Manifestandu-mi intr-o conversatie cu o prietena dezamagirea fata de o carte citita acum ceva vreme, aceasta mi-a spus: "Eu fac parte din categoria celor care invata cate ceva din fiecare carte". Dupa ce am terminat "Orasul cu salcami" mi-am adus aminte replica. De ce? Fiindca in acest roman Mihail Sebastian are un stil care atrage, te tine captiv in lumea sa, insa dupa ce tragi "linia" descoperi ca ai lecturat o simpla poveste de viata, cu bunele si rele sale, fara sa scoata in evidenta un "ceva" care sa sclipeasca. Un roman de viata si atat.
Protagonista romanului este Adriana Dunea, urmarita incepand cu perioada primei adolescente, pana la neasteptata casatorie din final. Actiunea, asa cum spuneam, evolueaza in jurul existentei Adrianei, urmarindu-i intamplarile habituale, conturand, nu in detaliu, viata unei adolescente de la inceputul secolului XX.
Romanul debuteaza cu un eveniment nu neeaparat important, cat plin de simbol pentru orice fata si anume, prezenta menstruatiei (i-au "inflorit salcamii"). Traita initial ca o drama, aceasta observa cum schimbarile se tin lant; se face mare, iar orizontul se largeste considerabil. Apare prima iubire, a doua, framantarile aferente acestor stari, care narate din perspectiva masculina, devin interesante de observat.
Titlul este intuitiv, acest "oras cu salcami", simbolizand de fapt universul relativ limitat si inchis in care fata isi traieste tineretea; se naste in D..., pentru scurte perioade se muta in Bucuresti pentru a facilita bunul mers al lucrurilor in relatia sa cu Gelu, urmand ca in finalul romanului sa se intoarca catre locurile natale.
Tot in final, mi-a captat atentia si o descriere metaforica: "Intr-adevar, privind-o pe Adriana cum desfacea o portocala, el avea senzatia unui fel de siluire figurata. Ea taia coaja groasa in cateva felii, pe care le desfacea ca pe niste petale, despartind usor firele albe ale coajei pe carnea fructului, care ramanea in mijloc fraged, rotund.
- Esti sigura, Adriana, ca tie iti plac portocalele ca fruct si nu ca simbol?"
Asistam, deci, la o felie din viata Adrianei Dunea, a familiei, prietenilor si cunoscutilor acesteia, pe care fara indoiala, daca nu aveti altceva mai bun de facut, va invit sa o gustati.
Citat: "Afla atunci ca este mai usor sa te desparti de viata, intr-un moment tragic, cand o vezi in mare, putin abstract, putin nereala, de cat sa te desparti de o mie de lucruri, care fiecare in parte nu inseamna nimic, dar toate la un loc fac o existenta."
haha. as i told you- the same here. :)
RăspundețiȘtergereio nu prea am inteles descrierea aia metaforica- cu portocala. am citit`o de vreo 2 ori dar tot nu m`am prins :))
te pup si sa nu uiti sa citesti si Accidentul, deocamdata pare interesant.
xox
Ti-o explic vineri...Este interesanta!
RăspundețiȘtergerexox
am terminat adineauri Orasul cu salcami. m-am apucat sa o citesc datorita postului tau pe blog asa ca fii mandra :D Frumoasa carte, sfarsitul aiurea :| A fost ceva gen "iesi din viata cand inca esti actor, nu lasa sa ajungi figurant". Asa a iesit si Adriana din relatia cu Gelu. Pacat. Deja imi tresarea sufletul de atatea nopti de iubire...
RăspundețiȘtergereMi-amintesc colturi dragi din Bucuresti..
Ce cantau cu inimile noastre
Melodii spre zarile albastre..
Dar a fost o data ca in povesti
Colindam pe strazi cu tine
Iar langa noi si dorul hoinarea
Ne simteam atat de bine
Ca n-am fi vrut sa ne oprim candva
hey am terminat ieri si "Accidentul". :D mi-a placut chiar mai mult decat "Orasul cu salcami"
RăspundețiȘtergere