4 iun. 2011

Acasă-acasă


Mă tot mint de ieri de pe la prânz că o să încep să citesc Memoriile unei gheișe, dar lenea din mine face destul de complicată până și treaba cu inspirația-expirația. În orice caz, astăzi nici nu mă gândesc să nu rezolv măcar câteva capitole. Mi-a fost atât de recomandată și răs-recomandată cartea aceasta, încât simt că aș aduce un injuriu omenirii, necitind-o. Tot ieri mi-am cumpărat și Great tales from English History, pe care am răsfoit-o puțin înainte de culcare. Pare foarte bună. A doua pe listă!



Acum vă scriu din patul meu de acasă-acasă. Pentru cei care nu știu, în viața mea, acasă are 3 niveluri și anume:
acasă - Birmingham, nivel scăzut;
acasă-acasă - Eastbourne, nivel mediu, aici locuiesc ai mei, deci toate chestiile alea cu mâncare gătită, curățenie etc nu sunt în responsabilitatea mea, precum se întâmplă în Birmingham;
acasă-acasă-acasă - Ulmi, România, nivel ridicat, este locul unde am locuit în ultimii câțiva ani, sunt aproape de bunici etc.

În fine, ce vreau să spun este că acum sunt la nivelul acasă-acasă, unde am ajuns joi după-amiză. Ai mei mi-au făcut o surpriză foarte drăguță și anume mi-au decorat cămăruța mea, unde mă simt genial. În bibliotecă mi-am pus cărțile de la facultate și nu numai, mi-am pus hainele în șifonier, mi-am umplut seraterele cu mărunțișuri, ceea ce nu am mai făcut până acum acasă-acasă. În vacanța de Crăciun & Paște pur și simplu mi-am ținut lucrurile în geamantan. Nu m-a deranjat deloc, doar că acum chiar am sentimentul aparteneței la această casă.
Ba chiar am așternuturi de pat cu The little princess; nu știu exact a cui a fost ideea, dar este dulce. Și peisajul fiecărei dimineți întregește imaginea aceasta perfectă(ish) a casei (vezi foto).
Mama gătește toată ziua, ignorând rugămințile mele înfocate de a se opri odată! Tata și el prin zonă...la fel și Iuli.
Ahh, dacă aș fi tras puțin mai mult de mine, poate aș fi scos o postare mai inspirată, reușită, chiar! Dar în momentul acesta simt că tot ce trebuie să fac este să rezonez cu se întâmpla în jurul meu și să o las mai moale cu tehnologia.

3 comentarii:

  1. asa e...nu-ti trebuie tehnologie :D ..dar pune butonul ala de like ca sa pot sa-ti fac si eu reclama mai mama :D :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu iti recomand "Memoriile unei gheise"...a fost cartea care m-a facut sa ma indragostesc de cultura Japoneza, alaturi de multe alte lucruri bineinteles. :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu, mai lenesa din fire am vazut filmul "Memoriile unei gheise" si mi-a placut ata de mult incat l-am descarcat si revazut de mai multe ori. Merita vazut!

    RăspundețiȘtergere