A Den moment: 01

18 ian. 2012

Om fericit

Asa arata camera unui om fericit, if you get what I mean...

[But you can't jump the track, we're like cars on a cable,

And life's like an hourglass, glued to the table

No one can find the rewind button now

Sing it if you understand.]

Den şi povestea ei

Den a alergat prin ploaie, a fost pitzi şi şi-a făcut poze în baie, a copiat, şi-a încercat norocul la lotto (păcat că era Ghervasuc pe-atunci şi n-a mers), a fugit de-acasă la vârsta dubioasă de 16 ani, a fumat, s-a îmbătat, a luat 3 în teză la franceză şi şi-a dovedit că poate 10 la următoarea, a susţinut România la Bruxelles, şi-a împlinit visul de a sta o lună în Anglia, crede că Dumnezeu este pură energie, are un mentor genial, caută interiorul în fiecare 'sine' , descompune orice, a făcut jurnalism local, de voluntariat nu mai spune, a premiat-o Băsescu (asta nu înseamnă că-i e drag), are cel puţin un milion de vise de la viaţa ei (şi ea se încurcă în ele), nu prea se uită la desene animate, citeşte orice (cu mici excepţii, fireşte), crede în puterea filosofiei, creşte sufletul în ea când îl citeşte pe Ciutacu, este educator/învăţător pentru că a studiat la liceu pedagogic, adoră Marocul, s-a plimbat cu bacul pe Bosfor, nu are părinţi bazaţi, urăşte comoditatea tocmai pentru că e cea mai comodă fiinţă din câte există.

Den şi-ar fi dorit să scuipe din Turnul Eiffel, să fie invitată la nunta regală, să vorbească fluent păsăreasca, să ştie dansul ploii, să aiba părul mai lung.

Den adesea se întreabă ce este de fapt viaţa, cum se defineşte frumuseţea, dacă se poate atinge fericirea, care este limita dintre vise şi utopii.

Den niciodata nu a consumat etnobotanice, nu a renunţat la vise, nu s-a răzbunat suficient (zice ea), nu a citit Sandra Brown, nu a ascultat pe la uşi (firar), nu şi-a făcut toate unghiile galbene (doar inelarul, o data).

Ea e Den!