imi pierd cu totul talentul la povestit (in cazul fericit in care inca il mai am).<br />
<div>
<br /></div>
</div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-88388763722674991522011-09-16T22:37:00.000+03:002014-06-18T22:42:12.725+03:00Interviul Ionescian sau teatrul absurdului în recrutareÎn timp ce îngrăşam porcul astăzi de dimineaţă cu ceva cost behaviour şi profit planning pentru examenul pe care îl aveam într-o oră, am văzut luminiţa de la capătul tunelului. Pentru că, fie vorba între noi, atunci când vorbim despre accounting, credeţi-mă că totul se măsoară în tunele întunecoase, lungi şi doar în cazurile prea fericite şi puţin probabile putem spera la ceva ieşiri, eventual de urgenţă.<br />
Şi în timpul ăsta, mi-a venit mie o idee trăznet şi anume să aplic pentru un summer internship la propriul blog. Şi m-am trecut de faza CV-ului şi a scrisorii de recomandare şi am ajuns la interviu. Acolo am început să mă întreb de ce m-aş alege eu pe mine... <br />
<a name='more'></a>şi nu pe altcineva, dacă ar fi să fiu o girafă ce sunete aş scoate, dacă aş pleca pe o insulă pustie ce troance mi-aş lua cu mine şi de ce. Şi apoi vă daţi seama că mi-a trebuit ceva timp să decid dacă merit să trec această etapă sau nu, ultima de altfel. Sincer, eram puţin în dubii pentru că zgomotul pe care l-am scos nu a fost prea inspirat; o girafă ar fi fost cu siguranţă dezamăgită de mine. Şi parcă nu am fost nici suficient de formală; am chicotit prea colorat plus să nu mai vorbim despre faptul că nu aveam una dintre cuticule bine tăiată şi asta dădea mâinilor mele un aspect neîngrijit. E clar, am decis să mă resping. Cineva ca mine nu poate fi acceptat în condiţiile de faţă.<br />
Doar că apoi mi-am trimis un e-mail rugându-mă să mă accept deoarece nu se ştie când voi mai avea o asemenea şansă...unică, de adevăratelea! Am citit mailul şi parcă m-am gândit că aş merita o şansă. Dar nu o şansă care să pice din cer. Nu, nu, nicidecum.<br />
<div>
<br />
<b>De ce te-am alege pe tine şi nu pe altcineva?</b><br />
<div>
<i><br /></i>
<br />
<div>
<i>Pentru că sunt sensibilă, îmi plac copiii şi căţeii. Ahh, şi am o pasiune deosebită pentru lucrurile rafinate, de bun gust. Ahh, da, şi am multă energie. O draoie de energie din care aş putea să dau întregului departament. Chiar şi pe gratis. </i></div>
<div>
<i><br /></i></div>
<div>
<b>Deci să te alegem pentru că îţi plac câinii...</b></div>
<div>
<i><br /></i></div>
<div>
<i>Bine, cred că m-aţi înţeles greşit. Mie nu îmi plac câinii în general, ci doar în particular. O anume rasă, confidenţială din cale afară. Şi da, consider că pasiunea mea nebună sau nebunatică (cum vreţi) pentru câini nu face altceva decât să mă recomande pentru poziţia aceasta.</i></div>
<div>
<i><br /></i></div>
<div>
<i>Şi cam câţi câini îţi plac?</i></div>
<div>
<i>Ahh, asta depinde de la caz la caz. Sincer, întrebare mai dificilă nici că se putea. Acordaţi-mi douăzeci de secunde să îmi cercetez memoria. Hmm...cam patru. Patru câini îmi plac. </i></div>
<div>
<i><br /></i></div>
<div>
<b>Povesteşte-mi o întâmplare hazlie din viaţa ta.</b></div>
<div>
<i>Dar vai câte nu sunt! Să fie atunci când m-am împiedicat pe scările rulante din Mall şi mi-am spart caninul? Da, cred că aceea este cea mai amuzantă. Pentru mine a fost puţin dureros, dar aapoi, vazând cât de amuzantă era pentru oamenii din jur am început şi eu să râd deoarece nu vroiam să creadă că cunt inclută şi nu înţeleg micile aluzii comice. Şi am râs împreună mult timp.</i></div>
<div>
<i><br /></i></div>
<div>
După acest interviu cu adevărat sever şi relevant pentru poziţia respectivă, am decis să îmi dau acea mică şansă. Şi când spun şansă, mă refer la o piramidă de şansă. Această şansă este formularea unui feedback customizat. Nu oricui îi plac 4 câini şi are experienţa unui canin spart, rezultatul ironiei (sorţii), în timp ce învăţa să meargă pe tocuri în Mall. Aşa că mi-am trimis un mail:</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Dragă participant,</i></div>
<div>
<i>După îndelungi dezbateri în cadrul echipei de recrutare, am decis să îţi acordăm o şansă, fiind de altfel impresionaţi de CV-ul tău ireal de real. Aproape că tremuram la atingerea lui, fiecare dintre noi încercând să-i atingă măcar un colţişor pentru a se asigura că este viu. Când în sfârşit a mişcat, ne-am aşezat cu toţii uşuraţi la masă, convinşi de veridicitatea informaţiilor. </i></div>
<div>
<i>Suntem conştienţi de drama majoră pe care am creat-o în ceea ce se chaemă sufletul tău profesional, prin faptul că prima dată te-am respins. De fapt nu te-am respins. Noi te-am acceptat mai mult ca niciodată, doar că tu nu ai înţeles bine mesajul nostru. Echipa noastră te vrea, însă noi ne întrebăm dacă şi tu chiar ne vrei. Şi pentru a răspunde la această întrebare am contactat psihologii corporaţiei care au analizat la sânge (pur) testele psihometrice pe care noi presupunem că le-ai realizat şi cu acelaşi regret copleşitor te anunţăm că nu te încadrezi în accepţiunea angajatului ideal pentru noi.</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<i>Îţi mulţumim pentru înţelegere şi te mai aşteptăm pe la noi,</i></div>
<div>
<i>Echipa Resurse Umane</i></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
!!! Nu râdeţi, calitatea aceasta o au unele interviuri...realizate de HR-işti. Deşi este un domeniu atât de nou şi plin de perspective...simt că se îmbâcseşte şi asta nu îmi place. Este exact ca şi cum cineva i-ar adminstra regulat vitriol cu lingurinţa copilului meu.<br />
<br />
<br />
P.S. - Întotdeauna am urât - la propriu - perioadele în care plonjez dintr-o stare în alta incredibil de rapid. Şi eu care credeam că vremea din Anglia este cel mai schimbător lucru de pe planetă.</div>
</div>
</div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-18329041507399284352011-06-12T00:49:00.003+03:002014-06-18T23:44:01.986+03:00Era timpul florilor<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfS9WsnCPNob5hPL2-ls6VNrRffkIOEPza34jEYqvg25lekZPkJFF7mADEqhQQEHbk45Tcmu-RHji5mxK2s08oKnUXvLQsTAAJX3y9LixP2LWzrgj_jWp9rOHGpL1lLpc5193tW6B6EBXO/s1600/tumblr_ll3s81bkiU1qey8eho1_500_large.jpg"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfS9WsnCPNob5hPL2-ls6VNrRffkIOEPza34jEYqvg25lekZPkJFF7mADEqhQQEHbk45Tcmu-RHji5mxK2s08oKnUXvLQsTAAJX3y9LixP2LWzrgj_jWp9rOHGpL1lLpc5193tW6B6EBXO/s320/tumblr_ll3s81bkiU1qey8eho1_500_large.jpg" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5617083486433930850" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 213px; margin: 0 0 10px 10px; width: 320px;" /></a><br />
<div style="text-align: left;">
cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.</div>
cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe<br />
iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele<br />
îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt<br />
cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani.<br />
<a name='more'></a><br />
<br />
ai devenit o mare putere străină.<br />
din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în mii de poziţii, îmi spionează secreţia insulinei<br />
iau interviuri până şi trusei mele de bărbierit<br />
şi îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul<br />
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua<br />
pe când în crivăţul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.<br />
<br />
de-acum, până şi şoferului tău mă adresez cu efendi<br />
până şi lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete<br />
îi spun da, massa, guleraşului tău cu dantelă<br />
îi croiesc şi agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătraţi de vitrină<br />
vin într-un suflet când lenea ta clopoţeşte...<br />
<br />
parcă eşti un păun, cu bucureştiul înfoiat în spatele tău.<br />
hoteluri clipind, damele pâlpâind, pietrele din pavaj absolvind cibernetica<br />
ministerele, institutele, tarabele respirând pulberea aurie a cinematografelor dizolvate<br />
în aer<br />
amurgurile cele mai galbene<br />
zorii cei mai negri<br />
moartea cea mai statistică rostogolindu-şi buclele prin fundaţiile<br />
şi canalele şi metrourile şi anemia şi stressul albastru<br />
al magazinelor de radiouri, televizoare, pick-up-uri, casetofoane,<br />
microfoane, discuri, căşti, şteckere, prize amestecate în saliva unei<br />
nostalgii de culoarea locomotoarelor de serviciu încremenite lângă<br />
peroanele gării obor<br />
şi până şi pensionarii cântarelor de precizie<br />
şi toţi invalizii care vând ilustrate în relief şi lozuri în plic<br />
s-au lepădat de mine pentru râsul tău înţolit, sastisit,<br />
inamic.<br />
<br />
lasă-ţi lumea ta uitată,<br />
aşterne un strat de pudră peste imperiul tău ieşit ca un coş pe tenul bronzat al amiciţiei<br />
noastre<br />
declară-mă independent,<br />
să mă descurc cu rezervele mele de manioc, patate şi tapioca,<br />
converteşte-mă în ceva mai puţin dureros,<br />
înveleşte-mă cu o florească mai caldă,<br />
flutură-ţi pleoapa ca o scânteie electrică şi îndoaie-ţi genunchiul<br />
ca să îmi pot pune în fine pe roate<br />
afacerea mea cu ezitări colorate<br />
în serile acelea care, zice-se mai revin...<br />
<br />
(era timpul florilor<br />
era anotimpul dragostei<br />
era deceniul războiului nuclear<br />
era crima perfectă din zece mâine mititei<br />
era ali-baba şi cei douăzeci şi patru de ani<br />
era pieptul tău gri trecând cu un decibel de rasă în zgardă<br />
era o flacără de magneziu îmbrăţişând o petardă.)<br />
<br />
ai devenit, femeie, o mare putere străină.<br />
ai devenit marea iubire a plămânilor mei<br />
ploaia mea te curbează în orice boabă, apartamentul meu este cutia ta de pantofi<br />
ţie îţi trimite în fiecare zi ura mea trandafiri cu bilet,<br />
pre tine moartea te iluminează<br />
imperiu bancar şi discret,<br />
cauciucată zarază.<br />
<div>
<br /></div>
<div style="text-align: right;">
Mircea Cartarescu</div>
<div>
<br /></div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-87638002189626827802011-06-04T18:39:00.007+03:002014-06-18T23:16:18.877+03:00Acasă-acasă<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBlPd4aYjLDBgqvMQwll13ViegtXn1bAfI2WzOom84LbPpxCk-dfAMQOABiIvqzDolviRCbq33pGWilcO9w7FoACFVRaXuVAJOqHjIXhCGCdXStlyzMKzHs5oqt8EzbrnyspdX8sEc92aa/s1600/hailshaim_panorama.JPG"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBlPd4aYjLDBgqvMQwll13ViegtXn1bAfI2WzOom84LbPpxCk-dfAMQOABiIvqzDolviRCbq33pGWilcO9w7FoACFVRaXuVAJOqHjIXhCGCdXStlyzMKzHs5oqt8EzbrnyspdX8sEc92aa/s320/hailshaim_panorama.JPG" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5614409616304416114" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: right; height: 239px; margin: 0 0 10px 10px; width: 320px;" /></a><br />
Mă tot mint de ieri de pe la prânz că o să încep să citesc <i>Memoriile unei gheișe</i>, dar lenea din mine face destul de complicată până și treaba cu inspirația-expirația. În orice caz, astăzi nici nu mă gândesc să nu rezolv măcar câteva capitole. Mi-a fost atât de recomandată și răs-recomandată cartea aceasta, încât simt că aș aduce un injuriu omenirii, necitind-o. Tot ieri mi-am cumpărat și <i>Great tales from English History</i>, pe care am răsfoit-o puțin înainte de culcare. Pare foarte bună. A doua pe listă!<br />
<div>
<br />
<a name='more'></a><br />
<span class="fullpost"></span><br />
<div>
Acum vă scriu din patul meu de <i>acasă-acasă</i>. Pentru cei care nu știu, în viața mea, <i>acasă</i> are 3 niveluri și anume:</div>
<div>
<i>acasă - </i>Birmingham, nivel scăzut;</div>
<div>
<i>acasă-acasă - </i>Eastbourne, nivel mediu, aici locuiesc ai mei, deci toate chestiile alea cu mâncare gătită, curățenie etc nu sunt în responsabilitatea mea, precum se întâmplă în Birmingham;</div>
<div>
<i>acasă-acasă-acasă - </i>Ulmi, România, nivel ridicat, este locul unde am locuit în ultimii câțiva ani, sunt aproape de bunici etc.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
În fine, ce vreau să spun este că acum sunt la nivelul <i>acasă-acasă, </i>unde<i> a</i>m ajuns joi după-amiză. Ai mei mi-au făcut o surpriză foarte drăguță și anume mi-au decorat cămăruța mea, unde mă simt genial. În bibliotecă mi-am pus cărțile de la facultate și nu numai, mi-am pus hainele în șifonier, mi-am umplut seraterele cu mărunțișuri, ceea ce nu am mai făcut până acum <i>acasă-acasă</i>. În vacanța de Crăciun & Paște pur și simplu mi-am ținut lucrurile în geamantan. Nu m-a deranjat deloc, doar că acum chiar am sentimentul aparteneței la această casă. </div>
<div>
Ba chiar am așternuturi de pat cu <i>The little princess</i>; nu știu exact a cui a fost ideea, dar este dulce. Și peisajul fiecărei dimineți întregește imaginea aceasta perfectă(ish) a casei (vezi foto).</div>
<div>
Mama gătește toată ziua, ignorând rugămințile mele înfocate de a se opri odată! Tata și el prin zonă...la fel și Iuli. </div>
<div>
Ahh, dacă aș fi tras puțin mai mult de mine, poate aș fi scos o postare mai inspirată, reușită, chiar! Dar în momentul acesta simt că tot ce trebuie să fac este să rezonez cu se întâmpla în jurul meu și să o las mai moale cu tehnologia. </div>
<div>
<br /></div>
</div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-83670021427012267202011-05-16T21:30:00.013+03:002014-06-18T23:45:53.793+03:00De ce mă răscoleşti, Emile?<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrtRlYfP1c6flFgAlF5YwYVEJR7ySO72hNSlrD3Uyfx6erXtGPwZ1ClX8KN3Lsm47cwcL6U1CKl32RezWOzXqvEm0jo6q1eSd92H_B-dcQfxdswfMKzaJnzgLHcYfBEPlbF_btUcBF5gRe/s1600/lala.png"><img alt="" border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrtRlYfP1c6flFgAlF5YwYVEJR7ySO72hNSlrD3Uyfx6erXtGPwZ1ClX8KN3Lsm47cwcL6U1CKl32RezWOzXqvEm0jo6q1eSd92H_B-dcQfxdswfMKzaJnzgLHcYfBEPlbF_btUcBF5gRe/s320/lala.png" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5607419572056018722" style="cursor: hand; cursor: pointer; float: left; height: 200px; margin: 0 10px 10px 0; width: 320px;" /></a><br />
Câteva pasaje din 'Amurgul gândurilor'. <br />
<div>
Mie mi-au gâdilat fiinţa astăzi. Dumnezeule, de câte ori îl citesc pe omul ăsta am senzaţia că descopăr lumea, că vreau să transform cărţile lui în biblia de la capul patului, că vreau să învăţ ce scrie acolo...să pot să murmur când merg pe stradă pasaje întregi. Ma înnebunşte starea asta în care simt că de fapt nimic din ce este acolo nu îi aparţine lui, ci mie. Că nimic nu este scris, ci rostit. Că nimic nu se leagă de el, ci de mine. Tot conţinutul a devenit între timp şi al meu. Îmi însuşesc toată nebunia din gândurile lui, de parcă aş fi trăit-o într-o altă viaţă întru totul. Şi îmi doresc să pot ajunge a vorbi despre existenţă în acelaşi stil fluid şi în această viaţă. Dar nu pot, probabil nu o să pot niciodată, pentru că Cioran o face absolut perfect şi de ajuns pentru noi toti.</div>
<div>
Dacă ceea ce veţi citi mai sus vă va inspira măcar 1% din cât a făcut-o cu mine, înseamnă că începem să salvăm omenirea. </div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Poţi spune uşor că universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va supăra.-Dar afirmă acelaşi lucru despre un individ oarecare; el va protesta şi va lua chiar măsuri spre a te sancţiona. Aşa sîntem cu toţii: ne scoatem din cauză cînd e vorba de un principiu general şi nu ne e ruşine să ne izolăm într-o excepţie. Dacă universul n-are nici un rost, scăpat-am careva din blestemul acestei osînde?</div>
<div>
Tot secretul vieţii se reduce la atît: ea n-are nici un rost; fiecare din noi găseşte însă unul."</div>
<div>
<a name='more'></a><br /></div>
<div>
"Singurătatea nu te-nvaţă că eşti singur, ci singurul."</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Dumnezeu are tot interesul să-şi vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărîmă pe toate, căci gîndurile i le-au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de nelinişte metafizică, şi el îi tulbură somnul. Gîndul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morţii. El nu îmblînzeşte deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea cînd îşi căuta pulsul prin teroarea nimicului....</div>
<div>
Se spune că Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. - Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul. Diogene, dacă se năştea după Cristos, ar fi fost un sfînt. - Admiraţia pentru cinici şi două mii de ani de creştinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios…</div>
<div>
Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate...</div>
<div>
Dacă ar prinde glas agitaţia surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plîngerii. Port un doliu din naştere - doliul acestei lumi."</div>
<div>
<br /></div>
<div>
"Tot ce nu-i uitare ne uzează substanţa; remuşcarea este la antipodul uitării. De aceea se ridică ea ameninţătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îţi umple clipele cu senzaţii de plumb topit în sînge.</div>
<div>
Oamenii simpli simt remuşcări în urma unui act oarecare; ei ştiu de ce le au, fiindcă motivele le sînt sub ochi. În zadar le-am vorbi de „accese“, ei n-ar putea înţelege tăria unui chin inutil. </div>
<div>
Remuşcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o nelinişte etică pe marginea vieţii. N-ai nici o vină pe care s-o regreţi, şi totuşi simţi remuşcări. </div>
<div>
Nu-ţi aduci aminte de nimic, dar te năpădeşte un infinit dureros al trecutului. N-ai făcut nici o faptă rea, dar te simţi responsabil de răul universului. Senzaţii de Satană în delir de scrupul. Principiul Răului în mrejele problemelor etice şi-n teroarea imediată a soluţiilor. </div>
<div>
Cu cît eşti mai puţin indiferent în faţa răului, cu atît eşti mai aproape de remuşcarea esenţială. Aceasta-i uneori tulbure şi echivocă: atunci porţi povara absenţei Binelui."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Păcatul este expresia religioasă a remuşcării, precum regretul expresia ei poetică. Primul este o limită superioară; ultimul, una inferioară. Te căieşti de ceva ce s-a întîmplat sub tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracţia răului sau a vulgarităţii a învins reflecţia etică. Ambiguitatea pleacă din amestecul de teologie şi vulgaritate din orice remuşcare. </div>
<div>
În nimic nu simţi mai dureros ireversibilitatea timpului ca în ea. Ireparabilul nu-i decît interpretarea morală a acestei ireversibilităţi. Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ştie diferenţia raţional unul de celălalt. Dar simţim cu toţii căldura dureroasă a răului şi răceala extatică a binelui. Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăţie şi cunoaştere."</div>
<div>
<br /></div>
<div>
"Ceea ce deosebeşte remuşcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioşare, un patetic al incurabilului."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Lumea nu-i decît un Nicăieri universal. De aceea, n-ai unde să te duci niciodată..."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Toate momentele acelea cînd viaţa tace, ca să-ţi auzi singurătatea... În Paris, ca şi într-un cătun îndepărtat, timpul se retrage, se înghemuieşte întrun colţ al conştiinţei şi rămîi cu tine însuţi, cu umbrele şi luminile tale.</div>
<div>
Sufletul s-a izolat şi în zvîrcoliri nedefinite se ridică la suprafaţa ta, ca un cadavru pescuit în adîncimi. Şi atunci îţi dai seama că mai există şi alt sens al pierderii sufletului decît cel biblic. Toate gîndurile par gemetele unei rîme călcate de îngeri."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Nu poţi pricepe ce înseamnă „meditaţia“ dacă nu eşti obişnuit să asculţi tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunţare. Toate iniţierile religioase sînt cufundări în adîncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muţenia cosmică îţi spune atîtea lucruri, că laşitatea te împinge în braţele acestei lumi.</div>
<div>
Religia-i o revelaţie atenuată a tăcerii, o îndulcire a lecţiei de nihilism ce ne-o inspiră şoaptele ei, filtrate de teama şi prudenţa noastră... Astfel se aşază tăcerea la antipodul vieţii."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"De cîte ori îmi vine-n minte cuvîntul: rătăcire, de atîtea ori am revelaţia omului. Şi tot de atîtea ori, parcă au aţipit munţii pe fruntea mea..."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Trebuie să ai spiritul unui sceptic grec şi o inimă de Iov ca să încerci sentimentele în ele însele: un păcat fără vină, o tristeţe fără motiv, o remuşcare fără cauză, o ură fără obiect... Sentimente pure - care îşi au echivalentul în a filozofa fără probleme. Nici viaţa şi nici gîndirea nu mai au - în felul acesta - vreo legătură cu timpul, iar existenţa se defineşte ca o suspendare. Tot ce se petrece în tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindcă nu se îndreaptă nicăieri, ci se epuizează în finalitatea internă a actului. Devii cu atît mai esenţial, cu cît răpeşti „istoriei“ tale caracterul de temporalitate. Privirile spre cer n-au dată, iar viaţa în ea însăşi e mai puţin localizabilă decît neantul."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Timiditatea este un dispreţ instinctiv al vieţii; cinismul, unul raţional.</div>
<div>
Înduioşarea? Un amurg delicat al lucidităţii, o „degradare“ a spiritului la rangul inimii."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Paradoxul nu-i o soluţie; căci nu rezolvă nimic. Poate fi folosit doar ca împodobire a ireparabilului. A voi să îndrepţi ceva cu el este cel mai mare paradox. Fără dezabuzarea raţiunii nu mi-l pot închipui. Lipsa ei de patos o obligă să tragă cu urechea la murmurul vieţii şi să-şi desfiinţeze autonomia în tălmăcirea acesteia. În paradox, raţiunea se anulează pe ea însăşi; şi-a deschis graniţele şi nu mai poate opri năvala erorilor palpitante, a erorilor care zvîcnesc."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Dac-aş fi Moise, aş scoate cu toiagul regrete din stînci. Oricum - este şi acesta un mod de-a stinge setea muritorilor..."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Un om lucid îşi măsoară „căldurile“ la fiece pas, spectator al pasiunii proprii, veşnic pe urmele lui, abandonîndu-se echivoc născocirilor tristeţii sale. În luciditate, cunoaşterea este un omagiu fiziologiei.</div>
<div>
Cu cît ştim mai mult despre noi, cu atît îndeplinim cerinţele unei igiene, care consistă în realizarea transparenţei organice. De atîta puritate, vedem prin noi. Ajungi astfel să asişti la tine însuţi."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Dacă se admite în univers un infinitezimal real, totul este real; - dacă nu există ceva, nu există nimic. A face concesii multiplicităţii şi a reduce totul la o ierarhie de aparenţe înseamnă a nu avea curajul negaţiei. Distanţa teoretică de viaţă şi slăbiciunea sentimentală pentru ea ne duc la soluţia şovăitoare a treptelor irealităţii, la un pro-contra firii."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Deşerturile sînt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele îşi plimbă oboseala de totdeauna şi prin ele se vaicără chinuitele noastre avînturi. Singurătatea e punctul nostru comun cu El, dar şi cu diavolul. Din vremuri de-nceput se-ntrec ei în a fi singuri - şi noi venit-am tîrziu, chiar prea tîrziu, la un concurs fatal.</div>
<div>
Cînd se vor retrage din arenă, rămîne-vom singuri în Singurătate, şi pustiurile vor fi neîncăpătoare pentru un salt mortal."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
"Orice fel de luciditate este conştiinţa unei pierderi."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<div>
"Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atîtea condiţii din afară, încît s-ar putea scrie geografia fiecărui gînd. Am începe cu nuanţa cerului şi am sfîrşi cu poziţia scaunului. Mahalaua cugetării îşi are şi ea rosturile ei."</div>
</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Este lung postul ăsta...îmi cer scuze, nu mă pot opri!</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<object style="height: 390px; width: 640px;"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/DhF0NeFSppQ?version=3">
<param name="allowFullScreen" value="true">
<param name="allowScriptAccess" value="always">
<embed src="http://www.youtube.com/v/DhF0NeFSppQ?version=3" type="application/x-shockwave-flash" allowfullscreen="true" allowscriptaccess="always" width="640" height="390"></embed></object></div>
Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3807815923754358062.post-89221242245965247102011-04-06T20:05:00.002+03:002014-06-18T23:48:43.910+03:00O mare de soareAstazi este soare. Atat de mult soare, incat nu stiu cum sa reactionez. <br />
Si stii, dupa 7 luni in care umbrela mi-a fost nelipsita din geanta, mereu infofolita si grabita intre destinatii, abia acum realizez ca de fapt cateva fire firave de soare ma fac asa fericita...<br />
Este unul din lucrurile acelea "simple" de care am uitat sa ne bucuram. Eu insa as spune ca nu este deloc simplu. Si stii de ce? Pentru ca daca ar fi asa "simplu" nu ar trebui sa ma miste asa de tare...<br />
<br />
Iubesc viata primavara! Iubesc zambetul pe care nu pot sa-l potolesc si urasc ochelarii de soare pentru ca poate daca ei nu ar fi fost, CINEVA-UL de sus s-ar fi indurat de noi si ne-ar fi permis sa-i privim goliciunea pana in maduva! <br />
<br />
Si masinuta de inghetata, pe care am vazut-o pentru prima data aici, este parca piesa perfecta din puzzle. Soare, inghetata si multa energie pozitiva!<br />
<br />
Si fara niciun dubiu, astazi sunt un acumulator descarcat care si-a revenit ...Denhttp://www.blogger.com/profile/17560275090366149803noreply@blogger.com2