V-ati intrebat vreodata cum exact ar exista lucrurile daca altcineva le-ar face in locul vostru? Daca nici nu ati exista? Daca nici macar nu v-ati fi nascut vreodata?
Daca fix acum, cand citit postarea asta, ochii altei tipe s-ar misca de la stanga la dreapta si invers?? Daca ea nu ar fi fost cum esti tu: bruneta, slabuta, cu ochii albastri, cu fruntea lata si degetele lunguiete, cu pometi proeminineti si fata ovala? Da, copilul parintilor tai sa fie altul decat tine...
Eu ma gandesc la asta. Ating obiecte si imi imaginez o alta mana care face asta. Merg pe strada si ma gandesc ca poate tipei care ar fi fost in locul meu nu i-ar fi placut modelul balerinilor mei; nici intr-o mie de ani nu s-ar fi incaltat cu ei...Ma uit in oglinda si incerc sa zugravesc acolo chipul uneia care ar fi putut fi in locul meu: mai blonduta, cu ochii verzi, un pic mai timida si cu parul mai lung; asta ar putea sa fie un model...au mai ramas o infinitate...
Oare si "ea" i-ar fi dezamagit pe parintii mei la fel cum am facut-o eu? Oare si "ea" i-ar fi facut sa fie mandrii de "ea" in felul in care am facut-o eu? Oare si "ea" ar fi fost atat de fericita in familia asta ???
Uneori imi proiectez in lumea mea interioara un personaj, altul decat mine, pe care il conduc ca si cum as fi eu, dar in absenta felului meu propriu de a fi; ii ofer un fel de "tot ce e mai bun". De multe ori imi las simturile angrenate in povestea asta cu "copilul mamei, altul decat mine"...Si in felul asta dau start unei programari...programez propriul meu joc digital.
Mi-as dori ca "ea" sa nu fie asa de slaba (lipsa de tarie) cum sunt eu uneori. Mi-as dori ca ea sa renunte mai usor si sa nu mai inteleaga totul ca un complot personal. Te rog, Doamne, as vrea sa vad ce s-ar fi intamplat daca eu nu as fi fost. Vreau sa stiu cine ar fi fost in locul meu si cum ar fi reactionat ai mei. Ar fi iubit-o mai mult decat o fac acum cu mine? De ce nu? Mi-ar fi simtit lipsa? Evident ca nu, din moment ce nici macar nu ar fi stiut ca eu aveam de gand sa apar...Sau poate nu am avut niciodata de gand sa apar...
Mi-as dori ca ea sa rada mai mult si sa nu fumeze. Da, sa nu fumeze pentru ca in felul asta ar fi putut sa traiasca mai mult. Mi-as dori ca ea sa nu se lase usor influentata de un zambet strengar....Si sa nu se indragosteasca ca o proasta!
Dar cred ca nu mi-as fi dorit ca ea sa existe vreodata pentru ca in felul asta nu as mai exista eu. Iar pentru asta trebuie sa adresez cateva multumiri, unele chiar ceresti! Insa le pastrez pentru rugaciunea de la culcare...pentru ca inca mai am timp sa tot fac asta. Papagalul tiganului de la Pavcom mi-a prezis ca voi trai 86 de ani...
nu sunt de acord cu faptul ca te ai gandit daca parintii tai ar iubi-o pe "ea" mai mult. nu e corect sa gandesti asa,pt ca pentru un parinte,indiferent cat "asa nu" ar fi copilul lui,nu cred ca s ar gandi ca ar vrea altul sau ca l-ar putea inlocui. parintii ne iubeasc indiferent de ceea ce facem si de cum suntem.ei isi iubesc copiii,indiferent de numarul lor,in mod egal,cu toate ca isi pot manifesta afectiunea in mai multe felori. de cele mai multe ori,parintii sunt mai "atenti" cu cei slabi,iar pe cei capabili ii lasa sa-si croiasca drumul cu propriile forte,iar lucrul asta este interpretabil pt copilul respectiv,crezand ca probabil nu-l iubeste ca pe celalalt,dar nu si da seama ca de fapt,parintele ii ofera incredere,ceea ce e cel mai important.
RăspundețiȘtergerefrumoasa postare:*
Era doar o postare aiurea....ideea mi-a venit intr-o zi cand ma gandeam daca sunt singura care gandeste, reactioneaza in felul asta si cat de "vinovata" este partea genetica pentru felul cum fac toate astea... Si pur si simplu m-am gandit daca "inlocuitoarea" mea ar proceda la fel ;;). :***
RăspundețiȘtergere