Pana si vremea ma roaga sa-l invat pe Bacovia. In lumea mea, uneori rece, adevarurile ies la iveala si nu inteleg de ce se intampla asta doar prin Bacovia si doar cand ploua.
Iata ca scriu despre ploaie si o fac intr-un mod tulburator pentru ca insasi prezenta ei ma termina psihic. Nu-mi place nimic din starea pe care mi-o transmite, nu ma simt in largul meu; plus ca toate adevarurile dureroase ies la iveala, parca plutesc in mocirla si ma enervez cand sunt obligata sa rememorez clipe, mai ales frumoase.
In momentul asta merit sa tac sau merit sa tip in gura mare sau merit sa fac naiba ceva pentru ca imi stau cuvintele in gat si am de ales intre a le inghitii odata pentru totdeauna sau a le scupia cu toata vulgaritatea din lume.
Ma enerveaza ca ploaia pune paie pe foc. Dorurile, deja existente, se amplifica. Nevoile, se adancesc, iar teama de singuratate rupe tacearea intr-o forma clipocita de absurditati si analogii esuate.
Mi-e dor de soare si o spun metaforic. Nu-mi pasa daca e cald sau frig, dar cel putin sa fie acolo pentru ca ii simt firesc nevoia.
Ma doare ceva. Nu ma vait. Spun asta din pasiune pentru scris. Lucrurile isi schimba oricum forma cand cuvintele sunt aruncate pe o foaie (fie ea digitala). Altceva se petrece in mine. Membrane se rup si imi vine sa dracui; norocul meu, ca nu imi place sa fiu vulgara decat atunci cand sunt obligata s-o fac. Acum ma lupt sa nu ma scufund si sincer ma chinui sa fac asta. Il detest pe Bacovia pentru toate aberatiile cu care mi-a impuiat capul. Nu am de ce sa le ascult sau cred, insa ar fi trebuit sa ma gandesc la asta inainte de a le pune la suflet. De ce si eu ma simt la fel ca el? De ce mi-e asa de "frig" si "rece" si de ce nu iau masuri?
Vreau sa ma culc. Sa pun capul pe perna mea roz (nu intamplator e roz) cu care impart multe dintre secretele mele capitale. Cu ea sunt sincera si renunt la orgolii. Vreau sa ma trezesc maine, stralucind sub razele care imi manjesc chipul cu optimism inca de dimineata. Vreau sa turn on optimismul inca de la inceput si sa imi impun o stare antonim-bacoviana.
Si daca am si eu o rugaminte, este sa nu ploua maine. Va rog sa faceti cumva sa se intample asta pentru ca altfel o voi lua razna.
Multumesc anticipat
Ploaia lui Bacovia e o ploaie de toamna rece cand i se agrava boala lui de plamani si nu putea respira!Ploile de primavara sunt calde, blande,aducatoare de verdeata si de miresme noi in aer!Priveste-o cu detasare,asculta-i zgomotul pe acoperis imagineaza-ti un foc in semineu ,foc la vedere cu lemne care trosnesc si care-ti fragmenteaza gandurule!O sa ma rog sa nu avem stropi maine pentru ca am de turnat 88 metri cubi de beton!Romantic,nu?Semneaza :un fost miner!
RăspundețiȘtergereUite că s-a rezolvat (era să zic am rezolvat, dar era o probă mult prea evidentă de orgoliu şi obrăznicie. Unii ar numi-o blasfemie). Nu mai plouă. Şi ce bine merge Bacovia pe soare!
RăspundețiȘtergereDa, s-a rezolvat! Cred ca deja eram prea multi cei care ne rugam pentru asta si-atunci L-am induplecat!!! Sper sa nu se razgandeasca! :)
RăspundețiȘtergere