-->
-->Ieri am iesit in larg. De mult imi doream asta... Desi ideea a fost sa ajungem la Chateau d'If, cu totii am apreciat in aceeasi masura si calatoria pe Arhipelargul Frioul, care a fost, cel putin pentru mine, un moment special.
Nu ma asteptam sa descopar o lume atat de dinamica departe de tarm. Era agitatie si asta m-a fermecat. Yachturi, barci, vapoare, vaporase, toate creau o lume omogena, departe de asfaltul incins al orasului, la care am renuntat cateva ore.
M-am simtit ciudat, parca a fost un moment de regasire, in care incercam sa ma redescopar, sa simt cine sunt si ce vreau, cum as vrea sa fiu, ce ar trebui sa schimb la mine, intr-un cuvant, unde ma aflu acum si unde as vrea sa fiu. Parca ma uitam la un film despre mine ce se proiecta in atmosfera. Fiecare element isi avea rostul si semnificatia minutios stabilite.
Am ajuns la Chateau d’If, celebra fortareata a lui Alexandru Dumas, unde, pe urmele lui Edmond Dantès, parca retraiam povestea “Contelui de Monte Christo”. Nu am avut ghid, motiv pentru care a trebuit sa ma rezum la un pliant care, insa, mi-a deschis apetitul spre mai mult. Am aflat ulterior ca celebra inchisoarea a adapostit nume importante din istoria Frantei si nunumai: Jean-Baptiste Chataud (condamnat pentru ca a adus ciuma in Marsilia), politicianul Michel Mathieu Lecointe-Puyraveau, Gaston Crémieux (unul dintre liderii Revolutiei din Paris), Chevalier de Lorraine , protestantii Jean Serres si Élie Neau si lista ramane deschisa…De precizat este ca Marchizul de Sade nu a fost inchis in Chateau d’If, asa cum se aude prin popor. De precizat, curentii puternici de aer faceau absolut imposibila evadarea, motiv pentru care, cu exceptia fictivului Dantes, nimeni nu a reusit vreodata sa scape.
Am plecat cu ultimul vapor spre Marsilia la 18:35. Cred ca a durat mai mult. Marea era un pic agitata.
Mi-a placut!
