A Den moment

Take care

2012-01-24T16:41:00.001+02:00

[scris ieri]
Mi-e dor de starea generala din liceu si de entuziasmulcu care nu respiram pana nu ajungeam acasa si incepeam sa scriu pe blog, undetranteam toate absurdatitile lumii in cea mai prosteasca forma posibila. Daruite cum sta treaba, mi-am promis ca nu mai traiesc in trecut, ci doar ilvizitez asa din cand in cand, cum pretind ca o fac acum.

Ma instiga pozitiv (daca limba romana imi permite sa maexprim asa) gandul fluturatic legat de ce o sa fac fix in momentul asta anulviitor, cu ce o sa fiu imbracata, cu cine o sa vorbesc, ce o sa debiteze prin triunghiul berumedlor. Dar vedeti voi,alta promisiune pe care mi-am facut-o este ca nu mai traiesc in viitor si inceea ce CRED eu ca o sa imi ofere el,ci doar o sa ma joc cu imaginatia, vizitandu-l din cand in cand in absurdullui...asa cum pretend ca o fac acum.

Luandu-le prin excludere, daca ieri este trecut si maineeste viitor [desi dinamica timpului aravea ceva obiectii legat de asta], tot ce imi ramane este sa traiesc astazi si acum pentru caasta este singura optiune care respecta regulile carora de buna voie sinesilita de nimeni am ales sa ma supun.

Nu o sa va tin mult pentru ca sunt incredibil de obosita ... blanc, daca vreti. S-au blocatcanalele cumva si nu mai circula ceea ce materia numeste ‘informatie’...darlucrul cu care vreau sa inchei este ca astaziin timp ce fumam, un omul strazii (ish) aduna chistoace de pe jos ca sascoata si el de un fum. M-am dus la el si l-am intrebat daca vrea o tigara.Mi-a spus ca nu vrea. I-am spus ca ar fi placerea mea daca ar vrea. A luat-o,dupa care am auzit cel mai adevarat ‘Take care, darling’ din viata mea. Astam-a facut fericita azi. Si da, o sa ‘Take care’ pentru ca asta cere prezentul.Nimic mai mult decat ‘Take care’...De restul se ocupa planetele.

[Psychologyresearch tells us that people make lot of mistakes in their reasoning—theyoverestimate their abilities, interpret the world to confirm their prejudices,and look for causes and patterns in the wrong places.]

Om fericit

2012-01-18T00:58:00.000+02:00

Asa arata camera unui om fericit, if you get what I mean...

[But you can't jump the track, we're like cars on a cable,
And life's like an hourglass, glued to the table
No one can find the rewind button now

Sing it if you understand.]

White flag time

2012-01-14T16:15:00.007+02:00

There will be so many guys out there that will act with the first impulse, that will do what they feel towards you because they know that when it comes down to it, you'll do the same thing. Because is what you sincerely feel that makes things grow...and grow...and happen! And all these guys are where I left them: in the friendzone just because I always wanted something challenging and not easy to get. But there's a point when you just get tired and sick of doing this...which is human, but not ongoing. It operates on levels exactly like Maslow once explained. When you have enough, go upper and upper to find the balance which he says you'll never find because we, damn humans, always want something more complex and answerless.

So, why bothering about the ones who use you as a practical application of those seduction techniques that they read over and over again? If you want me to give you the best seduction lesson, that is to do what you feel as if you knew you could not fail. And you won't!

Why shall I let myself trapped in a world where I need to play the game of some misunderstood feeling connections, where I need to overthink situations and go into some tiresome 'what if ' analysis...when in the end everything is just about loosing or winning?

You know, I don't like to gamble with my feelings and I'll never understand why one should do it. It's like betraying yourself while having the false impression of growing stronger. It's such a bullshit! A bullshit that I reckon only strong people are brave enough to go away from because knowing what it's worth doing and what not is part of the life's philosophy which I assume not everyone gets.

And this is what I'm doing right now. I'm going away from something I enjoyed a long while with the inner feeling that things would get better and I'd sort myself out somehow...EVEN I've always been flooded by its counter feeling of not happening so.

I surrender, so you can rejoice in the name of the game you've just won. I need to go out of this beautiful mess because I'm tired.

Everything summed up should bring you here: the only thing standing in between you and me is reality. And you know this, don't you?

Pledge for contrasts

2012-01-14T01:19:00.010+02:00

The concept of 'contrasts' is what keeps me alive. And you know why? Because life in itself is such a big contrast. If we stretch it a bit, we can even say

life = contrasts.

And if we stretch it even more, we can say

we live our life = we live our contrasts.

All these ridiculous contradictions I'm talking about offer up that 'something more' that has to do with the essence of the organism and its behaviour potentiality.

It's about sensations drown in knowledge and finding the deepest roots in yourself...and others, while executing almost a solitary event: that of focusing our energies and attention inward in order to be separate and unique from others. An example might be the contrast of us ending up our social life with those few moments before falling asleep when there's no one around besides those killing thoughts. And the good news is that the 'killing thoughts' as we call them, represent the raw material of the combinations that we mingle with in our daily life. And this is where the contrasts come from. The more...the better!

I reckon the take away lesson for you is 'nothing can be made of nothing; he who has laid up no material can produce no combination' Reynolds, Sir Joshua.

I'd just call it 'Catch 22'...

Don't try to get the flow. It's just a post about absurdities which came at random when I had a look at my phone and I unconsciously added up all those elements: the picture, 00:00 and 'slide to unlock'.

Well, what I wish you for tonight is to 'slide to unlock' the opportunities of being separate and unique FROM others !!!

Ce ziceti?

2012-01-07T22:00:00.001+02:00

Un drop de inspiratie/motivatie pentru voi...

Sursa

Mda...

2011-12-28T00:40:00.007+02:00

Inca de la inceput vreau sa ma fac inteleasa, nu urmeaza sa critic nimic din ce scriu oamenii, ci doar sa imi exprim parerea despre faptul care urmeaza.

Desi nu ar trebui sa am prea mult timp liber pentru ca urmeaza sesiunea dupa vacanta, I can't be bothered to think about it. Sunt acasa, ma culc foarte tarziu, ma trezesc numai dupa 2 pm, nu am un program...ma intelegeti voi. Si pentru ca sunt in starea asta dolce far niente, am timp sa fac o parte din lucrurile care imi plac si pentru care nu am asa de mult timp in alte perioade. Un exemplu ar fi sa citesc bloguri. Ideea este ca sunt unele care, nu doar ca ma lasa rece, dar ma instiga. Ma instiga sa scriu ceva. Cu mici exceptii, in perioada asta, am gasit articole care se incadreaza in doua mari categorii: sentimente si Craciun. Nu asta ar fi problema.

Este dragut sa scrii despre sentimente, ce simti, cum rezolvi probleme etc, insa autorii lor le duc la niste cote atat de pseudo-filosofice, incat nici ei, recitindu-le, nu cred ca mai inteleg ideea, daca mai este vreo idee si daca are sens sau nu. Imi place jocul cuvintelor, dar atunci cand vrei sa transformi o chestie care nu are inteles intr-o chestie si mai de neinteles, lucrurile devin imposibile. Nu vorbesc despre poeme abstracte sau filosofie sanatoasa, ci despre asa size intamplari din vietile oamenilor. Si lumea scrie despre stari interiorizate folosind structuri alambicate si pierdute in traducerea propriilor sensuri. De ce nu apeleaza la un jurnal intim? De ce se confunda ideea de blog cu ideea de ceva personal si privat?

Si mie mi se intampla de multe ori sa scriu abstract, sa creionez un mesaj pentru anumite persoane care stiu ca ma citesc sau sa fac eu de asa natura incat sa ma citeasca, insa am mereu grija sa ii fac si pe necunoscatori sa ramana cu ceva, sa inteleaga o idee de la cap la coada, chiar daca saraca.

A doua chestie este cu articolele despre Craciun. Am ramas oripilata sa vad cat de gresit pot intelege unii oameni toata ideea cu sarbatorile [din punctul meu de vedere]. Nu fac apel la nicio chestie religioasa. Pur si simplul, cum este tratata problematica cumparaturilor in raport cu generatia de consum in care ne aflam. Am impulsuri de stins calculatorul cand vad articole care se incheiau cu intrebari gen 'Si ce e rau in a vedea Craciunul ca pe o ocazie de a face cumparaturi... si atat?'. Nu, nu cred ca sunt oameni care gandesc si vad spatiul/timpul atat de superficial. De ce ai nevoie de Craciun sa faci cumparaturi? Reduceri sunt si in alte perioade ale anului, oameni buni. Iar stomacul, oricat de masochist ar fi, este o entitate finita care suporta o cantitate limitata de mancare.

Este momentul asta cand ciclurile isi dau refresh, cand putem descoperii sensuri in noi ca indivizi, in actiunile prin care am trecut, putem cladi planuri, reflecta la sensuri, petrece timp cu prieteni, bea cu prieteni...la a gasi o cale prin care sa devenim cu adevarat fericiti. Eu o numesc fericire spirituala!

Ma simt undeva pierduta pentru ca nu inteleg daca mi s-a blocat banda pe o chestie pe care doar eu o vad esentiala sau pur si simplu nu mai tin pasul cu lumea miscatore din jur. Nu stiu, eu vad lucrurile diferit. As citi non stop, m-am uita la filme vechi, as asculta muzica noua...si in mare parte fac asta. Compar situatii, pun in balanta fapte, analizez certitudini...si dezamagita vad cum tendinta se indreapta catre altceva, fireste lumesc, dar parca prea material...

Un Guinness pentru voi toti!

2011-12-26T01:06:00.016+02:00

Devine din ce in ce mai greu sa scriu pe blog si nu inteleg exact de ce. Desi se intampla multe lucruri in viata mea despre care as scrie, ma lovesc de o bariera imediat ce selectez ‘postare noua’ si incep sa asez cuvintele cumva. V-am mai spus despre asta aici.

Dar acum este ajunul Craciunului, iar eu mereu scriu ceva in perioada asta. Am reusit sa fug de la bucatarie, unde este toata lumea si unde am stat si eu astazi mai mult decat imi propusesem, incercand pentru prima data sa gatesc cozonaci fara ajutor extern. Nici macar nu am vrut sa iau o reteta pe care mama/bunica o folosesc. Trebuie sa ma descurc cumva. Asa ca am apelat la prietenul meu Greg aka ‘Google’, de unde am incercat sa ma decid asupra unei retete. M-am dus la cumparaturi sa procur ingredientele care lipseau din casa. Nu va spun cum a fost sa aleg din cele 98757594 de tipuri de faina sau 6549 de zahar. Oamenii astia care gatesc, oare cum se descurca? In fine, nu asta este ideea, ci faptul ca intr-un final am ajuns eu acasa. M-am dus direct in bucuatrie si m-am apucat de treaba, unde nimic nou sub soare, am descoperit ca ma enervez atunci cand trebuie sa fac chestii care se repeta pentru mai mult de 1 minut (batut oua, amestecat in nu stiu ce aluat etc). Unii ar spune ca nu sunt buna pentru asta, eu as spune ca persistenta este cheia.

Si cum cozonacii sunt safe acum (in cuptor), am furat un pahar din cevaul preferat al mamei -Moscatel de Valencia - si am decis sa imi iau putin timp pentru scris, sa va spun ce simt la ora asta si sa va urez chestii dragute pentru Maine.

[Pauza]

Revin dupa aprope 24 de ore, timp in care Craciunul aproape a trecut si cozonacii s-au mancat. Au iesit deliciosi si nu o spun doar pentru ca eu i-am gatit. Chiar sunt mandra de ei…si de mine. Sper ca ati avut un Craciun dragut, inconjurati de oamenii dragi voua, ati avut timp sa reflectati la lucrurile frumoase din viata voastra, dar mai ales, la cele care pot fi imbunatatite cumva. Eu am petrecut ziua nu atat de romaneste pe cat am facut-o pana acum, insa chiar a fost o zi draguta.

Este ciudat cum desi fiind atat de departe de ceea ce am numit pana acum ‘casa’, ma simt totusi ‘acolo’, in lumea fata de care devin din ce in ce mai stinghera. Desi ambalat intr-o hartie mult prea comerciala, Craciunul ma face sa gandesc, zambind catre tot ceea ce a trecut. Am vorbit cu multi oameni astazi, am primit mesaje profunde, am trimis ganduri si stari catre cei dragi, insa cel mai important, am reflectat. Am pus in balanta lucrurile ce mi s-au intamplat, oamenii pe care i-am cunoscut recent si starile prin care acestia m-au purtat. Insa toate astea nu au facut decat sa intareasca ideea ca ‘la sfarsitul zilei’ cel mai mare impact il are regretul neputintei de a-mi asculta ecoul interior. Un exemplu ar fi sa le spun unor anumiti oameni cat de importanti sunt pentru mine, mai ales ca habar nu au asta. Imi vine in minte un exemplu particular. Este omul ăsta fata de care nu am fost eu in ultima perioada, desi m-a dezamagit mai mult decat am anticipat. Si poate ca are dreptate cand spune ca unele chestii au fost ‘wasted on myself’; poate ca si eu am dreptate intr-o oarecare masura. Sau poate ca nu au fost niciodata wasted…sau poate eu nu am avut niciodata dreptate. Deci, as spune ca nu exista un raspuns correct sau gresit atata vreme cat fiecare isi aduce subiectivismul lui in joc . Poate ca nu am stiut cum sa handle toata chestia. Sau poate ca a fost saltul prea mare, realizand peste noapte ca mi-e teama de impactul pe care il are asupra mea. Nu stiu daca am sa o recunosc vreodata interpersonal, insa faptul ca sunt onesta cu mine este un pas important.

Asa ca, daca ar fi sa trag linie la sfarsitul zilei de astazi, dupa atata atmosfera magica si calcule interioare, as spune ca sunt impacata cu mine, cu precizarea ca lucrul pe care il am ca tema de casa pana la Craciunul urmator este sa las toate lucrurile pentru care nu sunt pregatita sa treaca, sa moara daca e cazul, pentru ca apoi, exact ca maretia Phoenix-ului, sa renasca din propria lor cenusa intr-un extaz de neinteles. Totul este mult prea interesant atata timp cat lasam natura sa isi faca treaba in felul ei intamplator. Sa lasam plantele pe care le cultivam sa creasca natural, fara sa le udam din disperarea de a le face sa creasca peste noapte. Asta nu va face decat sa le omoare rapid si sigur.

Va urez un Craciun care sa va inspire!

Un Guinness in cinstea voastra, a tuturor!

Fabrica de imbuteliat stari

2011-12-10T23:37:00.007+02:00

Este o chestie despre mine care mi se intampla recent: gandesc! Problema este ca o fac groaznic de intangibil, incat am inceput sa ma plictisesc de mine gandindu-ma, atata vreme cat ma bombardez singura cu idei pe care le internalizez fara a intelege masura in care o sa pot vreodata sa le decodez.

Unele chestii sunt mai simple si daca ma chinui o scot la cale, pot sa le exprim si lumea e mai frumoasa; altele sunt imposibile. De cate ori deschid gura si incerc sa le rostesc, ies baloane. Le vad cum se indeparteaza incet dar sigur spre o destinatie nedefinita, dar groaznic de sigura.

Ce facem cu toate teoriile care tipa in mine si se contrazic cu propriul meu ego? Ce facem cu toate baloanele care ies si se sparg undeva departe, fara sa le vad, desi le simt cum se chinuie in propria lor nebuloasa? Este un joc. Un joc de-a intuitia, un echivalent 'de-a v-ati ascunselea' care ma fascineaza pana in maduva.

Stiu exact ce vreau, unde trebuie sa caut si ce anume am sa gasesc. Problema este ca variabilele astea se contrazic atat de tare, incat anuleaza simturi. Ma anuleaza constant tocmai pentru ca sunt prea transparent de puternice. Pentru ca nu exista cand deschid ochii si ma duc pe valul de-ai tine permanent inchisi. Unii spun ca in felul asta ma joc cu mine. Si pana la urma de ce sa n-o fac? Este partea aia din carte cand nu poti sa o mai lasi din mana. Cand stai acolo ghemuit si nici nu mai respiri de teama sa nu iti scape ceva. Este intriga care transforma teama de intuneric in extazul luminii. Si cat iubesc asta, Doamne!

Asta la nivel intrapersonal. Cat despre partea care ii implica pe cei din jur, devine si mai interesant. Atunci se maresc pupilele, vocea piere si baloanele ies. Stiu ca esti acolo, pierdut in competitia din propria bula. Competitia cu tine insuti. Cu mine insami.

Suntem in drumul spre ceva, desi starea asta piere de fiecare data cand am senzatia ca am transformat ideea in simt si simtul in produs. Dar cine mai cauta produse? Piata nu mai vrea produse, piata vrea idei brute pe care oamenii sa le fure nemacerate. Sa te duci cu flow-ul si sa te transformi in propria fabrica de imbuteliat stari. Si daca esti norocos poti prinde ceva contracte telepatice. Ahh!

Mi-e dor de chestia aia cu transformat baloane in fluturi. Si stii de ce fluturi? Pentru ca ei nu se sparg, ci zboara si daca ii rogi frumos ar putea sa iti duca mesajul la destinatie, ca un ravas intr-o sticla pe mare. Si daca se intampla sa nu ajunga, dai vina pe destin. Tu ai facut totul intr-o lume care nici macar nu iti cere asta.

Imi cer scuze pentru postul acesta. Vedeti? Oricat ma chinui sa ma fac inteleasa, iese doar un balon. Iar astazi m-am chinuit mult sa-l prind si sa-l transpun aici. In cazul in care intelegeti ceva, va rog, nu ezitati sa imi deslusiti misterul! Urasc baloanele pentru ca doar tu ai putea vreodata sa le intelegi.

'Hello mum, this is going to be hard for you to read ...'

2011-11-13T17:35:00.004+02:00

Trebuie sa recunosc ca sunt unele lucruri care ma misca pana la lacrimi. [Adica plang]

Acelasi lucru s-a intamplat si cu scrisoarea de adio pe care am sa o pun mai jos. Este scrisa de un soldat britanic in varsta de 19 ani, trimis in razboiul din Afghanistan.

Nu cred ca are niciun rost sa fac comentarii paralele. Lucrurile, sentimentele, trairile, cred ca vin singure.

As vrea doar sa va provoc la un exercitiu. Incercati sa va identificati o secunda cu Cyrus. Ati putea oare sa va luati adio de la cei dragi? Cum ati face-o? Ce le-ati scrie?

Sursa, dar si mai multe detalii puteti citi aici.

'Hello its me, this is gonna be hard for you to read but I write this knowing every time you thinks shits got to much for you to handle (so don't cry on it MUM!!) you can read this and hopefully it will help you all get through.

For a start SHIT I got hit!! Now Iv got that out the way I can say the things Iv hopefully made clear, or if I havent this should clear it all up for me. My hole life you'v all been there for me through thick and thin bit like a wedding through good and bad. Without you I believe I wouldn't have made it as far as I have. I died doing what I was born to do I was happy and felt great about myself although the army was sadly the ending of me it was also the making of me so please don't feel any hate toward it. One thing I no I never made clear to you all was I make jokes about my life starting in the Army. That's wrong VERY wrong.

I want each and everyone of you to forfill a dream and at the end of it look at what you have done (completed) and feel the accomplishment and achievement I did only then will you understand how I felt when I passed away.ong my life began a LONG time before that (Obviously) but you get what I mean. All the times Iv tried to neglect the family get angry when you try teach me right from wrong wot I mean to say is I only realised that you were trying to help when I joined the army and without YOUR help I would have never had the BALLS, the GRIT and the damn right determination to crack on and do it. If I could have a wish in life it would to be able to say Iv gone and done things many would never try to do. And going to Afghan has fulfilled my dream ie my goal. Yes I am young wich as a parent must brake you heart but you must all somehow find the strength that I found to do something no matter how big the challenge. As Im writing this letter I can see you all crying and mornin my death but if I could have one wish in an "after life" it would be to stop your crying and continueing your dreams (as I did) because if I were watching only that would brake my heart. So dry your tears and put on a brave face for the rest of your friends and family who need you.

[To his brothers:] You are both amazing men and will continue to be throughout your lives you both deserve to be happy and fofill all of your dreams.

Dad – my idol, my friend, my best friend, my teacher, my coach, everything I ever succeeded in my life I owe to you and maybe a little bit of me! You are a great man and the perfect role model and the past two years of being in the army I noticed that and me and you have been on the best level we have ever been. I thank you for nothing because I no all you have given to me is not there to be thanked for its there because you did it cause you love me and that is my most proudest thing I could ever say.

Mum, where do I start with you!! For a start your perfect, your smell, your hugs, the way your life was dedicated to us boys and especially the way you cared each and every step us boys took. I love you, you were the reason I made it as far as I did you were the reason I was loved more than any child I no and that made me feel special.

Your all such great individuals and I hope somehow this letter will help you get through this shit time!! Just remember do NOT mourn my death as hard as this will seem, celebrate a great life that has had its ups and downs. I love you all more than you would ever no and in your own individual ways helped me get through it all. I wish you all the best with your dreams.

Remember chin up head down. With love Cyrus xxxx'

Planetele se misca

2011-11-03T21:52:00.002+02:00

Uneori trebuie doar sa fii recunoscator pentru zilele minunate pe care le ai.

Iar eu sunt recunoscatoare pentru ziua de azi. Sunt entuziasmata de oamenii pe care i-am cunoscut, de lucrurile pe care le-am invatat, de starile prin care am trecut ...sunt entuziasmata de simplul fapt ca diseara, pe aceeasi perna va pune capul o alta Denisa.

Simt ca apartin vietii pe care o am si asta ma transforma intr-un om fericit!

Multumesc planetelor!!! Iar ati facut o treaba foarte buna!

Detalii

2011-11-02T20:13:00.008+02:00

Lucrurile se schimba intr-o masura sau alta permanent. Astazi se intampla ceva, maine probabil altceva si iata cum tot ce pare zadarnic se aduna UNDEVA. Astazi am trecut printr-o stare sa zicem ciudata. Eram la un workshop si vorbindu-se despre modelul GROW (goal-reality-options-what next), trainerul ne-a intrebat cum am vrea ca oamenii ce vor veni la inmormantarea noastra sa vorbeasca despre noi.

Mi-am spus ceva de genul 'Right, chiar mai conteaza cu ceva atunci?', insa chestia asta a ramas undeva in the back of my mind.

Am ajuns acasa si am inceput sa waffle pe chestia asta (doar stiti ca asta fac cel mai bine). Si dintr-o data am avut revelatia ca uneori poate nu neeaparat scopurile sunt cele mai importante, ci poate ceea ce ne propulseaza catre ele, acel ceva care ne sustine constant, opusul gravitatii daca vreti! Eu sincer nu as putea sa imi imaginez viata fara lucrurile marunte, detaliile 'nesemnificative' care tranforma orice in ceva important, esential, relevant.

Acum ceva timp vedeam (nu pentru prima data) in campus o tipa care mergea cu ajutorul unui cadru metalic. Are cu siguranta ceva probleme grave de sanatate (ma feresc de eticheta 'nevoi speciale', desi cred ca aici se potriveste). Sa mearga parea un real efort. Si cu toate astea era acolo, printre toti ceilalti, printre cei care se plang cat de greu este un examen sau ca nu au resuit sa isi cumpere ultimul model de nu stiu ce. De cate ori o vad pe tipa asta ma intreb 'Cum as putea vreo secunda sa cred ca nu as reusi ceva anume atata timp cat materia a fost atat de darnica fata de mine? Care ar putea sa fie acele scuze care sa ma salveze? Si cu siguranta ca nu ar fi!

Alta chestie pe care am realizat-o recent este ca lucrurile din viata noastra sunt asa cum le vedem si le percepem in individualitatea noastra. Fiecare are realitatea lui pe care are tot dreptul sa o considere realitatea absoluta pentru ca in esenta 'ce este realitatea?'. Este ceea ce vad cele 7 miliarde de perechi de ochi sau ceea ce citim in ziare si filtram cu cele 7 miliarde de creiere sau ce este realitatea? Cred ca este dreptul fiecaruia de a si-o manifesta in orice fel. De a crede in orice, de realiza orice, de deveni orice. Concluzia pe care as vrea sa o trag de aici este ca niciodata sa nu-i lasati pe cei din jurul vostru sa confunde realitatea lor cu realitatea voastra, sa va taie aripile, sa va infunde deziluziile in monotonul uman.

Mai jos este un pasaj care m-a inspirat foarte mult recent! Il consider esena lucrurilor ce se intampla in momentul asta in viata mea. Nimic nu este alb, nimic nu este negru, desi oricand, oricare din cele doua extreme poate fi atinsa. Ma las purtata de flexibilitate si incerc sa admit ca sunt si unele lucruri pe care intr-o masura sau alta, universul le controleaza pentru mine. Este opusul gravitatiei de care vorbeam mai sus, adica o forta care uneori ne ajuta sa ajungem sus, sus, sus pentru ca pur si simplu meritam asta. Get inspired :)

'It was the best of times; it was the worst of times, it was the age of wisdom, it was the age of foolishness, it was the epoch of belief, it was the the epoch of incredulity, it was the season of Light, it was the season of Darkness, it was the spring of hope, it was the winter of dispair, we had everything before us, we had nothing before us, we were all going direct to heaven, we were all going direct to the other way' Charles Dickens - 'A Tale of Two Cities'

Back in business

2011-10-18T17:11:00.005+03:00

Ca sa fac lucrurile clare de la inceput: am la dispozitie 50 de minute sa scriu despre ce se mai intampla cu viata mea, in ideea ca ‘linistea’ recenta de pe blogul meu v-a facut sa-mi pierdeti urma cu totul.So, let’s make a start! Facultatea a inceput de 3 saptamani. Si eu cu ea. Dar o sa ma intorc mai tarziu la asta. Sa incep de unde am ramas si cred ca sunt datoare cu ceva relatari despre vara asta. Daca m-ati citit previously, ati vazut ca ultimul articol era despre o scoala de vara la care am participat. Si cum nu o sa mai scriu despre asta pentru ca am facut-o deja, ce-ar fi sa povestesc general stuff ?!
Am avut o vara geniala. Si poate o sa va intrebati ce am facut sa am asa o vara geniala. Raspuns: nimic. Si de-asta a fost geniala. Am fost 3 luni in Romania, unde pur si simplu m-am vazut cu prieteni, am petrecut cu prieteni, am baut cu prieteni...de-astea, intelegeti voi. De asemenea, am petrecut ceva timp cu bunici, rude si lume in general, de care imi era incredibil de dor.
Printre altele am avut si un accident auto in drum spre Cheia, unde mi-am rupt clavicula si a trebuit sa ma operez pentru ca oamenii de specialitate aka medicii, au vrut sa-mi puna o tija metalica. Au trecut cam 2 luni de atunci. Inca ma doare tare uneori mana si cel mai enervant este ca nu prea pot sa fac multe chestii cu ea. De exemplu, nu pot sa o ridic intr-atat incat sa o pun pe cap cu usurinta. Si nu, nu conduceam eu. Ahh, da, nu v-am spus despre realizarea de a obtine permisul de conducere pe care, pana si spre surprinderea mea, l-am luat la 2 saptamani dupa operatie. A fost o experienta pe care nu o sa uit niciodata. De-abia puteam sa misc mana si cu toate astea m-am luptat cu mine pe durata celor 30 de minute de examen sa pot s-o fac. Si am reusit! Nu am trecut pe rosu, nu am calcat pietoni, am dat prioritate accordingly si tot tacamnul. Dupa examen am condus mai putin de o saptamana pentru ca a urmat partea aia cand se termina vacanta si lumea mai trebuie sa se intoarca si la treburi seroase. Bine, nu a fost chiar si cazul meu, pentru ca desi vacanta s-a terminat in Romania, am continuat-o in Eastbourne la ai mei. A fost foarte dragut sa petrec ceva timp cu ei, sa mai povestim si in fine, sa facem chestii diverse impreuna. In timpul in care am fost acolo s-au si mutat, asa ca am putut sa-mi aduc si eu aportul in gospodarie (cum s-ar spune) cu packing/ unpacking, which was nice indeed.
Cam asta cu Eastbourne. Pe 30 am venit in Birmingham cu Iulian, fratele meu. M-a ajutat cu bagaje, mutat and stuff. Pe 3 am inceput cursurile. Si iata-ma aici! In anul 2 oficial, realizand ca am de facut un milion de lucruri, o gramada de groupworks, eseuri, examene, gasit internship pentru anul viitor. Suna interesant pe de-o parte...si chiar este. Dar pe de alta, iar ma lovesc a nu stiu cata oara de talentul meu deosebit la time management. Mi se intampla de multe ori sa ma bag in pat, sa pun capul pe perna si sa ma intreb daca o sa pot vreodata in viata asta sa realizez si eu tot ce mi-am propus intr-o zi. Si raspunsul este: NU. Sper sa nu trebuiasca sa pic vreun examen sau sa fiu concediata de la locul de munca (eventual unul pe care mi-l doream mult de tot) ca sa-mi invat si eu lectia. Bine, de fapt, nu ma blamati, am facut primii pasi: 1) am un organizer in care imi trec aproape pana la minut toate cursurile, tutorialele, intalnirile, chestiile foarte importante in mare, 2) ma trezesc la 7 in fiecare dimineata si timp de 20 de minute am jogging cu o colega de bloc. 3) duminica este intotdeauna zi de relaxare totala. Ahh, da, as putea sa va povestesc cat de tare a fost duminica trecuta. Am inchiriat impreuna cu alti 3 prieteni biciclete si ne-am propus sa ajungem intr-un parc, nu foarte in apropiere, unde sa avem un picnic si sa ne plimbam cu hidrobicicleta. A fost foarte dragut. Ne-am pierdut pe drum, apoi ne-am reorientat.!!! Chiar a fost fun! Pentru weekendul viitor nu am planificat nimic yet. Am inceput sa functionez pe principiul: lucrurile faine vin pe ultima suta.

Am uitat sa va spun ca pe unul dintre noteboard-urile din camera mea stau lipite '29 ideas to keep yourself creative' cu care m-a inspirat un prieten. Deci, in caz ca mi se intampla sa uit chestii cum ar fi 'Make lists', 'Get feedback', 'Count your blessings', 'Try free writing', 'Take risks', 'Sing in the shower', 'Finish something' and so forth, le am in fata ochilor...sunt acolo sa faca din mine un om creativ de-a dreptul.
Nu stiu, sincer as vrea sa scriu mai mult pe blog. Poate chiar sa-mi scriu in agenda o ora pe saptamana cand as putea sa fac o retrospective a ceea ce fac. Nu stiu daca ar interesa neeaparat pe cineva, dar cred ca ar fi util pentru mine sa trec in revista chestiile pe care le fac si de ce nu, sa nu imi pierd cu totul talentul la povestit (in cazul fericit in care inca il mai am).

SDV și nebunia de idei

2011-07-25T13:49:00.009+03:00

După o săptămână plină de sesiuni și traininguri intense la SDV, iar am intrat în impas. Puteți să-i spuneți mai degrabă supradoză de idei, care duce la o chestie ciudată... La mine s-a manifestat într-un sens alambicat: am venit cu niște idei de acasă (în care slavă Domnului aveam încredere deplină), după care am realizat că nu sunt chiar atât de geniale și de nedărâmat. În fine...

Acum, într-o pauză de cafea, mă găsesc aici și scriu despre cât de multe idei îmi circulă prin creier. Imaginați-vă că stați într-un oarecare punct pe autostradă și tot vedeți mașini trecând vitejește dintr-o parte în alta, fără să aveți timp să deslușiți bine misterul lor. Așa sunt și eu acum, am un milion de idei care circulă rapid dintr-o direcție în alta și fix când mă decid să mă opresc asupra uneia, apare din senin alta și alta și alta. Cam asta cu ideile.

Partea mai ciudată este că tot luând parte la sesiuni cu tematică destul de diversă (antreprenoriat social, media, educație nonformală, participare publică, advocacy, CSR, leadership etc), ajung a mă întreba pe mine însămi chestiuni ce țin mai mult de latura mea subiectivă. Să nu o mai lungesc...După un program atât de intens, îmi vine să îmi jumulesc părul din cap, gândindu-mă că timpul să fac alegeri cu adevărat responsabile pentru viața mea este foarte aproape. Nu îmi e frică de alegeri și nici de consecințe; iubesc alegerile, dar mai ales, felul în care viața mea se va schimba odată cu ele. Problema mea este că trec printr-o perioadă de hiperentuziam. Cred ca dintotdeauna am fost așa, însă parcă niciodată nu am făcut-o atât de evident ca acum. Cum, Dumnezeule să aleg doar ceva anume când asta ar însemna să renunț la celelate milioane de idei și vise care ard mocnit în mine și care sunt sursa mea de enrgie zilnică?

Vedeți voi, problema mea cea mai mare este că îmi doresc o felie din viața corporatistă, una și din cea antreprenorială, îmi doresc să îmi aduc aportul și în comunitate, îmi doresc să fac și artă...și mai presus de toate acestea, indiferent ce voi alege, îmi doresc să îi găsesc pe acei oameni care se identifică cu mine și idealurile mele și ar merge desculți chiar și prin deșertul saharian, numai să producă acea schimbare în sine...și să poată spune la sfârșitul fiecărei zile, în singurătatea propriului așternut, Sunt un om fericit!

Voi cum ați face?

Voi ce ziceti?

2011-07-20T09:27:00.003+03:00

Am primit o chestie pe mail pe care in mod normal as fi sters-o rapid, insa, de data asta nu am facut-o. Era un mini testulet care iti 'spunea' ce floare 'esti' in functie de ziua in care te-ai nascut. Nu stiu ce sa zic eu de rezultat, tocmai de aceea ma gandeam sa va intreb pe voi ce parere aveti. Agree sau disagree?

Orhidee

Cine esti? O persoana sensibila, cu un simt dezvoltat al datoriei. Esti gata sa-i ajuti pe cei din jur intr-un mod total dezinteresat. Te detasezi in multime, cu toate ca nu o faci intr-un mod constient. Esti de o frumusete izbitoare, care nu se incadreaza neeaparat intr-un tipar, ci pur si simplu atrage atentia.

Destin: Vei fi dezamagita cand vei observa ca ceilalti nu accepta regulile de onestitate de la care tu nu te abati. Esti marcata de tristete in mod obisnuit, dar trebuie sa o controlezi. Calatoriile ar fi o solutie pentru a-ti risipi melancolia in peisaje. Caminul pe care ti-l doresti este unul bine organizat. Stii sa iubesti, iar profunzimea sentimentelor tale va fi pentru partener o binecuvantare!

Ce sa faci pentru a fi fericita? Calatoreste! Nu-i lua pe ceilalti prea in serios!

Puteti intra aici sa va testati si voi.

Totusi nu absenta

2011-07-13T08:11:00.002+03:00

De multe ori mi se intampla sa am un tip ispititor de revelatie, contempland la cat de prezenta sunt in viata mea. Alteori pur si simplu imi simt corpul ca fiind ambalajul celei mai de pret avutii umane, dupa care incerc speriata sa identific ‘avutia’ in sinea ei; pe romaneste, interiorul. Si tot ma chinui sa o fac carnal, sa fie mai mult decat o definitie metafizica…si tot ma invart in cercul asta vicios al conceptualizarii. In alta ordine de idei, am inceput sa ma plictisesc de cuvinte si de toate metaforele astringente pe care le ascund ca niste panze de paianjen la margina propriei finite. Ce-ar fi sa fiu si eu macar putin umana, sa apas tare pe clanta de la intrare si, evident, sa las sa iasa, dar mai ales sa intre, cuvinte fara traduceri, fara intelesuri alambicate, fara absolut nicio urma de formula matematica?

Este 7:30 si paradoxul este ca m-am trezit natural dupa o noapte in care mi-am dovedit a nu stiu cata oara ca Absintul nu este pentru mine. Se spune ca daca te trezesti singur foarte devreme o faci din doua motive: ceva te ingrijoreaza foarte tare sau esti foarte fericit. In ceea ce ma priveste, cred ca lucrurile sunt 50% - 50%: sunt framantata de fericirea pe care o traiesc, ceea ce ma face sa ma ciupesc constant pentru a ma convinge de realitatea din jurul meu. Da, oameni buni, sunt fericita!

Stiu ca nu am nicio scuza, nu am mai scris demult, insa treaba asta cu vara acasa trezeste in mine niste sentimente de neinteles. Parca totul este un paralelipiped in care eu plutesc dintr-un unghi in altul, de la o perche de bunici la alta, de la prieteni la alti prieteni, de la soare la umbra si tot asa. Doar stiti bine cu totii cat am asteptat sa imi inchei conturile cu primul an de facultate si sa vin Dumnezeului odata acasa. Si uite-ma acum in toata splendoarea visului meu.

Constat cu toata maturitatea din lume ca m-am schimbat. Cand am intrat la mine in camera pentru prima data dupa un an de suspinari adanci, am simit ca toate lucrurile inghesuite nebuneste nu imi mai apartin. Ma uitam la ele in timp ce ma incerca un sentiment de autoanaliza: aveam in fata propria mea persoana de acum un an, toate lucrurile si starile ei, sifonierul plin, cosmeticele nemiscate…totul exact asa cum a ramas. Si ma uitam la fiinta asta si imi spuneam in minte fara incetare: ‘Dumnezeule, cat m-am schimbat’. Inca mai am pe pereti notitele de la examenul de psihologie si traiam parca din nou cu ele. Cat de speriata eram pe atunci, crezand ca nu voi reusi niciodata sa imi ating visul. Si uite-ma acum, privind insistent la ele si realizand ca au fost doar o gluma fata de anul asta plin de…incercari.

Nu stiu ce sa mai scriu. Peste 3 zile o sa pot ‘sarbatori’ o luna de cand sunt acasa. S-au intamplat atat de multe, mai ales la capitolul ‘ego’, incat ar iesi o ferfelita din postarea asta, daca as incepe eu vitejeste sa le scriu pe toate. Probabil ma intelegeti, mai ales in ideea ca timpul trece atat de nesigur de repede, incat uitandu-ma inapoi ajung a ma intreba ‘Oare chiar am trait toate astea?’

P.S. – De asteazi am inceput sa invat limba germana. Mi-am dat target ca peste 2 veri pe vremea asta sa tin in maini certificatul de vorbitor avansat. Orice sfat in sensul asta este mai mult decat binevenit.

P.S.2 – Cand aveti timp vizionati ‘Never let me go’. Asupra mea a avut un efect puternic. Si daca totusi aveti timp, va recomand lectura ‘Dragostea in vremea holerei’ si ‘Despre omul frumos’.

Vacanta placuta,

Den

Era timpul florilor

2011-06-12T00:49:00.003+03:00

cu vremea, ai capătat statutul de mare putere.

cu trecerea timpului, mi-ai împânzit bulevardele de ambasade, consulate şi reprezentanţe
iar azi, pe şoseaua dorinţelor mele
îţi trimiţi ochii albaştri ca două mercedesuri spălate proaspăt
cu parbrizele înfulecând frunzişul roz de castani.

ai devenit o mare putere străină.
din zodiac, sateliţii tăi mă fotografiază în mii de poziţii, îmi spionează secreţia insulinei
iau interviuri până şi trusei mele de bărbierit
şi îmi învrăjbesc de moarte numele cu prenumele, vârsta cu sexul
anotimpul cu troleibuzul, tiroida cu steaua
pe când în crivăţul de pink floyd îmi beau cu orbire cafeaua.

de-acum, până şi şoferului tău mă adresez cu efendi
până şi lustragiului tău îi dau voie să-mi zică băiete
îi spun da, massa, guleraşului tău cu dantelă
îi croiesc şi agrafei tale de păr rochii din zeci de metri pătraţi de vitrină
vin într-un suflet când lenea ta clopoţeşte...

parcă eşti un păun, cu bucureştiul înfoiat în spatele tău.
hoteluri clipind, damele pâlpâind, pietrele din pavaj absolvind cibernetica
ministerele, institutele, tarabele respirând pulberea aurie a cinematografelor dizolvate
în aer
amurgurile cele mai galbene
zorii cei mai negri
moartea cea mai statistică rostogolindu-şi buclele prin fundaţiile
şi canalele şi metrourile şi anemia şi stressul albastru
al magazinelor de radiouri, televizoare, pick-up-uri, casetofoane,
microfoane, discuri, căşti, şteckere, prize amestecate în saliva unei
nostalgii de culoarea locomotoarelor de serviciu încremenite lângă
peroanele gării obor
şi până şi pensionarii cântarelor de precizie
şi toţi invalizii care vând ilustrate în relief şi lozuri în plic
s-au lepădat de mine pentru râsul tău înţolit, sastisit,
inamic.

lasă-ţi lumea ta uitată,
aşterne un strat de pudră peste imperiul tău ieşit ca un coş pe tenul bronzat al amiciţiei
noastre
declară-mă independent,
să mă descurc cu rezervele mele de manioc, patate şi tapioca,
converteşte-mă în ceva mai puţin dureros,
înveleşte-mă cu o florească mai caldă,
flutură-ţi pleoapa ca o scânteie electrică şi îndoaie-ţi genunchiul
ca să îmi pot pune în fine pe roate
afacerea mea cu ezitări colorate
în serile acelea care, zice-se mai revin...

(era timpul florilor
era anotimpul dragostei
era deceniul războiului nuclear
era crima perfectă din zece mâine mititei
era ali-baba şi cei douăzeci şi patru de ani
era pieptul tău gri trecând cu un decibel de rasă în zgardă
era o flacără de magneziu îmbrăţişând o petardă.)

ai devenit, femeie, o mare putere străină.
ai devenit marea iubire a plămânilor mei
ploaia mea te curbează în orice boabă, apartamentul meu este cutia ta de pantofi
ţie îţi trimite în fiecare zi ura mea trandafiri cu bilet,
pre tine moartea te iluminează
imperiu bancar şi discret,
cauciucată zarază.

Mircea Cartarescu

Acasă-acasă

2011-06-04T18:39:00.007+03:00

Mă tot mint de ieri de pe la prânz că o să încep să citesc Memoriile unei gheișe, dar lenea din mine face destul de complicată până și treaba cu inspirația-expirația. În orice caz, astăzi nici nu mă gândesc să nu rezolv măcar câteva capitole. Mi-a fost atât de recomandată și răs-recomandată cartea aceasta, încât simt că aș aduce un injuriu omenirii, necitind-o. Tot ieri mi-am cumpărat și Great tales from English History, pe care am răsfoit-o puțin înainte de culcare. Pare foarte bună. A doua pe listă!

Acum vă scriu din patul meu de acasă-acasă. Pentru cei care nu știu, în viața mea, acasă are 3 niveluri și anume:

acasă - Birmingham, nivel scăzut;

acasă-acasă - Eastbourne, nivel mediu, aici locuiesc ai mei, deci toate chestiile alea cu mâncare gătită, curățenie etc nu sunt în responsabilitatea mea, precum se întâmplă în Birmingham;

acasă-acasă-acasă - Ulmi, România, nivel ridicat, este locul unde am locuit în ultimii câțiva ani, sunt aproape de bunici etc.

În fine, ce vreau să spun este că acum sunt la nivelul acasă-acasă, unde am ajuns joi după-amiză. Ai mei mi-au făcut o surpriză foarte drăguță și anume mi-au decorat cămăruța mea, unde mă simt genial. În bibliotecă mi-am pus cărțile de la facultate și nu numai, mi-am pus hainele în șifonier, mi-am umplut seraterele cu mărunțișuri, ceea ce nu am mai făcut până acum acasă-acasă. În vacanța de Crăciun & Paște pur și simplu mi-am ținut lucrurile în geamantan. Nu m-a deranjat deloc, doar că acum chiar am sentimentul aparteneței la această casă.

Ba chiar am așternuturi de pat cu The little princess; nu știu exact a cui a fost ideea, dar este dulce. Și peisajul fiecărei dimineți întregește imaginea aceasta perfectă(ish) a casei (vezi foto).

Mama gătește toată ziua, ignorând rugămințile mele înfocate de a se opri odată! Tata și el prin zonă...la fel și Iuli.

Ahh, dacă aș fi tras puțin mai mult de mine, poate aș fi scos o postare mai inspirată, reușită, chiar! Dar în momentul acesta simt că tot ce trebuie să fac este să rezonez cu se întâmpla în jurul meu și să o las mai moale cu tehnologia.

A fi sau...a te pierde în prostii

2011-06-02T02:42:00.014+03:00

Mă încearcă un sentiment ciudat. Mă uit în jurul meu și văd o cameră în toată splendoarea goliciunii ei.

Astăzi am reușit, în sfârșit, să termin partea cu împachetatul. Până acum nu am avut timp de chestii melancolice, cum că viața mea de un an a încăput în 4 cutii și o valiză, însă acum, când îmi dau seama că nu mai am nici perne sau o pătură cu care să mă învelesc, realizez că este întradevăr o cameră goală. În esență însă, este extrem de plină, poate până la refuz, de toată nebunia anului ăsta care a trecut ca un fulg în bătaia vântului.

Și cu cât mă gândesc mai mult la asta, cu atât îmi dau seama cât de rapid se întâmplă lucrurile în viața mea și dacă vreți să fiu sinceră, asta nu îmi place deloc.

Încă am foarte bine cimentat primul impuls pe care l-am avut când am intrat în camera asta. A fost o chestie neutră; nu am fost impresionată, nici dezamăgită. A fost mai mult un fapt dat. Aveam nevoie la toaletă groaznic de tare și tipul care s-a ocupat de acomodarea mea îmi tot vorbea despre cum se pune cearceaful pe pat, cum se deschide fereastra, după care mi-a arătat bucătaria și mi-a explicat cum se folosește prajitorul de pâine, ceainicul și ce mai era pe acolo. Un gând îmi spunea să-i explic tipului că nu vin din jungla amazoniană, că se mai practică și prin România treaba cu pâinea prăjită și chestii de genul ăsta, dar am zis să nu fiu rea de la început. Apoi treaba cu toaleta îngreuna rău situația.

În fine, știu că la un moment dat și-a terminat poezia și am putut să mă duc și eu ca un om normal la toaletă. Apoi, m-am uitat un timp în jurul meu, întrebându-mă dacă aia o să fie casa mea și a primului meu an de studenție. Și iată-mă acum, confirmând acest fapt. A fost casa mea!

Acum am în față un birou gol, fără cărți, fără teancuri de notițe, fără borcane de pixuri. Notice board-ul este și el gol. Fără pozele cu ai mei, fără incentives-uri, fără 'I have a dream'-ul lui Marthin Luther King...Și cu toate astea, exact ca efectul ăla din filmele vechi, imaginele se derulează rapid până în punctul zero, când îmi aduc aminte stările de frustrare și neliniște, nopțile albe cu 3-4 căni de cafea murdare prin zonă care, inevitabil mă făceau să-i cred pe cuvânt pe cei care spun că răsăritul este cea mai sexy chestie posibilă. Îmi aduc aminte unghiul ăla optuz în care vedeam pozele alor mei și îmi spuneam 'O să vă arăt că pot să o fac și pe asta'!

Și am calendarul ăsta mare unde, cu marker roz încă sunt scrise examenele din prima sesiune. Apoi cele din a doua. Apoi data primului interviu, apoi al doilea. Și apoi pentru iunie, iulie și august este scris cu litere de-o șchioapă Home, home, home!

Pe fereastră încă mai am badge-ul Bithday girl, care încă mai are puterea să ciripească o stare placută. Dacă m-ai fi întrebat înainte să plec, îți spuneam că mă vedeam sărbătorindu-mi schimbarea prefixului cu un pahar de Martini în mână (artă pură, ralizată cu pipeta), stând nemișcată undeva într-un colț rece și întrebându-mă ce am făcut cu ăștia 20 de ani. Dar nu a fost așa...am combătut orice teorie, am trecut peste orice conformism și am simțit pe propria piele cum o mână de oameni fac dintr-un colț rece, o încăpere irezistibilă...tentației. Încă mai am aici în dreapta ciocolata pe care scrie Have a blast! Happy 20th birthday, Denise! E&P. Nu am putut să o mănânc, nu de alta, dar chiar a fost un blast.

În fine, ce vreau să spun eu aici este că până și în lipsa celor care ne-au generat stările, intensitatea senzației rămâne încă alarmant de sesizabilă. Stau aici și parcă trăiesc din nou frânturi din propria-mi viață care, deși aparent ciudată și poate dificilă pentru cei din interiorul ei, rămâne templul satifacțiilor personale. Este locul telepatic unde îmi dau întâlnire cu tot ce mă hrănește zilnic.

Jur că este ciudat ce se întâmplă acum în mine...nu știu dacă ați simțit vreodată asta, poate nici nu ar fi indicat. Să o numim viață dublă poate? Am așteptat cu atâta nerăbdare să vină dimineața în care o să plec, în care o să-mi închei socotelile cu primul an și acum când mă văd acolo, încep să am probleme existențiale legate de locul ăsta? Asta nu este corect deloc, pe onoarea mea!

Și așa cum omul trece prin diferite stagii ale vieții, i.e. se naște, trăiește, o mai dă în bară din când în când și ulterior moare, așa și camera mea a trecut prin diferite etape. Mai jos o sa vă pun câteva exemple, pe care sper să le apreciați, dar cel mai important, să le digerați simbolistica. În prima imagine, totul era frumos și roz. Ca o relație amoroasă la început, dacă mă înțelegeți. În a doua imagine, acțiunea se petrece în timpul sesiunii. Iar a treia imagine înfățișeaza cum stătea treaba de dimineață. Mâine, o să adaug colecției și o imagine seacă...în care totul este gol. Enjoy!

Remember why you're at university

2011-05-26T01:12:00.005+03:00

Mai jos veți citi un mesaj trimis de unul dintre profesorii pe care îi admir foarte mult. Cursurile lui sunt o adevărată plăcere, iar întotdeauna gradul de prezență este copleșitor...

Mai jos este și un filmuleț în care prezintă modalitățile de suport pe care le oferă în cadrul modului său. Probabil conținutul în sine nu este foarte relevant pentru un outsider, dar vroiam doar să mă asigur că aveți și reprezentarea lui fizică :)

Revenind la mesajul de mai jos, care probabil a apărut ca rezultat al multor e-mailuri pe care studenții i le-au trimis, crticând dificultatea assignment-urilor modului (Organisational behaviour).

Cred că este o sursă bună de inspirație. A avut un efect drăguț asupra mea...

Sper să se întâmple la fel și cu voi.

"Degrees aren't easy - otherwise everyone would have one. You can't expect to go through a degree course without experiencing any difficulties and difficulties open the door for discouragement and demotivation. When you are going through this type of phase, remember that it's just that - a phase! There will be ups and downs but in the end you'll pull through and be stronger for it. It's a journey, the overall learning experience - emotionally and intellectually - that really matters. And, of course, it helps to call to mind why you're writing the essay in the first place. Where does it fit into the overall picture? Well, it's part of your module requirement, course requirement and degree requirement. At the end, when you've written your essays successfully, you will stand there on the final day of your three or four years degree course - surrounded by friends and family - and can be really proud of yourself and your achievements. And what did it start with? One terribly frustrating essay that, in the end, you managed to pull off because you knew how important it was. Also remember that the degree is only part of your journey. Think about the contributions you will make in your careers, when you're a CEO, foreign exchange dealer or a HR director, a consultant or a lecturer (or even organic farmer, tepee seller or flowers arranger). In the end we think you'll agree that the journey was well worth it"

Patrick Tissington

Planuri de sezon

2011-05-25T02:12:00.010+03:00

Uneori sunt atât de obosită încât mi-aș trăda și patria - mamă pentru o linguriță de somn.

Ce cafea? Ce cafeină? Glume de copii inocenți!

Mâine, penultimul examen.

Vineri, ultimul.

Tot vineri se întâmplă și concertul John Digweed, pe care îl aștept ca pe o cireașă coaptă bine...

Sâmbătă & duminică o să fiu în Leeds, unde, sinceră să fiu nu știu ce o să se întâmple.

Duminică seară o să mă întorc în Brummie, unde, dacă fratele meu, prinț de viță nobilă, se va lăsa convins de rugăciunile mele insistente de a mă vizita, voi mai rămâne o perioadă. Sper să o facă pentru ca pe 5 iunie o să mă duc în Brighton la părinții mei și credeți-mă că nu vreau să car singură tot ce urmează să folosesc vara asta. Apoi, pe 15 o să merg acasă, adică în România. Sunt atât de entuziasmată, încât aș renunța și la lingurița de somn, numai să fie maine 15 iunie.

Până una alta, vă las puțin, cu promisiunea că o să mă întorc negreșit.

P.S. - Am o stare extrem de bună. Pot să cânt? Ce?

22

2011-05-22T23:56:00.002+03:00

Încă îmi mai plac zilele de 22.

Au boemul lor!

E tare interesant sentimentul ăla de dimineață 'Ahh, a uitat că astăzi e 22. Să vezi ce-i fac!''...După care îmi dau seama că de fapt sunt într-un alt film, într-o altă viață! Și totuși, îmi place!

Îmi place așa cum este!

Este frumos să ai amintiri...

Iphone 4S

2011-05-21T10:25:00.007+03:00

În sfârşit s-a rezolvat şi treaba cu iPhone 4S. De vineri puteţi să-l aveţi :)

Nu ştiu cum vi se pare vouă, dar pentru mine, cel puţin design-ul, este perfect.

Pentru mai multe info despre mult ravnitul iPhone 5, vizionați filmuletul ăsta!

Păreri?

The worst moments in life

2011-05-19T04:47:00.001+03:00

Source

De ce mă răscoleşti, Emile?

2011-05-16T21:30:00.013+03:00

Câteva pasaje din 'Amurgul gândurilor'.

Mie mi-au gâdilat fiinţa astăzi. Dumnezeule, de câte ori îl citesc pe omul ăsta am senzaţia că descopăr lumea, că vreau să transform cărţile lui în biblia de la capul patului, că vreau să învăţ ce scrie acolo...să pot să murmur când merg pe stradă pasaje întregi. Ma înnebunşte starea asta în care simt că de fapt nimic din ce este acolo nu îi aparţine lui, ci mie. Că nimic nu este scris, ci rostit. Că nimic nu se leagă de el, ci de mine ca individ. Tot conţinutul a devenit între timp şi al meu. Îmi însuşesc toată nebunia din gândurile lui, de parcă aş fi trăit-o într-o altă viaţă întru totul. Şi îmi doresc să pot ajunge a vorbi despre existenţă în acelaşi stil fluid şi în această viaţă. Dar nu pot, probabil nu o să pot niciodată, pentru că Cioran o face absolut perfect şi de ajuns pentru noi toti.

Dacă ceea ce veţi citi mai sus vă va inspira măcar 1% din cât a făcut-o cu mine, înseamnă că începem să salvăm omenirea.

"Poţi spune uşor că universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va supăra.-Dar afirmă acelaşi lucru despre un individ oarecare; el va protesta şi va lua chiar măsuri spre a te sancţiona. Aşa sîntem cu toţii: ne scoatem din cauză cînd e vorba de un principiu general şi nu ne e ruşine să ne izolăm într-o excepţie. Dacă universul n-are nici un rost, scăpat-am careva din blestemul acestei osînde?

Tot secretul vieţii se reduce la atît: ea n-are nici un rost; fiecare din noi găseşte însă unul."

"Singurătatea nu te-nvaţă că eşti singur, ci singurul."

"Dumnezeu are tot interesul să-şi vegheze adevărurile. Uneori, o simplă smucitură din umeri i le dărîmă pe toate, căci gîndurile i le-au surpat de mult. Dacă un vierme e capabil de nelinişte metafizică, şi el îi tulbură somnul. Gîndul la Dumnezeu este un obstacol sinuciderii, dar nu morţii. El nu îmblînzeşte deloc întunericul de care se va fi speriat Dumnezeu pe vremea cînd îşi căuta pulsul prin teroarea nimicului....

Se spune că Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. - Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul. Diogene, dacă se năştea după Cristos, ar fi fost un sfînt. - Admiraţia pentru cinici şi două mii de ani de creştinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios…

Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate...

Dacă ar prinde glas agitaţia surdă din mine, fiecare gest ar fi o îngenunchere la un zid al plîngerii. Port un doliu din naştere - doliul acestei lumi."

"Tot ce nu-i uitare ne uzează substanţa; remuşcarea este la antipodul uitării. De aceea se ridică ea ameninţătoare ca un monstru străvechi ce te răpune din privire sau îţi umple clipele cu senzaţii de plumb topit în sînge.

Oamenii simpli simt remuşcări în urma unui act oarecare; ei ştiu de ce le au, fiindcă motivele le sînt sub ochi. În zadar le-am vorbi de „accese“, ei n-ar putea înţelege tăria unui chin inutil.

Remuşcarea metafizică este o tulburare fără cauză, o nelinişte etică pe marginea vieţii. N-ai nici o vină pe care s-o regreţi, şi totuşi simţi remuşcări.

Nu-ţi aduci aminte de nimic, dar te năpădeşte un infinit dureros al trecutului. N-ai făcut nici o faptă rea, dar te simţi responsabil de răul universului. Senzaţii de Satană în delir de scrupul. Principiul Răului în mrejele problemelor etice şi-n teroarea imediată a soluţiilor.

Cu cît eşti mai puţin indiferent în faţa răului, cu atît eşti mai aproape de remuşcarea esenţială. Aceasta-i uneori tulbure şi echivocă: atunci porţi povara absenţei Binelui."

"Păcatul este expresia religioasă a remuşcării, precum regretul expresia ei poetică. Primul este o limită superioară; ultimul, una inferioară. Te căieşti de ceva ce s-a întîmplat sub tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracţia răului sau a vulgarităţii a învins reflecţia etică. Ambiguitatea pleacă din amestecul de teologie şi vulgaritate din orice remuşcare.

În nimic nu simţi mai dureros ireversibilitatea timpului ca în ea. Ireparabilul nu-i decît interpretarea morală a acestei ireversibilităţi. Răul ne dezvăluie substanţa demonică a timpului; binele, potenţialul de veşnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu ştie diferenţia raţional unul de celălalt. Dar simţim cu toţii căldura dureroasă a răului şi răceala extatică a binelui. Dualismul lor transpune în lumea valorilor un altul mai adînc: nevinovăţie şi cunoaştere."

"Ceea ce deosebeşte remuşcarea de deznădejde, de ură sau de groază este o înduioşare, un patetic al incurabilului."

"Lumea nu-i decît un Nicăieri universal. De aceea, n-ai unde să te duci niciodată..."

"Toate momentele acelea cînd viaţa tace, ca să-ţi auzi singurătatea... În Paris, ca şi într-un cătun îndepărtat, timpul se retrage, se înghemuieşte întrun colţ al conştiinţei şi rămîi cu tine însuţi, cu umbrele şi luminile tale.

Sufletul s-a izolat şi în zvîrcoliri nedefinite se ridică la suprafaţa ta, ca un cadavru pescuit în adîncimi. Şi atunci îţi dai seama că mai există şi alt sens al pierderii sufletului decît cel biblic. Toate gîndurile par gemetele unei rîme călcate de îngeri."

"Nu poţi pricepe ce înseamnă „meditaţia“ dacă nu eşti obişnuit să asculţi tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunţare. Toate iniţierile religioase sînt cufundări în adîncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muţenia cosmică îţi spune atîtea lucruri, că laşitatea te împinge în braţele acestei lumi.

Religia-i o revelaţie atenuată a tăcerii, o îndulcire a lecţiei de nihilism ce ne-o inspiră şoaptele ei, filtrate de teama şi prudenţa noastră... Astfel se aşază tăcerea la antipodul vieţii."

"De cîte ori îmi vine-n minte cuvîntul: rătăcire, de atîtea ori am revelaţia omului. Şi tot de atîtea ori, parcă au aţipit munţii pe fruntea mea..."

"Trebuie să ai spiritul unui sceptic grec şi o inimă de Iov ca să încerci sentimentele în ele însele: un păcat fără vină, o tristeţe fără motiv, o remuşcare fără cauză, o ură fără obiect... Sentimente pure - care îşi au echivalentul în a filozofa fără probleme. Nici viaţa şi nici gîndirea nu mai au - în felul acesta - vreo legătură cu timpul, iar existenţa se defineşte ca o suspendare. Tot ce se petrece în tine nu se mai poate raporta la nimic, fiindcă nu se îndreaptă nicăieri, ci se epuizează în finalitatea internă a actului. Devii cu atît mai esenţial, cu cît răpeşti „istoriei“ tale caracterul de temporalitate. Privirile spre cer n-au dată, iar viaţa în ea însăşi e mai puţin localizabilă decît neantul."

"Timiditatea este un dispreţ instinctiv al vieţii; cinismul, unul raţional.

Înduioşarea? Un amurg delicat al lucidităţii, o „degradare“ a spiritului la rangul inimii."

"Paradoxul nu-i o soluţie; căci nu rezolvă nimic. Poate fi folosit doar ca împodobire a ireparabilului. A voi să îndrepţi ceva cu el este cel mai mare paradox. Fără dezabuzarea raţiunii nu mi-l pot închipui. Lipsa ei de patos o obligă să tragă cu urechea la murmurul vieţii şi să-şi desfiinţeze autonomia în tălmăcirea acesteia. În paradox, raţiunea se anulează pe ea însăşi; şi-a deschis graniţele şi nu mai poate opri năvala erorilor palpitante, a erorilor care zvîcnesc."

"Dac-aş fi Moise, aş scoate cu toiagul regrete din stînci. Oricum - este şi acesta un mod de-a stinge setea muritorilor..."

"Un om lucid îşi măsoară „căldurile“ la fiece pas, spectator al pasiunii proprii, veşnic pe urmele lui, abandonîndu-se echivoc născocirilor tristeţii sale. În luciditate, cunoaşterea este un omagiu fiziologiei.

Cu cît ştim mai mult despre noi, cu atît îndeplinim cerinţele unei igiene, care consistă în realizarea transparenţei organice. De atîta puritate, vedem prin noi. Ajungi astfel să asişti la tine însuţi."

"Dacă se admite în univers un infinitezimal real, totul este real; - dacă nu există ceva, nu există nimic. A face concesii multiplicităţii şi a reduce totul la o ierarhie de aparenţe înseamnă a nu avea curajul negaţiei. Distanţa teoretică de viaţă şi slăbiciunea sentimentală pentru ea ne duc la soluţia şovăitoare a treptelor irealităţii, la un pro-contra firii."

"Deşerturile sînt parcurile lui Dumnezeu. Prin ele îşi plimbă oboseala de totdeauna şi prin ele se vaicără chinuitele noastre avînturi. Singurătatea e punctul nostru comun cu El, dar şi cu diavolul. Din vremuri de-nceput se-ntrec ei în a fi singuri - şi noi venit-am tîrziu, chiar prea tîrziu, la un concurs fatal.

Cînd se vor retrage din arenă, rămîne-vom singuri în Singurătate, şi pustiurile vor fi neîncăpătoare pentru un salt mortal."

"Orice fel de luciditate este conştiinţa unei pierderi."

"Felul nostru de a concepe lucrurile depinde de atîtea condiţii din afară, încît s-ar putea scrie geografia fiecărui gînd. Am începe cu nuanţa cerului şi am sfîrşi cu poziţia scaunului. Mahalaua cugetării îşi are şi ea rosturile ei."

Este lung postul ăsta...îmi cer scuze, nu mă pot opri!

Cu o carte de IT nu te faci geek, dar totuşi...

2011-05-15T04:00:00.013+03:00

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când aflu lucruri noi, trăiesc de-a binelea. Am o stare de exaltare totală, de genul 'wow', după care încep să realizez că treaba era totuşi logică şi încep a mă auto-frustra cu gândul că poate ar fi trebuit să ştiu chestia de mai demult...tocmai pentru că este logică.

Şi vă daţi seamă că în sesiune, să tot afli lucruri, mai ales noi. Sărcul creierul meu, nici nu vreau să mă gândesc la el. Cred ca a dat-o-n hepatită de la atâta cafea şi mâncat sezonier.

În ultimele câteva zile m-am tot împărţit între Business Decision Analysis (statistică & mate) şi IT. Poate, poate, ajung şi eu la liman.

In fine, astăzi am decis să abordez serios treaba cu limanul. Şi mă apuc eu de IT. Deschid cartea...şi încep să învăţ aşa ca pentru examen. Băi şi am realizat pentru prima oară în viţa mea de când studiez IT, ca îmi chiar place, în special capitolul despre securitate. Eram atât de mândră de faptul că majoritatea efectelor viruşilor îmi sunau mai mult decât familiar. Nu este prea greu de ghicit de ce. Dar, da, aveam şi eu mândria mea de om trecut prin viaţă.

Ba chiar mi-am îmbogăţit şi vocabularul cu nişte termeni-concepte posh de-a dretul. Ce ziceţi voi de deterrence, obfuscation, dot pitch, plotter, expansion slot, metadata, applets...Deja îmi imaginez contextele în care o să am şansa aleasă să le folosesc. Ce entuziasm!!!

Şi nici nu vă imaginaţi cât de confortabil mă simt acum cu sitemele de analiză şi diagramele vieţii pe care, Dumnezeule, nu le-am simpatizat niciodată.

A fost o zi drăguţă, trebuie să recunosc.

Vreau să mă fac geek, pot? Pot? Pot? Pot? Pot? Pot? Pot? Pot?

Why is the production of drugs so hard to stamp out?

2011-05-13T19:58:00.006+03:00

Am furat din cartea de economie un pasaj în care cred că se răspunde cel mai simplu şi direct la întrebarea De ce producţia de plante din care se fabrică drogurile nu se poate eradica uşor?

"Much of the world's cocaine began as a coca plant in Columbia, and poppies in Afghanistan are the source of most of the heroin that finds its way into European countries. American and European governments keep pressurizing politicians in Columbia and Afghanistan to eradicate the problem by stopping their farmers producing the raw materials for the drugs trade. From time to time the BBC and CNN shows flaming hillsides as helicopters attack peasant farmers. But the following year, the same crops are back in boom. Why is the supply of coca and poppies so hard to stamp out?

An economist's answer is that the incentive to produce this crop is large. When poor farmers get much higher prices for one crop than for the alternative crops that they could produce instead, they will be very keen to supply the most profitable crop. French farmers could also produce poppies, but, within the Common Agricultural Policy, they have other crops which yield them high returns.
In contrast, frozen out of the market of G8 countries by high external tariffs, farmers in developing world countries do not have profitable opportunities to engage in legal trade with the world's rich countries. Illegal trade is relatively more attractive to farmers. The quantity supplied is high because farmers get a high price for their crops. As international travel has become easier, transporting drugs has become easier, too. In turn, this has raised the price that drug traffickers will pay poppy growers, making poppy growing even more attractive to farmers.
Moreover, in comparison with the government of Afghanistan, the French government has more incentive and greater ability to stamp out illegal crop production. It has more incentives because, as a member of the G8 and EU, it has more to lose by upsetting its partner countries. It has greater ability because it is richer and technically more sophisticated. Identifying and eradicating illegal crops is easier".

David Begg, Foundations of Economics

Interviul Ionescian sau teatrul absurdului în recrutare

2011-05-12T01:33:00.002+03:00

În timp ce îngrăşam porcul astăzi de dimineaţă cu ceva cost behaviour şi profit planning pentru examenul pe care îl aveam într-o oră, am văzut luminiţa de la capătul tunelului. Pentru că, fie vorba între noi, atunci când vorbim despre accounting, credeţi-mă că totul se măsoară în tunele întunecoase, lungi şi doar în cazurile prea fericite şi puţin probabile, putem spera la ceva ieşiri, eventual de urgenţă.
Şi în timpul ăsta, mi-a venit mie o idee trăznet şi anume să aplic pentru un summer internship la propriul blog. Şi m-am trecut de faza CV-ului şi a scrisorii de recomandare şi am ajuns la interviu. Acolo am început să mă întreb de ce m-aş alege eu pe mine... şi nu pe altcineva, dacă ar fi să fiu o girafă ce sunete aş scoate, dacă aş pleca pe o insulă pustie ce troance mi-aş lua cu mine şi de ce. Şi apoi vă daţi seama că mi-a trebuit ceva timp să decid dacă merit să trec această etapă sau nu, ultima de altfel. Sincer, eram puţin în dubii pentru că zgomotul pe care l-am scos nu a fost prea inspirat; o girafă ar fi fost cu siguranţă dezamăgită de mine. Şi parcă nu am fost nici suficient de formală; am chicotit prea colorat plus, să nu mai vorbim despre faptul că nu aveam una dintre cuticule bine tăiată şi asta dădea mâinilor mele un aspect neîngrijit. E clar, am decis să mă resping. Cineva ca mine nu poate fi acceptat în condiţiile de faţă.
Doar că apoi mi-am trimis un e-mail rugându-mă să mă accept deoarece nu se ştie când voi mai avea o asemenea şansă...unică, de adevăratelea! Am citit mailul şi parcă m-am gândit că aş merita o şansă. Dar nu o şansă care să pice din cer. Nu, nu, nicidecum.

De ce te-am alege pe tine şi nu pe altcineva?

Pentru că sunt sensibilă, îmi plac copiii şi căţeii. Ahh, şi am o pasiune deosebită pentru lucrurile rafinate, de bun gust. Ahh, da, şi am multă energie. O draoie de energie din care aş putea să dau întregului departament. Chiar şi pe gratis.

Deci să te alegem pentru că îţi plac câinii...

Bine, cred că m-aţi înţeles greşit. Mie nu îmi plac câinii în general, ci doar în particular. O anume rasă, confidenţială din cale afară. Şi da, consider că pasiunea mea nebună sau nebunatică (cum vreţi) pentru câini nu face altceva decât să mă recomande în poziţia aceasta.

Şi cam câţi câini îţi plac?

Ahh, asta depinde de la caz la caz. Sincer, întrebare mai dificilă nici că se putea. Acordaţi-mi douăzeci de secunde să îmi cercetez memoria. Hmm...cam patru. Patru câini îmi plac.

Povesteşte-mi o întâmplare hazlie din viaţa ta.

Dar vai câte nu sunt. Să fie atunci când m-am împiedicat pe scările rulante din Mall şi mi-am spart caninul? Da, cred că aceea este cea mai amuzantă. Pentru mine a fost puţin dureros, dar aapoi, vazând cât de amuzantă era pentru oamenii din jur am început şi eu să râd deoarece nu vroiam să creadă că cunt inclută şi nu înţeleg micile aluzii comice. Şi am râs împreună mult timp.

După acest interviu cu adevărat sever şi relevant pentru poziţia respectivă, am decis să îmi dau acea mică şansă. Şi când spun şansă, mă refer la o piramidă de şansă. Această şansă este formularea unui feedback customizat. Nu oricui îi plac 4 câini şi are experienţa unui canin spart, rezultatul ironiei (sorţii), în timp ce învăţa să meargă pe tocuri în Mall. Aşa că mi-am trimis un mail:

Dragă participant,

După îndelungi dezbateri în cadrul echipei de recrutare, am decis să îţi acordăm o şansă, fiind de altfel impresionaţi de CV-ul tău ireal de real. Aproape că tremuram la atingerea lui, fiecare dintre noi încercând să-i atingă măcar un colţişor pentru a se asigura că este viu. Când în sfârşit a mişcat, ne-am aşezat cu toţii uşuraţi la masă, convinşi de veridicitatea informaţiilor.

Suntem conştienţi de drama majoră pe care am creat-o în ceea ce se chaemă sufletul tău profesional, prin faptul că prima dată te-am rspins. De fapt nu te-am respins. Noi te-am acceptat mai mult ca niciodată, doar că tu nu ai înţeles bine mesajul nostru. Echipa noastră te vrea, însă noi ne întrebăm dacă şi tu chiar ne vrei. Şi pentru a răspunde la această întrebare am contactat psihologii corporaţiei care au analizat la sânge (pur) testele psihometrice pe care noi presupunem că le-ai realizat şi cu acelaşi regret copleşitor, te anunţăm că nu te încadrezi în accepţiunea angajatului ideal pentru noi.

Îţi mulţumim pentru înţelegere şi te mai aşteptăm pe la noi,

Echipa Resurse Umane

!!! Nu râdeţi, calitatea aceasta o au unele interviuri...realizate de HR-işti. Deşi este un domeniu atât de nou şi plin de perspective...simt că se îmbâcseşte şi asta nu îmi place. Este exact ca şi cum cineva i-ar adminstra regulat vitriol cu lingurinţa copilului meu.

P.S. - Întotdeauna am urât - la propriu - perioadele în care plonjez dintr-o stare în alta incredibil de rapid. Şi eu care credeam că vremea din Anglia este cel mai schimbător lucru de pe planetă.

Când bărbatul dă din plisc

2011-05-09T15:21:00.010+03:00

Călcată pe coadă de câteva articole (din ce în ce mai multe) în care suntem acuzate de la faptul că avem 375476 de perechi de pantofi comparativ cu cele 3 ale bărbaţilor, poşete-plic pe care le ţinem aberant în braţe toată seara, pâna la polemici ieftine, gen cum că dacă ea nu l-ar fi împins pe el să muşte din măr, lumea ar fi fost roz, eventual şi cu sclipici, m-am decis sa intru in acest razboi al stelelor. Şi doar nu o să mă iau de om pe blogul lui pentru că fiecare are dreptul să-şi exprime propriile idei, mai ales la el 'acasă' , cum de altfel o să o fac şi eu mai jos.
Dragilor, înţeleg că iarba excită minţile şi vă îndeamnă la scris prerogativ. Înţeleg că unele femei (ca şi bărbaţii, de altfel) lasă de dorit pe lumea asta, dar până la a susţine că toate femeile sunt nişte profitoare, pierdute în spaţiu şi creatoare de lumi ieftine unde predomină haine şi bijuterii scumpe, eu zic că este o mare aberaţie.

O aberaţie care mă face să mă întreb dacă cei care afirmă cu atâta tărie toate cele de mai sus (şi multe altele), fie duc lipsă de ce se cheamă gândire critică, onestă, fie au fost atât de nenorocoşi în viaţa lor, încât nu au întâlnit nicio tipă care să le facă puţină ordine în viaţă.

Mă tem că sunt dezamăgită profund de această 'masculinizare' universală în care ei, ameninţaţi, încep să îşi scoată colţii. Maşinile sunt conduse de bărbaţi, maşinile sunt inventate de bărbaţi, maşinile sunt reparate de bărbaţi. Fotbalul este jucat de bărbaţi, fotbalul este privit şi analizat de bărbaţi, fotbalul este înţeles de bărbaţi. Bărbaţii înjură, bărbaţii râgâie, bărbaţii nu îşi spală singuri chestiile, motiv pentru care de multe ori le poartă aşa, bărbaţii nu ştiu să aprecieze rafinamentul şi sensibilitatea, bărbaţii fac, bărbaţii dreg.

Vedeţi, tocmai am pus pe tavă o generalizare ieftină, care ar ridica ceva proteste (în cazul cel mai soft) de genul: nu toţi suntem aşa, aşa cum sper că este valabil şi cu privire la pantofi, genţi, make-up şi orice vă mai face pe voi să ridicaţi din sprâncene enervaţi la maximum.

Şi pentru că sper că ne-am înţeles cu privire la prima parte, hai să trecem la a doua şi anume partea aia care m-a obosit psihic cu bărbaţii sunt mai inteligenţi decât femeile.

Nu vreau să afirm că femeile sunt mult mai inteligente decât bărbaţii pentru că nu înţeleg unde este competiţia. Consider că atâta timp cât sunt două categorii ale aceleiaşi specii, ce nu pot trăii unii în lipsa celorlaţi, ei se numesc mai degraba parteneri de joc. Dar dacă pusă la zid ar trebui să o fac, să ştiţi că aş avea ceva argumente în dotare. Haideţi să nu ne mai ascundem după deget şi să punem cărţile pe faţă. Dintotdeauna fetele au fost silitoare, constiincioase, ordonate, iar asta nu a surprins pe nimeni, ceea ce nu este altceva decât o recunoaştere oficială a potenţialului feminin. Doar ştiţi şi voi vorba aceea din popor: Este fată, trebuie să înveţe, dacă este băiat, ne descurcăm cu el şi la muncile câmpului.

Apoi, după ce fata creşte, ea este cea care este rugată să rămână în gospodărie, băiatul fiind invitat să-şi urmeze soţia în casa acesteia. Asta a ce sună? Vă spun eu. Sună a o a doua recunoştere majoră pe care femeia o primeşte în viaţă. Gospodăria e pe mâini sigure. Reformulând puţin, este sigură doar pe mâinile ei. Asta ar fi partea tradiţională, care deşi extrem de ieşită din uz (asta ca să combat eventuale comentarii), stă la baza unei filosofii, nu neeapărat a neamului, cât a omenirii în general. Când vine vorba de lucrurile majore ale vieţii, femeia e femeie! Exemplu ăsta a fost dat pentru că şi voi mi-aţi mâncat zilele cu mărul, care s-a petrecut acum mii de ani şi asta în cazul în care s-a pterecut. Exemplul meu de mai sus, este deci, contemporan de-a dreptul.

Dar vedeţi voi, femeia are şi ea defectele ei, pe care aş fi nedreaptă să nu le scot la iveală. Unul dintre ele este acela că nu are încredere în forţele proprii, crezând că întotdeauna există cineva care poate să îndeplinească sarcina respectivă mai bine decât o poate face ea. Deci, a se vedea faptul că nu se pune pe sine pe primul plan, ci preferă să îşi sacrifice binele personal pentru cel general.

Iar aici apare în poveste bărbatul, care în timp ce înfulecă un sandwich cumpărat de la colţ şi fluieră după gagici pe stradă, îşi aduce aminte că aseară, în timp ce prietena lui i-a gătit o cină delicioasă, îi povestea nu ştiu ce…acel nu ştiu ce despre care el i-a spus că este cea mai mare aberaţie, manifestându-şi uimirea faţă de absurditatea ideilor ei.

Mai termină şi tu cu tâmpeniile astea, nu vezi că iar o iei razna?

După care schimbă subiectul întrebând-o dacă nu cumva a uitat să cumpere bere şi ca orice fiinţă sesnibilă aceasta este bomboana de pe colivă. Trânteşte uşa de la bucătărie în urma ei, timp în care el este fericit că poate mănânca şi porţia ei, oricum mereu se plânge că nu îi mai vine nu ştiu ce rochie verde cu dungi albe de care el nu îşi mai aduce aminte deloc, deşi au cumpărat-o împreună. Procesele de conştiinţă cu privire la faptul că poate merita să aprecieze tot ce s-a chinuit să pregătească pentru el în ultimele 3 ore s-au lăasat aşteptate…până când şi-a dat seama că meciul începe în 10 minute. Trebuie să-şi ceară scuze urgent! Cu botul pe labe îi spune că el nu a avut nicio secundă intenţia de a o jigni, însă pentru că ea este foarte obosită l-a înţeles greşit…şi poate ar trebui să meargă să se odihnească. Ahh, şi uite cum a rămas el singur la meci, tolănindu-se pe canapeaua confortabilă din living, iar ea, cu gândul că este obosită şi iar a exagerat, stinge veioza…

Să revenim. Merge el cu double cheeseburger-ul în mână, zicându-şi mamă, ce craci!, când deodată realizează că ideea ei de aseară era de fapt genială. Mamă şi să vezi câţi bani ies din treaba asta. Îşi ia bilete la Cupa Mondială, plus că de mult vroia să îşi ia PSP Go şi să-şi schimbe rachetele de tenis. Şi parcă ar merge şi 45687 de baxuri de bere să fie acolo pe balcon în caz de urgenţă. Şi abonament pe un an la PC Zone Magazine; da, exact, şi parcă placa video nu mai e aşa şmecheră.

Ajunge acasă şi entuziasmat îi spune cum stă treaba.

Băi iubito, să vezi ce idée mi-a venit astăzi!

O vede cum se înegreşte treptat la faţă, dar acum nu mai e cale de întors.

Auzi, dar asta ţi-am spus şi eu aseară!

Iar începi să aberezi? Mi-ai spus tu mie asta aseară?

În fine, lucrurile decurg normal, până se ajunge în punctual cu meciul, când ea trebuie să-şi facă de lucru prin altă parte pentru că…este obosită.

Şi vedeţi voi dragilor, de-asta când ei vor să ne închidă gura cu întrebarea aia seacă Da, zi-mi şi mie femei care au influenţat istoria, care au inventat nu ştiu ce, care au schimbat radical evoluţia omenirii, o cam dăm din colţ în colţ. Data viitoare ce-ar fi să le răspundem cu întrebarea Zi-mi tu mie unul din ăştia mulţi oameni de geniu, care nu au avut o femeie de la care să fure în draci idei şi despre care să pretindă că sunt ale lui? Dacă o dă el din colţ în colţ, fie orgoliul nu-i acreditează răspunsul la această întrebare, fie stă prost la capitolul cultură generală.

Bruno Aveillan

2011-05-08T12:56:00.014+03:00

Bruno Aveillan este unul dintre cei mai distinşi regizori de spoturi publicitare din Franţa şi nu numai. Am văzut o mare parte din lucrările lui şi trebuie să recunoc că m-au imresionat. Majoritatea dintre ele se bazează pe naturaleţea simţurilor umane, văzute în simbioză perfectă cu elementele naturale (apă, aer, foc).

Ceea ce personal mă fascinează este mixul incredibil de compatibil dintre hiperbolizarea simţurilor umane şi transformarea naturii în condiţie fundamentală a existenţei (în cea mai mare parte dintre ele). Produsele care fac subiectul spoturilor, nu sunt decât pretexte, mici detalii în lumea lui Aveillan.

O să vă pun mai jos câteva dintre spoturile care m-au inspirat cel mai mult. Enjoy it!

Despre eşarfe şi peştişor

2011-05-07T17:23:00.059+03:00

Cred că mai presus de orice, fiinţa aceasta dureros de complexă, numită om, se gândeşte la situaţii excepţionale, dificile, periculoase, prin care nu a mai trecut, mai mult decât o face cu orice altceva. Şi nu ne trebuie degree la Harvard să înţelegem că o face pentru că vrea să-şi păzească pielea de la diverse...Să-i fie bine, ei, fiinţei umane (Ce distracţie, ce mişto).

Şi nu încercaţi să mă contraziceţi. Că dacă nu aş avea dreptate, nu m-ar mai scoate ăştia la 2 noaptea în chiloţi afară, să exersăm alarma de incendiu, timp în care aş fi putut să visez lejer că pot să mănânc câtă ciocolată vreau. Dacă nu aş avea dreptate, nu s-ar mai strâmba stewardess-ele la mine, în timp ce îmi arată cum să îmi pun masca de oxigen pe faţă în situaţia puţin probabilă a depresurizării cabinei. Că dacă nu aş avea dreptate, n-ar mai scrie ăştia pe pachetele de ţigări Fumatul ucide şi ar trânti imaginile alea împuţite cu tipul ăla care are un număr atârnat de unul dintre degetele de la picioare (noroc că ăştia mici nu ştiu cum stă treaba cu morga) sau nenea ăla cu guşa aia nesimţit de exagerată. Apropo de asta, acum vreo 2-3 ani, nepoţelul meu m-a întrebat care e treaba cu biletul ataşat de piciorul ăla pe pachetul de ţigări şi i-am spus că în perioada aceea când nu erai suficient de ascultător la grădi, doamna educator îţi punea bulina pe degetul de la picior...şi nu era chiar o bulină, era un dreptunghi. Păi şi de ce are număr pe bulină? (care nici nu era bulina, uite cum am prostit copilul); Păi ca să ştie doamna când să-l ierte!

În fine, eu înţeleg omul care trebuie să se adapteze. Vă daţi seama că nu aş vrea să ard în flăcări în timp ce visez că mănânc ciocolată, nici prăbuşită şi împrăştiată la sol, nici nu vreau să ma văd cu guşa aia de pe pachetul de ţigări. Întrebarea mea este, pozitivi când suntem şi noi? Îi spui omului că fumatul ucide, dar aceluia care are un stil de viaţă sănătos, când îi trimiţi şi lui acasă o scrioare să îl feliciţi că în decursul anului nu a avut nicio afecţiune severă, că rezultatele analizelor sunt foarte bune şi să îl feliciţi pentru felul în care are grijă de dânsul? Când face sport, îl susţii, tu sistem de sănătate care ar trebui să fii fericit că nu o să trebuiască să consumi bani pe cârca lui cu medicamentaţie/spitalizări etc? Păi nu-l susţii că îţi convine să ai spitale arhipline, oameni în suferinţă, şpăgi la greu, că doar e Românica şi merge, nu? Păi sigur, nici nu îmi făceam griji.

Da pe tineri cum îi motivezi să fie mai activi, să se implice în activităţi de voluntariat? Să înveţe ce înseamnă responsabilitatea socială, naţională? Ce înseamnă pentru un stat să aibe oameni responsaibili/capabili etc? Ce sunt alea? Ştiu că la noi dacă unitatea nu este monetară întră la capitolul hobby-uri. Şi nu de alta, dar avem hobby-uri că sună bine, plus că e cuvânt englezesc şi nu îl ştie toată lumea, nu? Mai rar aşa.

Ne-au umplut de respect cu Consumul excesiv de sare, zahăr şi grăsim... sau Consumaţi 2 l de apă ... [când aveţi timp intraţi aici să vedeţi artă].

În fine...asta e postare lungă şi nu vreau să o lungesc pentru astăzi. Ce vreau eu să spun este că uneori ar trebui să fim noi cei care să ne creăm propria lume pozitivă. Un pic de aici, un pic de acolo şi lucrurile se balansează...Viaţa şi experienţele ei nu cred ca sunt atât de destinate hârtiei igienice, aşa cum tot citesc de vreo luna pe site-urile româneşti de ştiri şi de non-ştiri. Noroc cu blogurile unor oameni care gândesc în afar cutiei negre şi care încearcă să mai aprindă lumini în capetele oamenilor...Oricum, e greu. Greu de tot.

Şi ca să mai plantez o floricică roz în grădina din spatele blogului meu, m-am gândit eu să vă spun cum stă treaba cu mine şi cu peştişorul de aur. Bine, dacă vreţi să fiu sinceră, mi-ar trebui un banc de peştişori de aur ca să simt că mi-am îndeplinit măcar jumătate din dorinţe, însă doar am învăţat că întotdeauna există acele multe posibilităţi dintre care ai de ales şi că fiecare alegere implică un scarificiu. Aşa că, suspinând, ştiu că trebuie să mă rezum la cele 3 dorinţe.

Oricum, astăzi o să vă destăinui doar una pentru că celelte două vor fi sursa altor două postări, evident. Pe criză se face economie la sânge, chiar şi economie de idei.

Toţi oamenii care au ieşit măcar o dată la o cafea cu mine, ştiu că eşarfele sunt pasiunea mea. Dacă i-aţi întreba, sunt convinsă că v-ar povesti despre colecţia mea de eşarfe, de care sunt foarte mândră...şi de asemenea, v-ar spune că am eşarfe din toate ţările în care am călătorit...şi sper să pot să păstrez obiceiul mult timp de-aici înaiainte. Aşa că mai jos o să vedeţi o listă cu eşarfele pe care i le-aş cere peştişorului, dar şi preţurile lor, ca să înţelegeţi de ce i le-aş cere lui şi nu mie personal. De asemenea, am început cu câteva de la Accessorize şi H&M, ca în cazul în care , din cine ştie ce motive nefericite, întâlnirea mea cu dânsul nu se va realiza, măcar să am speranţa că din toată lista asta ispititoare, 4-5 sunt planuri realiste :).

Şi în cazul în care vă întâlniţi voi cu peştişorul şi din coincidenţă aveţi aceeaşi dorinţă, sau pur şi simplu aveţi pe acasă nişte eşarfe şi vreţi ceva idei despre cum să vi le aşezaţi, v-am pus mai jos două tutoriale, zic eu, utile.

H & M, L7.99

H & M, L9.99

Accessorize, L16

Accessorize, L18

Accessorize, L25

Faliero Sarti, L209

Marc Jacobs, L225

Givenchy, L185

Swash, L260

Matthew Williamson, L295

Marc by Marc Jacobs, L175

Stella McCartney, L335

Antik Batik, L140

Gucci, L390

Missoni, L360

Jimmy Choo, L795

Dior, L145

Aspinal of London, L45

A se citi...cu atenţie (Speech Kevin Rudd)

2011-05-07T15:44:00.009+03:00

'This culture has been developed over two centuries of struggles, trials and victories by millions of men and women who have sought freedom'

'We speak mainly ENGLISH, not Spanish, Lebanese, Arabic, Chinese, Japanese, Russian, or any other language. Therefore, if you wish to become part of our society . Learn the language!'

'Most Australians believe in God. This is not some Christian, right wing, political push, but a fact, because Christian men and women, on Christian principles, founded this nation, and this is clearly documented. It is certainly appropriate to display it on the walls of our schools. If God offends you, then I suggest you consider another part of the world as your new home, because God is part of our culture.'

'We will accept your beliefs, and will not question why. All we ask is that you accept ours, and live in harmony and peaceful enjoyment with us.'

'This is OUR COUNTRY, OUR LAND, and OUR LIFESTYLE, and we will allow you every opportunity to enjoy all this. But once you are done complaining, whining, and griping about Our Flag, Our Pledge, Our Christian beliefs, or Our Way of Life, I highly encourage you take advantage of one other great Australian freedom,

'THE RIGHT TO LEAVE'.'

'If you aren't happy here then LEAVE. We didn't force you to come here. You asked to be here. So accept the country YOU accepted.'

Speechul ministrului Kevin Rudd, Australia.

Avem timp

2011-05-06T14:23:00.015+03:00

Octavian Paller

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe altii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să ămânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta - murim.

Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul ... depinde de ceilalţi.
Am învăţat că oricat mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani să câştigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul cca 15 minute
După aceea, însă, ar fi bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învăţat că oricum ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi
Am învăţat că EROI sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecinte
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate
Am învăţat că atunci când sunt supărat am dreptul să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu şi rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată
Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
Nu inseamnă ca nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun îţi este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii
Câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi
Am învăţat că indiferent cât de mult suferi,
Lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea
Doar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii
Am învăţat că, dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc
Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.
Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc
Şi nu faptele sale
Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru
Şi pot vedea ceva total diferit
Am învăţat că indiferent de consecinţe
Cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă
Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore
De către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat
Când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul
Ca şi vorbitul
Poate linişti durerile sufleteşti
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
Îţi sunt luaţi prea repede ...
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.

Măcar o dată pe zi

2011-05-05T05:10:00.011+03:00

Da, măcar o dată pe zi ar trebui să ne oprim din nebunia asta socială, să ne luam o pauză şi să reflectăm la lucrurile care contează, care ne dau putere şi care ne motivează în fiecare dimieaţă să părăsim patul pentru un nou început.

Şi pentru că lucrurile valoroase nu sunt făcute pentru a le ţine doar pentru sine, mai jos o să postez scurte filme care m-au învăţat nu doar să trăiesc, dar să fiu! Uneori m-au convins să iau atitudine, să mă implic şi să am încredere în schimbare. Alteori, dezamăgită şi fără vlagă, mi-au dat putere să merg mai departe, să continui în nebunia aceasta. M-au făcut fericită şi mulţumită cu ce am sau m-au determinat să lupt mai mult pentru a-mi depăşi potenţialul.

Primul dintre ele este 'filmul' meu preferat. Îl ştiu pe de rost...îl ştiu şi dacă mă trezeşte cineva în miezul nopţii. Îl ştiu pentru că mi-am scos conţinutul şi îl am în faţa biroului...pentru că este genial şi îmi provoacă piele de găină de fiecare dată când îl ascult...pentru că ştiu că el a declanşat toată furtuna asta din interiorul meu, pentru că ştiu că orice este posibil!

"Let me tell you something you already know... The World ain't all sunshine and rainbows. It's a very mean and nasty place and I don't care how tough you are it will beat you to your knees and keep you there permanently if you let it. You, me, or nobody is gonna hit as hard as life. But it ain't about how hard you hit. It's about how hard you can get hit and keep moving forward. How much you can take and keep moving forward. That's how winning is done.''

Matei_the_wise

2011-05-04T21:20:00.004+03:00

Den: auzi?

Matei: aud

Den: trebuie sa citesc despre nebunia asta cu comprimarea timpului

Den: deci pe bune, eu o simt pe pielea mea

Den: nu mai am timp de absolut nimic

Matei: mai bine citesti despre time management

Matei: parerea mea

Invitat român la nunta regală

2011-05-03T20:58:00.010+03:00

Când oamenii se plictisesc...

V. N.: cum e in anglia?

Den: soare

Den: bine

Den: bere, mici

Den: pacat ca eu trebuie sa stau in casa sa invat )

V. N.: asta tre sa facem toti

V. N.: am fost si eu

V. N.: 3 zile

V. N.: acum de 1 mai

Den: la mare

Den: nu?

V. N.: in anglia

Den: poftim?

Den: pai si de ce nu ai zis nimic?

V. N.: am fost la nunta la un prieten

V. N.: nu am avut timp

V. N.: eram in londra oricum

V. N.: la

V. N.: william

V. N.: prince william

Den: aaaaaaa

Den: el e prietenul tau?

V. N.: ma invitat nu puteam sa zic nu

V. N.: da

Den: am inteles

V. N.: ma rog pe frasu il stiu k mai luam iarba de la el

Den: da, da

Den: pana cand ti-a plasat tie treaba

V. N.: da

V. N.: panrama l nunta

V. N.u: a mers daru ca lumea

Den: toarasi

V. N.: a dat si felu unu si felu doi

Den: dedicatii ceva?

Den: macar te-ai saturat bine?

V. N.: da

V. N.: a dat regina

V. N.: fara numar

Den: cine a cantat?

V. N.: salam a cantat cel mai bine

V. N.: a facut spectacol

V. N.: au fost mai multi

Den: sper ca n-a ratat nicio legenda

Den: de-a lui

V. N.: http://www.youtube.com/watch?v=lk6mVo58Abs

V. N.: uite

V. N.: asta e live de la nunta

V. N.: o canta p william si kate

Den: aha...

Den: norocosi, nebunii

V. N.: salam a bagat si in engleza

V. N.: eu am combinato p sorsa

V. N.: lu kate

Den: cu cine, cu tine?

V. N.: da

Den: si, merge?

V. N.: nu

V. N.: e distanta nu merge

V. N.: si ea cica sufera dp unu

V. N.: ma rog

V. N.: a fost asa ceva de o seara

Den: am inteles...desi, credeam ca iti pui si tu la bataie calitatile sa o faci pe fata sa uite de tip, sa scurtati distanta si sa mearga treaba

V. N.: nu am cum sa aduc anglia p continent orice as face

V. N.: iam mai adus unei tipe luna

V. N.: dar anglia p continent chiar nu am

va urma...

O zi din viaţa omului

2011-05-02T21:01:00.042+03:00

Toată nebunia asta cu blogurile americane mi-a cam luat minţile. Cum pot fi oamenii ăştia atât de geniali? Mă tot gândesc serios să îmi schimb direcţia profesională (glumesc, nu mă băgaţi în seamă). Cum ar fi să stau toată ziua la birou şi să citesc bloguri (de preferat americane, cum spuneam) şi să fiu plătită pentru asta?! Aş putea eventual să am propria afacere, o companie de gestionare a blogurilor americane, dar la ce bun? Sau o companie de citit bloguri? Nici asta nu sună foarte profitabil. Cert este că business-ul ăsta nu ştie ce e frumos pe lume...

În fine, zic asta pentru ca este un trend acum, pornit de la generatorii noştri de idei, americanii, care pe mine nu m-a încântat foarte tare, dar acum mi se pare destul de interesant. Nu o să îl preiau complet pentru că nu se încadrează în genul meu de blog, dar parcă merge o dată. Aşa că, pe scurt, oamenii descriu vizual ce şi-au cumărat, eventual descriu produsele...şi când vine vorba de cosmetice, bijuterii şi chestii girlish, imaginaţi-vă cât de uşor te poţi pierde în mulţimea de detalii. Şi pe lângă lista vizuală de cumpărături, gagicile scriu despre ce au făcut în ziua respectivă, ce-au mâncat, ce-au băut, cu cine au ieşit în oraş, ce outfit au avut etc. Aşa că o să vă încânt şi eu cu programul meu de astăzi (deşi nu detaliat) să vedem cât de bine funcţionează ideea 'furată'.

Şi ca să nu uit, deşi poate ar fi trebuit să amintesc asta încă de la început, nu cred ca postarea de faţă se adresează persoanelor de sex masculin. Nu aş dori să îi plictisesc pe puţinii tipi care mă citesc, asta în cazul în care chiar există...deci, reveniţi mâine, poimâine...când vreţi voi, dar azi nu, vorba lui Guess Who.

Astăzi a fost zi de shopping nepremeditat. În cazul în care aveţi dubii cu privire la sensul de bază al acestei expresii, am să vă spun ca 'shopping nepremeditat' este atunci când o persoană se trezeşte dimineaţa şi în timp ce se spală pe dinţi îşi spune: "Astăzi am chef să fac nişte cumpărătri. N-am idee ce aş cumpăra, însă vedem la faţa locului". Aşa că, gândindu-mă că de secole cumpărăturile mele s-au rezumat la lapte, cereale, porridge, ceva legume şi fructe, m-am gândit că este cazul să rezolv şi aspectul ăsta al vieţii mele.

Dar să o luăm cu începutul. Începutul zilei, adică undeva în jurul orei 5:00 a.m. (da, A.M.), când amicul meu, Matei, îmi spune că Osama bin Laden a fost ucis. Nu, nu dormeam la ora aia! Ahh, am uitat să vă spun că mi-am cam ameţit programul de somn, dar ăsta este subiect de postare, nu o să îl înghesui aici printre rânduri. Stăm amândoi pe BBC cu sufletul la gură să vedem cum s-a întâmplat nenorocirea. Între timp mai comentam cîte ceva, timp în care el se uita la un documentar despre încoronarea reginei Elisabeta a II-a, iar eu, deşi am avut o tentativa, după ce am prins ideea de bază, m-am pus la curent cu ştirile venite din mediul nostru informaţional de toate zilele, blogosfera. Pe scurt, într-un interval de...să zicem jumate de oră, am aflat că:

1. Redactorul şef de la Taboo, Cristina Bazavan, şi-a dat demisia. Mereu mi-a plăcut Cristina pentru stilul ei...aparte. Îmi place cum vede lucrurile, cum scrie, iar postarea aceas ta nu a făcut decât să îmi întărească convingerea că este o tipă super. Deşi a tot fost aţâţată să explice de ce a plecat de la Taboo, Cristina a preferat să le mai dea câte o lecţie celor care cred ca Acces Direct şi OTV este singura modalitate în care se face presă în România.

2. Apoi am 'răsfoit' lista celor mai aşteptate filme în 2011, în viziunea lui Mihai Olteanu. Trebuie să spun că omul ăsta scrie incredibil de bine. Este unul din puţinele bloguri pe care le citesc ca să mă relaxez. Partea proastă este că scrie rar. Blogul lui aici.

3. Dana Butnar a devenit Industry Manager-ul de la Google România. O să îi ţinem pumnii, aşa cum ne roagă pe blogul ei. Sunt sigură că o să facă o treabă super, aşa cum a făcut şi până acum la Rompetrol, Karakter, McCann etc.

De altfel, în timp ce citeam pe blogul ei, mi-am adus aminte că am găsit la un moment dat un articol despre Dana Budeanu, autoarea cărţii 'Manual de stil' (tipa care comentează VIP-urile bine/prost îmbrăcate în revista Click), articol în care se scria că este cea mai mare plagiatoare ever. Aproape că a copiat cuvant cu cuvânt cartea criticului de moda Nina Caragea şi nimeni nu s-a sesizat cu nimic...Şi promit să scriu săptămâna aceasta despre felul în care unul dintre modelele pe care le aveam în materie de stil s-a transformat într-o persoană care (ne) minte cu atât de multă nonşalanţă. Chiar o să revin cu asta.

În fine, dintr-o dată îl aud pe fundal pe Mr. Barack Obama vorbind. Accesez tabul cu pricina şi îl ascult. Între timp îi mai scriam lui Matei, spunându-i cât de mult îl admir pe tip. Am apreciat întotdeauna discursurile lui, limbajul non-verbal, mimica feţei şi de câteva ori bune, chiar şi conţinutul. L-am ascultat până la final, după care, cred, în jur de 6 şi ceva m-am gândit să mă refac şi eu măcar puţin.

Nu ştiu cum, pe la 12 m-am trezit cu telefonul în mână. Vedeam imaginea mamei pe ecran (mă suna), dar nu auzeam nimic. Nu ştiu cum s-a întâmplat asta. Probabil nervii auditivi nu s-au refăcut suficient, sau în fine...şi anatomia este un miraj al naturii uneori. Am visat ceva legat de o petrecere...nu îmi mai aduc aminte exact. Ideea este că nu am mai stat mult în starea pasivă, aşa că m-am trezit. Şi acum intră în acţiune partea cu spalatul pe dinţi când am realizat că parcă ar merge să dau o tură prin oraş...că şi-aşa nu eram sufiecient de fresh pentru nişte mate sau statistică.

Aşa că...după ce i-am scris colegei mele de apartament, pe care nu am mai auzit-o/văzut-o prin preajmă de ceva vreme, purced şi eu spre scopul zilei de azi. O să vă pun mai jos nişte imagini, fără pretenţia de a avea succesul Joannei Goddard sau al lui Mindy Ephron. Măcar îmi daţi voie să încerc, da?

Ahh, şi vreau să mai spun că astăzi:

1. În timp ce mă îndreptam spre centru, văd o faţă extrem de cunoscută. Nu ştiu cum este pentru voi, dar pentru mine este cel mai groaznic lucru să nu îmi dau seama de unde sa iau o persoană şi cu ce să o asociez. M-am chinuit toată ziua şi încă nu îmi amintesc unde l-am văzut pe tip. Şi nu am băut decât de 2 ori în viaţă de când sunt aici, iar prima dată am fost doar tipsy, deci...Este ceva în aer?

2. La Tesco mergeau scărle rulante şi pentru coborâre. Un locru care de obicei nu se întâmplă. Deci, alt semn bun.

3. În timp ce mă întorceam acasă am văzut doi bătrânei. El o învăţa pe ea să meargă cu bicicleta. Nu vă puteţi imagina cat de dulce şi profundă a fost imaginea lor...încă descopereau lucruri împreuna.

1. 'Saving Amy'. Trebuie să recunosc că îmi place foarte mult stilul lui Amy Winehouse, nu pentru a-l prelua, ci doar pentru a-l admira. Pe ultima copertă sunt scrise mai multe chestii, însă cea care mi-a atras atenţia este: " 'Saving Amy' is not just a candid account of Amy Winehouse's struggle to overcome her own personal demons but also a sympathetic look at the reality of a family living and dealing with addiction".

Pentru cei interesaţi, pe 15.08.11 concertează în Bucureşti. Sper să fiu acolo :)

2. A doua carte este 'The hardcore diaries' a lui Mick Foley. Cred ca este foarte funny.

Sunt lucruri în viaţă care pur şi simplu nu funcţionează la standardele normale fără acompaniamentul altora; în economie se numesc complements.

Pentru mine se numesc skittles.

Suportul pentru camera foto pe care l-am avut până acum avea două mari probleme: nu avea protecţie în caz de izbituri şi nu era roz.

Astăzi am rezolvat ambele probleme.

Venind înapoi în campus din vacanţa petrecută cu ai mei, mi-am dat seama că am uitat să îmi iau placa de îndreptat părul. Şi nu ştiu alţi oameni cum sunt, dar eu simt că pot să rezolv treaba cu oxigenul, dar cu placa, nu! Aşa că m-am văzut nevoită să îmi achiziţionez una, de care trebuie să spun că sunt foarte mândră. În primul rând este Toni&Guy, în al doilea rând poate ajunge până la 230 grade şi în al treilea rând era 50% redusă. Ăsta da noroc!

Şi dacă tot mi-am luat placă de la Toni&Guy, de ce să nu încerc şi ceva produse, mai ales că aveam nişte puncte acumulate la Boots. Aşa că mini setul de produse din categoria 'Straight & Protect Conditioner' cred că a fost decizia cea mai înţeleaptă.

Despre agrafele de păr ce pot să spun, sunt colorate (asta în cazul în care nu aţi observat) şi sunt foarte handy.

Asta este achiziţia funny. În general îmi plac foarte mult post-it-urile. La un moment dat aveam chiar o adevărată colecţie. Acum mă rezum la lucruri mai serioase, deşi sincer, nu m-am putut abţine când am văzut cum îmi făceau cu ochiul girafele astea. Probabil că nu o sa fie foarte fericite când o să le umplu capurile lor drăguţe cu formule şi chestii de genul ăsta.

Se poate şi mai rău!!!

Spune-ţi voi că nu sunt cute aceşti papuci super coloraţi. Nu ştiu ce o să fac cu ei...probabil nimic până la următoarea ocazie de a merge la piscină sau... la mare!

Şi când omul are papuci coloraţi, nu se poate încurca cu orice tip de ochelari de soare. Aşa că m-am gândit să fac lucrurile să funcţioneze în armonie deplina.

Nu am niciun dubiu că una dintre perechi o să dispară ca prin minune la prima întâlnire cu fratele meu, însă, ce pot să spun mai mult decât că este şi el mic.

Dacă v-aş da următoarea ecuaţie:

papuci + ocheari de soare + x = liberă la mare, sunt sigură că formula pe care sper din suflet că aţi învăţat-o, v-ar conduce la concluzia că

x = eşarfă.

Îmi plac foate mult eşarfele de vară, chiar şi când nu sunt din caşmir şi poartă eticheta Burberry. Cred că eşarfele, fie ele pentru orice anotimp, se situează undeva în afara fluctuaţiilor din modă. Sunt clasice & sexy.

Şi dacă tot am vorbit despre atâtea culor vii, m-am gândit eu că şi lacurile mele de unghii vor arăta mult mai sexy într-un portfard transparent. Şi cred că am avut dreptate.

Cine nu se spală din 2 în 2 ore pe mâini, nu mai primeşte ciocolată astăzi.

Tocmai mi se terminase kit-ul pentru dantură. Deşi până acum am folosit produse cu conţinut foarte ridicat de fluor, m-am gândit să încerc ceva şi pentru albire.

Când ai rude mult mai mici, cum ar fi o verişoară de 2 ani care nu înţelege că mai trebuie să crească puţin pentru a folosii blushul, iar finalul se soldează cu el făcut praf pe podea, singura soluţie este să...îţi iei altul.

Prima oară când încerc un fond de ten L'oreal...şi nu pentru că este una din companiile pe care le am pe lista pentru Placement Year, dar mai mult pentru că True match este varianta pentru oameni comozi. Se adaptează pigmentului pielii, deci nu trebuie să petreci jumate din viaţă în magazin, încercând să găseşti nuanţa potrivită...

Soft on the eyes - Revlon. Culori de vară, oricum folosesc fard de pleoape rar...probabil că o să o fac mai des, de data aceasta datorită nuanţelor.

Da, acelea sunt documentele mele. În sfârşit mi s-a făcut milă de mine şi m-am gândit să le pun toate în ordine. Cu siguranţă voi economisi aproximativ 1-2 ore pe săptămână deoarece voi ştii exact unde se află. Fac progrese!

Cum macii sunt florile mele preferate (alături de mărgăritar), de ce să nu am o cană cu ei?

Probabil că mirosul şi gustul cafelei de dimineaţă vor prelua din opiumul lor. Sper din toată inima că se simte umorul din glasul meu...Nu aş vrea să ajung la rehab pentru o metaforă nevinovată.

În altă ordine de idei, o să mai ţină locul cănii de prinţesă pe care am primit-o de la prietenele când am împlinit 19 ani şi pe care, ca un copil crescut în balcon, am uitat-o acasă. De-aia mor eu pe oameni!

Things in (my) life

2011-05-01T20:00:00.015+03:00

After I'd written the previous entry I just got blocked reading about life as seen by people like me; not poets, not philosophers, doctors or old and close to death people... Maybe sounds silly, but you can't imagine how many things I realized. I had kind of a revelation, thinking that everything I need is somewhere inside of my being and sometimes I just don't care enough about this being that is actually me. And if I don't care about myself what to care about in this life?

For the sake of adding some more parts to this obscure jigsaw called life , I brightened up my spirit (ha) with things that people treat as best in their life.

Down here I'll make a list with those things I found, liked and I identified myself with. I hyper-linked them so hopefully I won't be accused of plagiarism. Few aren't as they burst into my head while browsing others' and are exclusively mines (ha). Aaaand, there's no order; no one is more or less important! :)

I do hope you'll enjoy it.

Oh gosh, all these made my day!

Best things in life:

1.Falling in love

2.Laughing so hard face hurts

3.A special glance

4.Throwing out your wish list and being happy with the present moment

5. Morocco

6.Believing my faith will return after a setback

7.The joys of waiting for things to happen, like holding a fishing pole for hours

8.A bubble bath

9.Being surprised

10.Mothers (by me)

11.Writing for the one reader who will love your words

12.Smelling may lilly

13.A hot afternoon with the smell of honeysuckle all down the street

14.The morning's first cup of coffee

15.Feeling free from the past

16.Resisting the pull back to a place where I no longer want to live

17.Playing in the snow

18.Giggling

19.Having someone tell you you're beautiful

20.Feeling that I'm enough

21.Reading a good book on the beach

22.Falling in love for the first time

23.Friends

24.Giving a gift from the heart and then savouring the reaction

25.Successful home hair-coloring

26.Shopping on a chic boulevard

27.Wrapping presents under the Christmas tree while eating cookies and drinking eggnog

28.Where you do your best thinking

29.BMW Mini Coopers

30.Knowing what to ignore

31.Jeans and espadrilles

32.Closing my eyes for the night with the knowledge that I tried my best and that tomorrow is another day

33.A set of history books for kids

34.An open Dairy Queen

35.Candy hearts

36.Cereal pouring into a bowl

37.Coffee machine noises

38.Sitting in the arms of a tree

39.A color-coordinated family

40.When ideas come easily

41.Riding horses

42.Your favorite picture of yourself

43.Getting published

44.The smell of the perfume on your skin just after showering

45.Mnemonics

46.Writing a mission statement

47.The first day f school/ The last day of school

48.Scuba diving

49.Thinking before you buy

50.Warm water on a cold face

51.Santa Claus, the Easter bunny

52.A silent leafless landscape

53.Creating a “spa day”

54.The first droplets of a shower

55.A prodigious memory

56.Food tasting better on Sundays

57.Knowing change is good

58.Moderation

59.Working hard

60.A colorful bedroom

61.Exploring

62.Persistence paying off

63.Dancing

64.Feeling confident and letting the world know it

65.Waking up and and realizing you still have few hours left to sleep

66.A field of poppies

67.Getting an A

68.Earning that A

69.Late night talks with your flatmate that keep you from sleeping

70. Books that satisfy

71.Sweet dreams

72.Getting butterflies in your stomach every time you see that one person

73.Winning a really competitive game

74.Getting out of the bed every morning and thanking God for another beautiful day.

75.Watching the sunrise

76. Movies

77.Parov Stelar

78.Blue polish for my toes just because it makes me feel pretty (the original one is green and is here)

78.Holding a baby

79.Learning to make sushi

80. Watching someone learning to read

81.And knowing that your hand is in it

82. Theatre

83.Weddings

84.Being able to fix small problems

85.Travel stink – and everything else that goes with traveling.

86.Adrenaline

87. A gorgeous pair of high heels

88.Passion -> Aspirations

89.Friends that are life enduring

90.The unknown/the known

91.Looking someone deep in the eyes and trying hard not to be the first to look away

92.The first sip of a beverage when you’re thirsty

93.Fresh, clean bed sheets

94.Making someone smile

95.Plan your dream home

96.Put love notes in your boyfriend's pocket when he isn't looking

97.Make sacrifice for someone you love

98.Swim with a dolphine

99.Buying a new outfit

100. Learn not to say yes when you really mean no

What life teaches us

2011-05-01T18:49:00.020+03:00

I'm not going to talk about the things life taught me personally (though I should consider it), but about a nice article wrote by Andrew Galasetti. I found his blog by mistake when searching through random things and I got impressed. It's about what life taught him.

After I read it I said to myself that best things in life are simple, straightforward and not very easy to spot just because they are so close to us. I hope you'll enjoy it as much as I did.

And...don't hesitate to comment the things life taught you :)

20 Things I'm glad life taught me by Andrew Galasetti

"How many times have you heard someone say, "Hindsight is always 20/20"? If you are like me, you hear it a lot and think it a lot more. Last year Jay wrote an article listing things he wished he'd known earlier. It got me thinking that the most crucial lessons in life and success aren't in books or written on blogs, but they are found by living life itself.

Sure, there may be nuggets of wisdom that we pick up from Dumb Little Man, Zen Habits, or Life remix, but it is up to us individually to act upon them and learn the lessons. If it takes a failure for us to learn something important, so be it.

Here are 20 things that I personally came to understand and believe in. Your 20 could be totally different. Perhaps you only have 5, it doesn't matter. The key is that you learn from your life, your failures and your success. Neglect any one of those and you are taking a rocky road to learning and personal development.

You must create and look for opportunities: Opportunities rarely ever come knocking on the door of someone who's not seeking them. You have to create and seek opportunities for yourself. You have to take the initiative to get the ball rolling and the doors opening.

Where you are does not determine where you can go: it doesn't matter if you're homeless or living in a mansion, poor or rich, or if you have a 4.0 grade point average or 'failing', it won't make any difference in the future. There are countless rags to riches stories to back this point up. If you have the drive and talents, you can go anywhere. You create your own limitations and horizon.

If you can't help others, you can't help yourself: Even if it's just to hold the door for someone or some other simple gesture, it will do wonders for your life. You'll feel great and you'll eventually be returned the favour sometime during your life, whether you realize it or not. If you don't want to help others, then others won't want to help you, and nor should they.

Follow your passion, money will follow. If you have passion and have fun doing your job, then I wouldn't consider it a job. You can focus on creating even more passion for that subject and money will eventually follow you. If you focus only on the money, it won't come because you're focused on the quantity of your work and not the quality.

Enjoy yourself: Have fun as much as possible, don't take everything so seriously. Push your worries aside and bring enjoyment closer.

If it were easy everyone would do it: This is why get rich quick schemes will never be true. If it was so quick and easy then everyone would be millionaires. Making money and accomplishing tasks is hard work, but well worth it.

Planning is good but so is being spontaneous: Planning ahead in business and in life is important but so is being able to quickly change that plan. Various people and events will get in the way of your plans, so you have to be able to modify or forget your plans at times. Be spontaneous once and awhile, it makes life interesting.

You have many talents: You may be a talented athlete or musician but you probably have ten more talents you don't even know about. When people find something they're good at, they only focus on that instead of seeing what else they can do.

Don't work hard without rewards: What's the point of working hard to follow your dreams if you aren't going to treat yourself along the way. Each little or big goal you accomplish should be rewarded with a proportionate treat, maybe a day off or a big slice of cake.

Money doesn't bring happiness: As I said, you shouldn't be chasing money but when you do earn it, you know you've been accomplishing something. It feels great and bring you happiness because you know you'll have more freedom and time to do what you want.

Someone always has it worse: at times you may be having a bad day, but stop yourself and think about it; there has to be millions of other people are having a worse day than you.

You'll need others: Make as many friends as you possibly can and never burn bridges. You will need others for your success.

Being open-minded is the key to more knowledge: If you want to know more about the world you have to be open-minded. Give everything a chance.

Failure is great: One of the most important, if not the most important steps to success is failure. You have to fail at least once, but it's better if you've failed multiple times. You can learn so much more from your failures than you could any other way. And when you finally achieve success, you'll appreciate it so much more.

Most people are actually nice: This is something I've only recently realized. Most people are nice, but not usually to strangers. Once they get to know you and you get to know them, they will most likely seem like very nice people.

Words and thoughts control everything: What you say and think will ultimately become reality. If you say you're going to fail, then you will because you'll find a way to make it happen. If you say you're going to succeed, the same will happen, you'll find a way.

Your views is the reality: How you see an event or situation is how it exists. If you see something as tragic and negative then that's what it means to you. If you see something as exciting and positive, then that's what it is.

Inspiration and motivation are everywhere: I don't care where you are, there is something there that can motivate and inspire you. You can be at war is some far away country, in horrible conditions, but there will be something there to keep you going and strive for something better. You just have to recognize it and keep it with you.

You can change the world: Every single person has the ability to change the world whether directly or indirectly. When you change your life and the lives of those around you, you've changed the world. Small things that you do can make a huge impact on the world."

Watchlist

2011-04-30T19:51:00.010+03:00

Deşi sunt de acord cu toată fiinţa că "Viaţa bate filmul", parcă tot îmi mai vine aşa din când în când să iau nişte cipsuri, biscuiţi, popcorn (ce am prin dotare) şi să mă uit la câte un film. Fair enough, nu?

Dar vedeţi voi, întotdeauna este o problemă cu filmele astea pentru că dat fiind că numărul lor este impresionant, şi dificultatea alegerii este pe măsură. În fine, ca să îmi mai uşurez din proces, mi-am făcut o lista (50), pe care m-am gândit să o şi public pe blog din motie de feedback. Aşa că dacă aţi văzut unul sau altul din filme, feel free to leave any comment, ca să facem procesul decizional şi mai uşor.

Până una alta, vă recomand Eat pray love. Chiar dacă nu este foarte bine cotat, mie mi-a placut, probabil pentru că m-am identificat destul de tare cu Liz Gilbert (Julia Roberts). De aseamnea, Goal II merge lejer într-o seara liniştită. Mă bag toată în foc şi pentru The prestige, acestea fiind ultimele 3 filme pe care le-am vizionat.

Ahh, şi încă ceva, ştiu că unele dintre filme sunt mai mult decât un must şi probabil ar fi trebuit să le văd cu milioane de scole lumină în urmă, însă asta e viaţa, e greu să ţii pasul cu toate :/

1. Memento

2. The lives of others

3. La vie est belle

4. The green mile

5. Der untergang (Downfall) + văzut acum o mie de ani, dar uitat complet, deşi ştiu că m-a impresionat super mult

6. Hotel Rwanda

7. Into the wild

8. Million dollar baby

9. There will be blood

10. The wrestler

11. The secret in their eyes

12. A SEPARATION

13. Let the right one in

14. Children of men

15. Letters from Iwo Jima

16. American Beauty

17. The skin I live in

18. The girl with the dragon tattoo

19. For colored girls

20. The chance

21. Woman Thou Art Loosed

22. Life as We Know it

23. Waters for elephants (nu cred că aţi putut să îl vedeţi încă)

24. Lord of the flies (acum citesc cartea)

25. No strings attached

26. London Boulevard

27. Partir (Leaving)

28. Atonement

29. Pride & Prejudice

30. Little Children

31. Cidade de Deus

32. Walk the line

33. Going the distance

34. Flipped

35. Sense of sensibility

36. Va, vis et deviens!

37. The English patient

38. Dear John

39. Les amours imaginaires

40. Life as we know it

41. Ensemble, c'st tout

42. Northanger abbey

43. The visitor

44.Filantropica

45.Blindness

46.The young Victoria

47.Paris

48.Revanche

49. Nights in Rodanthe

50.The story of a girl

P.S2: Zilele acestea vreau să public şi lista de cărţi pe care nu vreau sa le ratez sub nicio formă vara asta, vacanţă care pentru mine va începe fix peste o lună. Woouup - woouup!

Made in the UK

2011-04-28T18:50:00.015+03:00

Despărţirile mă omoară psihic. Mereu am discuţii serioase cu mine în care îmi promit că nu o să mai plâng şi niciodată nu îmi iese. Asemeni uni copil părăsit de mama lui, lacrimile îmi izbucnesc de parcă lumea se termină. Şi când în poveste sunt implicaţi ai mei (mama, tata şi fratele meu) lucrurile o iau razna incredibil de rău. Nu mai ţin cont că am 20 de ani, că am economist o groază pentru blush-ul din pomeţi, că timpul trece repede şi că o să ne vedem relativ curând. Nu funcţionează deloc treaba asta, la naiba!

Astăzi înainte să plec am rugat-o pe mama să îmi gătească cartofi prăjiţi şi sniţele. În timp ce mâncam ca un butoi fără fund (scuzaţi-mi comparaţia, ştiu că butoaiele nu mănâncă) i-am spus că este cea mai delicioasă masă pe care am avut-o în ultimele 4 luni. Şi ştiţi ce mi-a spus? "Săraco ce eşti, de ce nu mănânci acolo, mă?". A fost o întrebare pe care nu o poţi simţi decât dacă este adresată de mama ta. Mama ta!!! După tot deliciul mesei de Paşte, eu îi spun că nişte cartofi prăjiţi sunt cea mai delicioasă masă. Dar...asta am simţit!

Am avut o vacanţă foarte reuşită, deşi nu am făcut nimic special. Spunându-i acelaş lucru unui prieten, îmi spune: ''Ştiu, se cheamă familie'. Da, se cheamă FAMILIE! Ce m-aş face fără voi, ai mei-lor?

Dar vedeţi voi, îngeraşul de pe umărul meu stâng (probabil este PSD-ist sau altfel nu îmi explic) s-a gândit să facă el o năzbâtie şi să mă facă să uit puţin de ai mei. Şi ştiţi ce a făcut? Păi să vă spun…Pentru a ajunge din Polegate până în Birmingham, trebuie să schimb 3 trenuri. Când am vrut să îl iau pe al doilea, să vezi tărăşenie. Se lucra pe platforma de unde ar fi trebuit sa iau in mod normal trenul spre urmatoarea destinaţie şi anume Watford Junction. Am întrebat eu vreo 2-3 oameni din staff, dar am primit răspunsuri diferite. Mai întreb un indian (bănuiesc că era indian) şi omul îmi explică cum stă treaba. Aveam mai multe posibilităţi, de-asta am şi avut răspunsuri diferite. În fine, din variantele pe care mi le-a dat el, am ales-o pe cea directă, deşi trebuia sa aştept cam 45 de minute în gerul cumplit de aseară (Eu în sandale, n-aveam nicio treaba, doar veneam de la mare, nu?). Şi încep eu să aştept…Şi aştept. Trece şi 21:38, când trenul trebuia să sosească. Enervată, îmi iau valiza mea de plutonier şi încep să cobor şi să urc scări, poate mai dau de un ameţit care să mă lumineze. De ce naiba noi femeile, avem mereu valize atât de grele? Ăsta e clar subiect de postare.

Dau de un stol de domni îmbrăcaţi la costum, cu legitimaţii spânzurate de gât. Ţop şi eu, că doar na, eram în căutare de ajutor. Le explic cum stă treaba, iar ei îmi spun că noaptea se schimba programul şi pentru a ajunge in Watford Junction trebuie să iau alt tren (de fapt un metrou de suprafaţă – overground -) care să mă ducă în Willesden Junction şi de acolo o să pot să iau un altul spre W.J. Erau trei, deci i-am crezt pe cuvânt. Iau valiza şi încep să urc scările către o altă platformă. Vine trenul în 20 de minute. Mă urc. Deja era 22:10, iar trenul meu din Watford Junction spre Birmingham era la 22:45. Ajung in Willesden Junction pe la 22:30 şi dat fiind faptul că era noapte (wow, cum de nu m-am gândit la asta?) nu era niciun metrou direct spre W.J. aşa că indicaţia a fost să iau un altul până la Harrow & Wealdstone şi de acolo pot să iau unul direct spre W. J. Vedeţi voi, în punctul ăla am realizat că am pierdut legătura din W.J. spre Birmingham, motiv pentru care mi-am scos o ţigară. Cer eu o brichetă politicos, unui tip care după mimica feţei era cam în aceaşi barcă cu mine. Începem noi să vorbim şi în fine, vine trenul. Când ajungem mai întrebăm un alt tip care ne-a spus că da, în timpul zilei trenul în care ne aflam merge până în Harrow & Wealdstone, dar pentru că este târziu, trebuie să schimbăm la Wembley Central şi de acolo putem să luăm un metro spre W.J. Băi eşti nebun? În fine, îi spun tipului că eu de fapt trebuie să ajung in Birmingham şi îi explic că deja am pierdut legătura din W.J. Verifica el pe net şi îmi spune că pentru Birmingham, ultimul tren a fost cel pe care l-am pierdut. Mai am însă o şansă să ajung în W.J. şi de acolo să iau un tren care să vină foarte repede şi să ajung în Milton Keynes, unde la 00:38 este cam ultima opţiune spre Birmingham. Richard, tipul cu care eram în cârdăşie trebuia să ajungă în Northampton, deci împărţeam acelaşi tren până în Milton Keynes. Ajungem în final în W.J. şi acolo am aşteptat cam 15 minute. În timpul ăsta am descoperit că tipul este compozitor în Islanda şi a venit să îşi sărbătorească cei 21 de ani cu familia. A fost super draguţă discuţia, mai ales că omul lucrează cu Busta Rhymes şi sunt multe chestii off-stage pe care le-am aflat. Vine trenul. De precizat faptul că ai mei mă sunau în disperare. În fine, ajungem la Milton Keynes. Ne schimbăm facebook-urile şi cobor. În 2 minute a venit trebul spre Birmingham. Mă urc. În compartimentul în care am nimerit, era o stare de mers pe vârfuri. Toată lumea dormea. Îmi pun şi eu sarsanaua mea în locul pentru bagaje şi mă aşez tiptil pe primul loc liber. Speram să ajung în maxim o oră. Dumnezeule, şi mi-era un somn de nu vă puteţi închipui. În fine, mi-am scos nişte ceva de ronţăit să mă păstrez trează. Dar vedeţi voi, văd pe ‘tăbliţa indicatoare’ că 2:38 este ora de sosire in Birmingham. Şi ştii că mi-am bagat ronţănele în geantă, mi-am pus ceasul să sune la 2:25 şi m-am culcat. Dar pe la 2:05, tulburată din visare, îl aud pe domnu’ conductor cum spune el că am ajuns în Birmingha cu jumate de oră mai devreme. Fericire maximă, ce să mai zic. Ce mi-e 2:05, ce mi-e 2:38.

Ies din gară. Jur că eram singură. Eu nu mi-am putut imagina niciodată în viaţă Birmingham-ul pustiu. Mi-era frică, frică de întuneric, plus că troller-ul meu făcea un zgomot nesimţit. Văd un cerşetor stând pe o băncuţă într-o staţie de autobuz. L-am trezit şi cu o figură ruptă din poveştile din criptă s-a uitat la mine. Vă jur că mi-a stat inima în loc. Mi-a zis ceva. Am grăbit pasul, de parcă aş fi schimbat cu ceva situaţia. Mi-era frică să mă uit în urmă, speram doar că sunt în siguranţă (Pe dracu!!!).

In final ajung în campus, apoi în bloc. Mi-am verificat cutiuţa poştală, de parcă era cel mai normal lucru pe care cineva putea să îl facă la 2 jumate noaptea. Am primit extrasul de cont de la bancă pe luna aprilie. Îl deschid, îl analizez, de parcă era cel mai normal lucru pe care cineva putea să îl facă la 2 jumate noaptea. Ajung în cameră, geamul deschis. Un frig de Polul Nord. Îl închid, dar degeaba. Mi-am adus aminte că aveam nişte pijamale groase, de iarnă. Le-am căutat mahmură, şi spre marele meu noroc le-am şi găsit. M-am băgat în pat.

Ştii, dacă toată peripeţia asta mi s-ar fi întâmplat în Romania, nu aş fi avut niciun drept să ciripesc. CFR-ul este un caz pierdut în ochii mei. Când merg cu trenul în Romania, ma rog doar să ajung la destinaţie. Cum ajung este o nebuloasă, deci nu mă miră/uimeşte/dezamăgeşte nimic. Dar vezi tu, când vorbim despre UK parcă nu prea merg chestiile astea. Globul ăla de cristal, bine aşezat în vârful civilizaţiei umane s-a cam spart în ochii mei. Nu pentru că a trebuit să car o valiză de 20 de kg (cel puţin) de colo colo, că doar nu e vina lor că mi-am luat toată garderoba după mine, nici că am ajuns acasă cu vreo 5 ore mai târziu, ci aşa de principiu, dacă mă înţelegeţi...

p.s. – Sper din suflet că este vizibil faptul că am început să folosesc diactrice. Sunt mândră de mine. Sper că şi voi!

Hristos a inviat!

2011-04-23T23:34:00.008+03:00

Unul câte unul, oamenii din lista mea de mess devin offline. Este 23:34 în România şi tind să cred că se duc la biserică. Eu rămân cu lista aceasta permamenent în micşorare, până ce probabil voi fi singură. Stau aici în pat, ostenită după o nouă zi perfectă. Stau aici şi încerc să trec de starea asta proastă care se datorează faptului că mi-aş fi dorit să aud clopotele bisericii de peste drum, să merg la slujbă, să iau lumină, să reflect puţin la filosofia lucrurilor mărunte din viaţa mea...Mi-aş fi dorit să o fac cum am făcut-o cel puţin 18 ani până acum. Însă, în viaţă nu le poţi avea pe toate, iar acele lucruri care lipsesc sunt cele la care probabil nici nu m-am gândit atunci când decizia de a pleca a pus stăpânire asupra întregului orizont.

Credeţi oare că în timp ce îmi făceam bagajul spre UK, mă gândeam cât de grele vor fi momentele în care la 00:00, în ziua de Paşte, voi fi probabil într-un pat, exprimându-mi frustrarea pe propriul blog, în loc să fiu acolo, în agitaţia accea nebunească în care toată lumea caută să ia puţină lumină? Psihic, o să încerc să mă conectez cu flacăra renaşterii, o să îl rog pe El să fie la fel de prezent în viaţa mea ca şi până acum, o să îi mulţumesc pentru anul acesta frumos, pentru fiecare zâmbet şi lacrimă care m-au făcut mai mare, mai puternică, mai încrezătoare în esenţa vieţii.

Familia mea respectă tradiţiile într-o măsură sau alta, mai ales bunicii. Nu vă puteţi imagina cu câtă nerăbdare am aşteptat Paştele până acum. Întotdeauna aveam haine noi, ţineam post, mergeam la denii, mă dădeam 'pe sub masă', mergeam la slujba de Înviere, ciocneam ouă, mâncam Pască, iar a doua zi întotdeauna aveam musafiri pe care îi întâmpinam cu o masă copioasa. Seara ieşeam undeva în familie sau cu prietenii şi...simţeam că este Paştele.

Aş vrea să scriu mai îndeaproape ce simt, dar nu pot. Nu pot să îmi storc intimităţile de cuvinte. Sunt stări sufleteşti pe care oricât m-aş chinui nu aş reuşi să le dobor. Este o trisţete ciudată pentru că ştiu că fiecare alegere implică un sacrificiu (asta am învăţat-o la economie). Şi sacrificiul pe care eu l-am făcut a fost să renunţ la tot ce este românesc: la tradiţii, la mâncărurile bunicilor, la întâlnirile cu toţi membri familiei extinse (unde realizam că suntem chiar mulţi). Am renunţat la stările în care simţeam că sunt o parte a tradiţiei, că sunt o entitate care, pe lângă mahmureala existenţială, trecea şi prin momente mai profunde în care înţelegea că un ou pe care îl ciocneşti cu bunicul tău sau acea lumină miraculoasă pe care o aduceam acasă după slujba de Înviere, ÎNSEAMNĂ de fapt CEVA. Ceva pentru spiritul meu.

Este 23:56 şi încă mî gândesc dacă să mă uit la slujbă online. Îmi imaginez paşii credincioşilor, îmi imaginez mâinile lor ţinând lumânarea dătătoare de viaţă (spirtuală). Mă imaginez pe mine ieşind pe poartă şi îndreptându-mă spre agitaţia din curtea bisericii. Mă văd acolo într-un colţişor al bisericii. Tăcere! Linişte!

Este un nou început, este o noua renaştere a fiinţei!

Este 00:00, iar eu vă urez 'Paşte fericit', dragii mei!

Multa lumina in suflet!

Hristos a înviat!

In provincie

2011-04-22T23:28:00.021+03:00

Poporul roman este, fara urma de indoiala, un popor al traditiilor. Un popor care mananca de 100 de ori mai mult in timpul sarbatorilor, caruia ii place sa se inghesuie in supermarket-uri, care adora sa isi incarce masa de sarbatoari cu bucate alese. Suntem un popor care nu are de niciunele inainte de marile sarbatori ale anului, motiv pentru care sarbatoarea in sine este motivul perfect pentru a cumpara masina de spalat, aragaz, cada, storcator de fructe, masina de calcat, dulap in camera copiilor, robinet la chiuveta stricata din wc-ul de servici etc. Trebuie sa recunosc ca in general fug de generalizari ca dracu' de tamaie pentru ca nu imi place sa bag in aceeasi oala toti oamenii, dar parca acum major

itatea este strigatoare la cer. Adica, cei care de Paste isi vor cumpara un vin foarte scump, o branza rafinata, un iepuras de ciocolata belgiana si cateva oua de la gaini nestresate, vor fii cu siguranta afectati de afirmatiile mele injositoare. Da, sunt si oameni din acestia, pentru care o sarbatoare inseamna profunzime, inseamna ocazia de a fi spirituali, macar putin. Inseamna sansa de a petrecere putin mai mult timp alaturi de familie, cu care se ciocneste un ou si un pahar de vin bun, cu care se spun povesti pana tarziu in noapte, cu care se impart cadouri si se reflecta la ce a fost bun, ce a fost frumos de-a lungul anului si tot asa...

Cu siguranta nu sunt singura care vorbeste despre destramarea aceasta spirituala a poporului nostru (suna bombastic, stiu). Pe cuvantul meu ca imi este greata cand ma uit pe posturile TV din Romania si nu imi vi

ne sa cred ce vad. Vad oameni dezumanizati. Vad trupuri. Vad 'maturi umblatoare, ce sunt ambalaje pentru propriile lor fecale' (cum spunea un prieten).

In fine, nu asta vroiam sa scriu. Dar, instigata de ce se petrece 'acasa' a trebuit sa ma descarc cumva. Acum ca am rezolvat problema, sa incep a scrie articolul pe care l-am gandit pentru azi.

Ma gandeam eu sa scriu despre cat de ciudata este viata omului in general. M-as fi asteptat eu oare sa vin 'acasa' in Hailsham, intr-un orasel uitat de lume pe harta Regatului Unit? M-as fi asteptat eu oare sa imi petrec momentele speciale ale anului alaturi de familia mea, undeva departe de casa din Ulmi, unde am crescut in ultima parte a vietii mele? Evident ca nu.

Miercuri, dupa 3 ore si ceva cu trenul am ajuns in Polgate. Orasel foarte apropiat de Hailsham. Am avut o calatorie superba. Era soare. Mi-am pus ochelarii pe ochi, i-am dat play lui P. Stelar, timp in care ma tot intrebam retoric 'Este ce vad pe geam parte din Anglia?' Este Anglia altfel decat agitatia turbata din Birmingham? Si este! Este, Dumnezeule si altceva. Cand am venit de Craciun, lucrurile erau putin diferite. Nu cred ca am iesit de 5 ori din casa. Nu imi place frigul, oriunde as fi pe lumea asta.

Ma simt in vacanta. Ma simt cu adevarat in vacanta de primavara. De Paste. Afara este o fantezie de culori si mirosuri intr-o nebuloasa efemera. Ma simt intr-un basm, mai ales dimineata, cand pot sa ies in gradina casei si sa imi pierd trupul pe bancuta de lemn, subtil ascunsa printre plantele inflorite. Mama inca iubeste florile si asta ma face sa iubesc gradina de un milion de ori mai mult. Si pe ea, evident!

Pomii peste care divinitatea a aruncat cu ceva culori neidentificabile in tabelul cromatic, spun povesti magnifice, pe care mi-m facut timp sa le ascult. Un mix intre timpuri, genuri si stiluri. Autori nenascuti. Personaje ireale. Este de la sine inteles ca stau numai pe afara.

Ieri am fost cu mama, Iuli ( fratele meu) si Mario ( verisorul meu mic), in cautarea parcului pierdut. Ne-am asezat pe o bancuta uitata de vreme, timp in care eu citeam, mama tragea cu arcul impreuna cu Mario, iar Iuli...nu stiu ce facea; privea in zare, probabil. Il mai deranjam din visare din cand in cand, citindu-i pasaje din carte. Mima interes, insa nu bag mana in foc ca ma asculta. Am stat o vreme, apoi tata mi-a adus rolele. Am transpirat putin, dupa care am avut cea mai gustoasa cina. A fost gustoasa pentru ca a fost in familie. Ceva de care imi era dor. Seara am iesit cu Iuli in descoperirea Hailsham-ului la pas. Nopatea e un sfetinic bun, fara indoiala. Iar briza racoroasa imi misca suvitele razlete de par; si ador asta.

Astazi a fost o noua zi geniala. De dimineata am fost cu mama si Teona (verisoara mea in varsta de 2 ani) la cumparaturi. Iubesc sa fac cumparaturi cu oameni rationali, referindu-ma la mama, bineinteles. Cand ne-am intors am invatat-o pe Teona sa sufle in papadie si cred ca aceasta este realizarea mea cea mai de pret astazi. Cand inveti un copil sa descopere primavara, este ca si cum celule batrane renasc in prunci nevinovati. Si eu sunt un copil pana la urma. Apoi am gatit impreuna cu mama. Am avut pranzul, care a fost din nou prea gustos sa fie adevarat. Dupa, ne-am dus in plimbare prin imprejurimi. Este un lac dragut unde am vazut boboci de rata; ca la bunica acasa. Nu am mai facut asta de un milion de ani. Si milionul asta de ani a trecut prea repede sa-i simt cu adevarat lipsa. Timpule, incotro mergi? A fost o ocazie sa mai umplu din golul lasat de viata de student...De cand nu am mai vorbit cu ai mei atat de mult?

Seara, am gatit cina cu Iuli. Am dat-o in bara rau pentru ca fumul a facut bucataria sa semene mai mult cu un bar de negrii (no offence). Alarma nu a pornit, vecinii nu au venit. Probabil nu a fost chiar atat de rau. Am avut muffins cu mure desert, dupa care am iesit afara. In Hailsham noaptea sunt stele. Si atunci cand poti sa stai pe iarba, sa fumezi o tigara si sa te uiti la stele, inseamna ca esti un om fericit. Iar eu sunt un om fericit.

Cum sa treci clasa in ochii ei?

2011-04-18T20:48:00.017+03:00

Am caut pe net un ‘ghid’ de orientare in lumea fetelor (suna mai putin brutal decat ‘femei’) pentru ca vroiam sa vin cu argumente externe intr-o discutie pe care o aveam cu un tip. Numai aberatii, pe cuvantul meu. Nu am gasit nimic care sa mi se potriveasca, cel putin mie. Asa ca m-am decis sa vin eu cu cateva idei aplicabile care sa ii ajute pe cei in situatii de urgenta.

Un prieten imi spunea zilele trecute ca in timp ce era in Carrefour si-a aruncat ochii peste cartea ‘Ce stiu barbatii despre femei?’ si chiar inainte de a o deschide si-a spus in gandului lui ‘Pff, nu stim nimic!’. Dupa ce a deschis-o si-a dat seama ca de fapt urmau 167 de pagini goale. Cel putin exista cineva pe lumea asta care a avut curajul sa spuna lucrurilor pe nume.

Schimband sensul variabilelor, nu cred ca rezultatul ar fi prea diferit.

Well, personal nu stiu foarte multe despre barbati pentru ca fiecare individ in sinea lui este exceptia care intareste regula; deci din moment ce avem numai exceptii, unde este regula? Regula nu este!

Insa, chiar daca nu stim prea multe despre ei, cum de altfel nici ei nu stiu despre noi (imaginati-va ce bezna cumplita este pe lumea asta), cel putin stim (sau credem asta) cum ar trebuie sa ne simtim in compania lui. De asemenea, cred ca fiecare fata stie care este limita dintre ce accepta din partea unui tip si peste ce nu poate sa treaca orice s-ar intampla. Noi le numim standarde. Cred ca barbatii le numesc obsesii.

In fine, cu astea vreau sa spun ca mai degraba fiecare dintre noi are o lista de ‘nu-uri’ decat una cu ‘da-uri’. Iar privita in perspectiva, cred ca este o strategie inteligenta. Este mai important sa stim de la inceput ce ne irita/enerveaza/misca piticii de pe creier decat sa lucram proiecte ideale.

Cel putin eu stiu din start ce nu accept fara concesii din partea fat-frumos-ului din lacrima (a se observa articolul) inainte de a-l zarii pe calul lui alb, tinand mandolina la brat si cantand ragusit ‘Soy un hombre muy honrado,/ Que me gusta lo major…’

Nu ma mai intind la vorbarie, trec la ce conteaza...

I. Partea I - 'hai sa ne bagam in seama'/primul date

Daca ai pus ochii pe o tipa, gaseste o strategie inteligenta de a o aborda. Yahoo Messanger/Skype/msn sunt cea mai proasta alegere in viziunea mea. Trebuie sa existe o cale, sunt sigura.

Inainte de primul date fii sigur ca ti-ai facut tema si stii ce ii place si ce nu. Daca o dai in bara din prima, nu stiu daca o sa mai existe o a doua sansa. (Ce muzica asculta, ce filme ii plac, ce studiaza....macar in linii generale)

Nu o labari cu trandafiri sau cadouri la prima intalnire. Este penibil rau de tot, crede-ma.

Nu iti pune in masina jazz sau muzica clasica. Mai bine un post de radio sau nimic. Este penibil, crede-ma, mai ales daca iti buseste torpedoul de Inna si Dj. Rynoo si Silvia.

Nu termina sticluta de parfum. Nu de alta, dar sa nu o dati in astm amandoi.

Nu folosi cuvinte gen 'jemanfisim', 'vindicativ' si asa mai departe. Nu ai scoso-o sa faceti meditatii, asta daca nu esti Cartarescu sau Chisu. Sau daca o faci, fii sigur ca stii exact cand este cazul sa le folosesti.

Daca folosesti de mai mult de 3 ori fraze care sa inceapa cu 'Eu...' sau 'Am...', ar trebui sa iti pui un semn de intrebare. Sau mai degraba ea o sa-si puna.

Sper ca nu trebuie sa vorbesc despre gramatica. Sper din toata inima ca se intelege de la sine cum sta treaba. Acordul subiectului cu predicatul se invata in clasa a IV-a. In orice caz, overall, daca ai dubii cu privire la diferite aspecte ale limbii romane, clicuieste aici; poate te ajuta.

Daca mergeti sa beti/mancati ceva nu lasa bacsis de 3 ori mai mare decat nota de plata. Daca chiar vrei sa arti ca stai bine financiar (desi nu ar trebui sa arati asta) fa-o elegant, rafinat si nu cocalareste.

Regula de baza: nu vorbi despre fostele tale. Asta ma scoate cel mai tare din sarite. Primul lucru care care imi vine in minte cand aud tipi vorbiond despre fostele lor este 'Pai si de ce pana mea esti cu mine, daca ea era asa wow?'. De asemenea, nu incerca sa povesti ce faze naspa ti-a facut ea. Intelegem ca nu vrei sa mai treci prin asta, dar asta te pune intr-o lumina proasta in primul rand pentru ca daca ti-a facut fazele inseamna ca nu ai fost suficient de abil sa i-o retezi repede, tu ai fost deci fraericiul si in al doilea rand, daca o barfesti pe ea, cu singuranta poti face acelasi lucru si cu urmatoarele.

Nu incerca sa impresionezi cu locurile pe care le-ai vizitat tu in lumea asta larga, decat daca asta se leaga strans de discutie. Nu te trezii sa povestesti tu ce tare a fost in Bora Bora sau Maldive. Daca totusi crezi ca asta o sa faca vreo diferenta (putin probabil) pune-ti cateva poze finute pe Facebook.

Asta este foarte subiectiv, recunosc, insa eu am o obsesie cu mainile si incalatrile tipilor. Nu aveti idee cate chestii sunt spun lucrurile astea doua despre o persoana. Nu trebuie acum sa te duci la manichiura sau sa iti lustruiesti pantofii, dar totusi...

Partea II - cand lucrurile trec de prima intalnire

Daca stii si tu cateva chestii din domenii mai elevate gen opera, opereta, teatru, regizori, istoria antica, politica monetara etc nu le forta prea tare daca nu esti stapan pe ele. O fata care stie ce vrea, are ustensilele ei pe care le foloseste pentru a-si da seama cine esti si cata politica monetara stii tu.

In viata ta sa nu o suni si sa o intrebi chestii gen 'Cu cine esti?', 'Cat mai stai?'. La mine chestiile astea se lasa cu un mare ignor . E un fel de 'cauta-ma prin alta parte, man'.

Daca ti se pare ca tipa spune ceva aiurea, corecteaz-o!!! De multe ori o facem intentionat sa vedem cat de des ai trecut pe la scoala. Se intampla ca pentru unele dintre noi sa mai conteze si asta.

Nu fi stresant. Intelegem ca au inflorit salcamii (au luat-o razna hormonii in traducere libera), dar ce e mult strica. Fa-te si tu ca esti ocupat, ai treaba. Chestia asta o face sa se gandeasca la tine mai mult si banuiesc ca asta e tinta.

Nu veni cu idei geniale gen 'hai sa vedem un film la mine' cand orasul bubuie de cinematografe. Repet, intelegem ca aveti si voi hormoni, dar o fata cu putina materie cenusie intelege repede cum stau lucrurile.

Cand vorbiti la telefon si te intreaba ce faci nu ii explica cum gatesti tu salata de caviar Camapri pe care o sa o servesti alaturi de lichior de menta. Pe romaneste, nu fi grandoman si cocalar ca s-ar putea sa se prinda cand vine pe la tine si frigiderul plin cu cartofi si snitele congelate te da de gol. Nu este nimic rau in a consuma cartofi prajiti, nu ma intelegeti gresit!

Daca iti place sa o arzi pe mai multe fronturi, nu iti lasa telefonul in preajma ei nici cand te duci la toatelta. O tipa ok nu o sa iti controleze niciodata telefonul, dar daca are motive sa o faca, o va face. Si s-ar putea cand te intorci de la toaleta sa iti gasesti telefonul in paharul cu apa si pe ea plecata.

Nu ii vorbi despre principiile tale solide de viata, gen nu bei, nu fumezi, nu ti-ai inselat niciodata prietena, nu faci nu stiu ce, nu dregi nu stiu ce...Asta daca nu vrei sa fii canonizat! Plus, mai penibil de atat este sa ii dovedesti contrariul la prima petrecere. Mai bine spune-i ca-ti place viata si vezi cum o rezolvi apoi.

Nu o aburi cu 'esti luna intre stele' si 'esti cea mai dulce printesa mica din cate exista pe lumea asta' si 'cerul a plans cand te-ai nascut tu pentru ca a pierdut cel mai frumos inger' sau 'ar trebui sa fii obosita pentru ca ai alergat toata ziua in mintea mea''. Nu este imperios (necesar) sa ii arati cat de mult iti plac manelele. Sincer, chiar spune-i ce iti place cu adevarat la ea, chiar daca asta este cum arata dimineata cand se trezeste sau cat de bune sunt clatitle pe care le face. Fetele simple apreciaza simplitatea.

Nu o ameti cu planuri pe care TU ti le-ai facut cu ea. Prin conceptul de cuplu intelegem colaborarea dintre doua persoane care iau decizii impreuna. Daca o sa o faci sa se simta ca fiind cantitate neglijabila, s-ar putea sa te lase sa te bucuri in exclusivitate de planuri. Nu alege destinatii de vacanta gen Manchester sau alte orase unde urmeaza sa se tina urmatoarea cupa de fotbal. Nici tie nu ti-ar coveni sa te duca in Paris si sa stea toata ziua in Galeriile Lafayette.

Ahh, ma scuzati, am uitat sa vorbesc despre maniere. Cum sa uit asemenea aspect? Acum nu o sa-i cer printului sa imi deschida portiera masinii, dar cateva chestii marunte ar trebui sa stie:

-cum sa foloseasca corect tacamurile (hilar, dar nu prea);

-cum sa isi adapteze tinuta cu ocazia;

-iti dai seama ca urasc tipii care intarzie la intalniri. Sau cel putin cand o faci evita scuzele: m-a oprit politia, a fost super trafic, nu am gasit cheile etc. Evoluam si noi, nu?

TOday/morrow

2011-04-18T04:33:00.006+03:00

Today I've been a naughty one. No economics. Nor accounting. Nothing to bother this fricking nice Sunday!

Playlist for such a Saturday

2011-04-16T18:33:00.025+03:00

There's always something to say about a perfect Saturday. Actually, I don't think I have to do something specific because it's just perfect in itself. Just the feeling I can lounge around the room, listening to some chill out music, reading a good book, watching a movie and then hanging around with some friends in the evening, perhaps eating out or something like this, is enough to cheer up my mood. I'm not very into clubbing Saturdays. Don't ask why...don't have any sane argument to make it stand up. Maybe after a looong week there's an inner feeling of doing nothing; being dolce far niente!

Today I've been a lazy one. I woke up quite late. Than had a long breakfast, chatting with my flatmate about 'randomnesses' (I made up a new word). Then, I loafed reading blogs, chatting with friends on fb and don't know...that's pretty much everything I've done so far!

On the other hand, I have to admit that a 'perfect Saturday' has its side effects; procrastinating uni reading is not one of those things should be avoided in weekends, especially when exams knock on my door. Well, it just happened...

Enjoy my playlist for today!!!

L'éphémère - Alexandre Désilets

In your arms - Florence and The Machine

Chocolate - Snow Patrol

Mon ange - Nolwenn Leroy

Say I am wonderful - Gary Go

Cannonball - Damien Rice

What if - Safety Suit

Je T'Ai Manqué - Alain Bashung

Alphabet - Frost

Je suis un homme - Zazie

Toujours - Axelle Red

Losing my religion - REM

To be someone - The sonic hearts

Mathematics - Cherry Ghost

L'horloge Tourne - Mickael Miro

Winter winds - Mumford & Sons

Draw the line - David Gray

Shine - Parov Stellar ft. Lilja Bloom

Lost - Michael Bublé

Je ne sais rien faire - Dumè

Shadows of the city - Marcus Foster

No curtain call - Maroon 5

Chasing pavements - Adele

Breath me - Sia

Serenity - Lisa Gerrard

Angel, Sad Angel - Igor Krutoi Pechalniy

Morning Sun - Robbie Williams

The time of times - Badly Drawn Boy

Numai tu - Alexandra Hristov

Please don't go - Barcelona

Cea mai gospodina sau cum sa inventezi retete

2011-04-15T19:32:00.027+03:00

Postarea de fata s-a nascut din interactiunea a doi factori, pe care, cel putin economia pe care am invatat-o eu, i-ar numit 'pozitivi'. In primul rand, acum ceva timp am primit un mail in care eram rugata sa scriu despre ce gatesc, cum gatesc etc. M-a flatat mailul pentru ca asta inseamna ca cel putin o persoana din imprejurimi ma imagineaza petrecand timp in bucatarie. Ceea ce are o urma de adevar, insa, cu deazamgire, trebuie sa recunosc ca in ultima perioada, nu am mai frecventat acea incapere de la capatul holului, numita bucatarie, decat din motive de administrare a drogului si anume cafeau de dimineata/pranz/seara si atat. Si daca memoria nu ma inseala, stiu ca la un moment dat am mai scris ca am gatit, dar da, shame on me, nu am scris retetele detaliat.

Al doilea factor ar fi acela ca, in general, m-am obisnuit sa scriu pe blog lucrurile marunte sau nu, ce se intampla in viata mea, marunta sau nu. Si unul dintre acestea este ca, in disperarea de a incapea intr-o pereche de jeansi pe care am cumparat-o cu 2 numere mai mici, trebuie sa fac cumva sa pierd pe drum surplusul care ma tine departe de jeansii ai caror pret, raportat la bugetul unui student, a fost o avere. Asa ca, trecand peste diferite incercari si experimente mai mult sau mai putin reusite, am decis mai serios ca oricand sa ma concentrez asupra a doua aspecte pe care, nu inteleg de ce, le-am amanat atat de mult: regimul alimentar si exercitiile fizice.

Asa ca am inceput research-ul. Cand vine vorba despre diete si chestii de genul asta, nici macar Antonius Kirsche (a reusit sa citeasca toate cartiile din perioada timpului sau), nu cred ca ar face fata abundentei de speculatii, povesti de succes sau nu, sfaturi medicale sau dupa ureche etc. Asa ca, la prima vedere pare o calatorie destul de primejdioasa, insa cu putin ajutor din partea unui nutritionist sunt snase mai mici ca lucrurile sa scape de sub control drastic.

In fine, faceti ce zice popa, nu ce face, in sensul ca eu nu am apelat la un nutritionist. Parintii mei s-au ocupat sa am unul in perioada de crestere si cred ca am si eu dreptul la o pauza (nu am fost prea prietena cu tipul, trebuie sa recunosc).

Nu vreau sa ma indepartez prea mult de la subiectul tastarii de azi, ceea ce se pare ca am facut deja...Dar ca sa kick off (nu ma blamati, imi place mult expresia) mi-am stabilit un program zilnic care include jogging (dimineata sau seara). Am gasit pe siteul NHS un program audio genial de jogging, care, in primul rand se desfasoara sistematic pe durata a 9 saptamani (deci nu incepi asa sa alergi fara niciun Dumnezeu) si in al doilea rand, fiecare saptamana este structurata gradual. Practic ti se spune in casti tot ce trebuie sa faci: "mergi lejer", "alearga", "inspira, expira" etc cu un fundal sonor dinamic, care face toate chestia asta cu joggingul sa nu mai fie corvoada vietii. Va recomand sa il descarcati de pe site (este gratuit). De asemenea, merg cu rolele cel putin 3 km de 2 ori pe saptaman, mai ales de cand s-au terminat cursurile. Cam asta ar fi partea cu sportul. Ma simt motivata, nu cred ca o sa fie nicio problema.

Alimeantatia este a doua chestie foarte importanta pentru oricine tine o dieta. Asa ca, dupa ce initial m-am gandit ca daca ma voi reprima de la mancare total, voi fi atat de slaba incat voi putea candida la Miss Univers, mi-am mai schimbat gandurile astea nocive pe parcurs. Noroc cu niste prieteni care m-au zmotocit putin. Este o tactica total gresita. Cu cat am citit mai mult, cu atat am inteles mai bine de ce tactica de a nu mai manca (adoptata de atatea persoane, conform intrebarilor/raspunsurilor de pe formuri) este cel mai mare soc prin care organismul poate sa treaca. Se intampla atatea fenomene, care au efect negativ, desigur, mai ales pe termen lung: boli cardiace, scaderea imunitatii etc. Probabil o sa scriu la un moment dat mai mult despre greselile pe care le facem (sau cel putin eu le-am facut) atunci cand ne stabilim standarde nerealiste (10 kg in 2 luni sau ceva de genul acesta). Ideea este ca am inceput sa culeg cat mai multe informatii despre ce confera un stil de viata sanatos, care, fara niciun dubiu va duce la scadere in greutate pentru ca astfel organisamul isi va atinge echilibrul sau natural. Si mai adaugand cate o informatie, am reusit sa imi creionez in linii mari planul de bataie pentru urmatoarele 9 saptamani, adica perioada in care am si programul de jogging. Repet, nu este vorba de o dieta, neeaparat, poate fi vazuta si ca un regim alimentar permanent, sanatos. Pentru asta trebuiesc indeplinite cateva reguli de baza, cum ar fi faptul ca micul dejun nu trebuie sub nicio forma sarit, in fiecare zi trebuiesc consumate 5 tipuri diferite de fructe/legume, cel putin 8 pahare de apa, exclus junk food, mancaruri semipreparate, prajeli de orice fel, dulciuri, nici atat. Si este foarte interesant daca lucrurile sunt vazute din perspectiva unui stil de viata sanatos, de lunga durata, decat din cea a unei diete care aduce cu sine imposibilitatea de a savura cele mai gustoase preparate din lume. Serios, psihic vorbind, nu ma mai simt amenintata de niciun miros de fish & chips de la bucatarie sau de imaginea irezistibila a unei prajituri de ciocolata de casa (preferata mea).

Avand in vedere ca 4 portocale amarate vesteau terminarea stocului de fructe, am decis sa merg astazi la piata, de unde, evident am cumparat si legume, bacon, ia

urt etc.

Aveam o pofta incredibila de o supa crema de spanac cu ciuperci, pe care nu stiu cum am gasit-o intamplator pe site-ul Tesco recipies. Supele crema cu curtoane au fost intotdeauna favoritele mele, iar mama, este specializata in acest tip de supa ca urmare a cererii mari :). Doar ca, reteta de supa nu imi placea in totalitate, includea unele condimente cu care nu eram prietena si nu foarte multe legume. Asa ca am decis sa imi pun toate non-ideile culinare pe care le am la bataie pentru a crea reteta ideala de supa crema de legume. Asa ca, dupa ce mi-am cmparat de la piata toate cele necsare (nu exista niciun necesar in realitate) am ajuns acasa. Mi-am 'suflecat' manecile si am pornit la treaba. Am facut si poze din cand in cand, ca sa fiu sigura ca articolul asta in toata splendoarea lui, o sa va convinga sa preluati si voi reteta si sa o incercati. Este geniala!!!

Deci, m-am gandit eu sa pastrez spanacul si ciupercile din reteta veche. Insa am adaugat broccoli, ceapa verde, pastarnac, rosii, mazare, morcovi, cartofi si putin s

uc de grapefruit pentru ca imi place ca supele sa fie putin acrisoare.

Asa ca...sa incep povestea.

Ingrediente le puteti obesrva in imagine. Am uitat sa pun acolo mazarea, patrjunjelul, rosia si crema de la sfarsit.

Am pus untul in care am prajit foarte putin ceapa, morcovii si rosiile (le-am pus succesiv in ordinea enumerata). Apoi apa care sa reflecete cantitatea de supa dorita (gen 1.5l, nu sunt buna la aproximari) si apoi am pus pe rand: cartoful taiat cubulete, pastarnacul la fel, ciupercile

(10 buc), frunzele de spanac (aprox 10 frunze mari) si mazarea. Sare. Fierb bine. Dupa care se pun intr-un blender si se amesteca toate, pana se formeaza o crema.

Intre timp, am facut curtoanele, adica am pus unt pe cateva felii de paine, le-am taiat cubulete si le-am bagat la cuptor. Dupa ce sunt gata, se intampla inevitabilul!!!

Am pus mai jos si desertul (se putea altfel?). Fulgi de ovaz cu iaurt low fat (vanilie), mere, struguri, curmale si cativa fulgi de ciocolata (pentru

energie). Enjoy it!

Burberry

2011-04-15T07:17:00.011+03:00

Nu, nu urmeaza sa scriu un articol despre noile mele achizitii Burberry pentru ca asta ar fi o mare si gogonata miciuna. Desi am website-ul in bookmarks (metaforic vorbind), nu o fac pentru ca nu vreau sa ratez sansa de a imi cumpara una din jacketele de piton (£5,995.00) din noua colectie, ci pentru ca mai degraba, ca orice om la varsta marilor sperante, sper sa vina momentul in care problema reala sa fie pe care din multele jakete Burberry din dressing-ul personal, o sa o imbrac in ziua respectiva. Nu vreau sa mai discut despre genti, care, alaturi de ceasuri, sunt cea mai dureroasa slabiciune a vietii mele. Daca nu aveti asa ceva, considerati-va pe deplin fericiti. Nu, nu imi doresc yacht-uri cu genti si yacht-uri cu cataloage cu genti, dar cu siguranta mi-as dori sa am cateva piese de rezistenta Burberry. Da, intradevar, inceput hilar de articol. Exact cum ii spunea nepotelul meu bunicii, ca atunci cand se va face mare ii va aduce o basculanta de bancnote verzi pe care ea le va putea depozita in podul casei si astfel toate problemele vor disparea; asa si eu cu jaketele si gentile mele Burberry.

Dar ce mi-a venit cu Burberry acum? Basically, acum 2 zile, compania a mai adaugat putina "perspeciva" brandului, prin deschiderea celei mai importante reprezentante Burberry din China - Beijing. Evenimentul, asteptabil ce-i drept, a fost extrem de grandios, avand ca si laitmotiv muzica, tehnologia si moda britanica.

Personal, ceea ce ma face sa tremur in fata produselor Burberry este ca ele traiesc. Exista o relatie atat de intima intre exuberanta, originalitate si excentricitate, mai ales ca vorbim despre o casa de moda de lux. Si ma gandesc acum la Alexander McQueen, Viviene Westwood Gold, Moncler Gamme Rouge, ale caror prezentari de moda sunt mai degraba un hazard abstract decat o defilare de tinute.

Revenind la Burberry, fiecare articol are povestea lui, parca vine de undeva si este pe picior de plecare spre o lume excitant de reala. Singurul dezavantaj este ca aceasta lume este destul de departe de noi, cei care, inca cu carnetelul de economii pe birou, visam la o esarfa de casmir in valoare de doar £250.

Am sa pun mai jos si ads-urile colectiilor de primavara/vara 2011. Personal, mi se par foarte inspirate si...reusite.

Prima este chiar colectia mea de suflet, Burberry April Showers Collection

...

2011-04-09T02:10:00.002+03:00

Astazi, dupa foarte mult timp, as fi avut nevoie de o imbratisare...
As fi avut nevoie de o mana de prieteni de acasa care sa ma revigoreze...
As fi avut nevoie de toate lucrurile care ma fac fericita impreuna si tot as fi fost trista...pentru ca inca nu am invatat sa pierd.
Sau poate nu am pierdut nimic, dimpotriva, am castigat o noua experienta...

Inca trista!

O mare de soare

2011-04-06T20:05:00.002+03:00

Astazi este soare. Atat de mult soare, incat nu stiu cum sa reactionez.
Si stii, dupa 7 luni in care umbrela mi-a fost nelipsita din geanta, mereu infofolita si grabita intre destinatii, abia acum realizez ca de fapt cateva fire firave de soare ma fac asa fericita...
Este unul din lucrurile acelea "simple" de care am uitat sa ne bucuram. Eu insa as spune ca nu este deloc simplu. Si stii de ce? Pentru ca daca ar fi asa "simplu" nu ar trebui sa ma miste asa de tare...

Iubesc viata primavara! Iubesc zambetul pe care nu pot sa-l potolesc si urasc ochelarii de soare pentru ca poate daca ei nu ar fi fost, CINEVA-UL de sus s-ar fi indurat de noi si ne-ar fi permis sa-i privim goliciunea pana in maduva!

Si masinuta de inghetata, pe care am vazut-o pentru prima data aici, este parca piesa perfecta din puzzle. Soare, inghetata si multa energie pozitiva!

Si fara niciun dubiu, astazi sunt un acumulator descarcat care si-a revenit ...

Elogiul primaverii

2011-04-03T01:40:00.002+03:00

"Progresam si uitam sa fim fericiti.
Ingropam bucurii intr-o mare de biti.
Nu te mai poti ascunde; esti mult prea conectat.
Nu mai poti sa fii singur, esti identificat.
Nu mai poti sa refuzi, nu te mai lasa sa crezi, te invata sa-ti cauti iubirea pe net.
Viata este viteza. Nu mai poti sa te opresti. Te strivesc cei din urma daca incetinesti.
Cineva sa opressca invazia de biti
Cineva sa ne faca din nou fericiti. "

A fi inseamna a pierde cu fiecare zi o bucata din eternitatea pe care am dobandit-o atunci cand raza de soare a rasarit deasupra pulberii de praf.
A fi inseamna a te lupta cu fiecare zi. A te ingropa in nisipul marunt care isi pierde din luciu cu fiecare apus...fiecare rasarit.
A fi nu inseamna decat o ecuatie simpla cu doua necunoscute: ce va fii cand nu va mai fi. Cine spunea ca limitele nu exista? Uita-le aici cum isi scot coltii si ranjesc la noi satisfacute pentru ca ne calcam in picioare secundele. Omitem sa traim!

Ce este azi? Este planul pentru maine. Este teama de a nu fi gonit din impartia sociala de AICI, din lupta pentru existenta pe care toti o blamam, dar nimeni nu renunta la ea. Tragem de fiecare minut sa mai traim putin, sa fim mai norocosi si stand in fotiliu sa ne facem planuri cu cei £26536890 de miliarde pe care o sa le castigam la loto CANDVA.

Ce este 'a fi' in raport cu 'a fost'? NIMIC.
Nimeni nu traieste pentru ieri, pentru ceea ce a fost sau cum a fost. Si daca cineva o face, pot sa ma bag in foc ca inca mai tanjeste dupa speranta renasterii din cenusa. Propria cenusa.

De ce suntem patetici si lasam teama de viitor sa ne lege de stangacia trecutului?
Nu as mai da nicio ceapa degerata pe trecut, desi el este ce sunt azi. In schimb dau totul pentru bucata de arpagic pe care urmeaza sa o culeg MAINE. Putina apa, o raza de lumina si un gram de afectiune, si uite cum firul de lumina se naste printre buruienile padurii...asa imi cresc pruncul ce, in esenta, este doar un paravan intre patul lui Procust si apocalipsa lui Cioran.

Am un trecut magnific. Am o viata perfecta. Imi ador fiecare secunda pana la ultima suvita. Fiecare suflare, fiecare bucatica din platforma mistica pe care mi-am propus sa o devorez.
Trecutul? As fi o bucata umana expirata. Un Roquefort mult prea mucegait. Prea scump pentru a fi cumparat...de cineva.

Daca te-as intreba ce este ''ceea ce a ramas, cel mai puternic fior al existentiei si totodata traseul iertarii si al mantuirii'', singurul raspuns acceptat ar fi ''Viata''.
Ne nastem in fiecare zi. Ne lasam celule moarte in cearceaful 'trezirii' si inca cu privirea incetosata, ne formam imagini treptat. Inca imi mai bate inima, inca mai pot sa misc, inca mai sunt aici si acum, updated pentru o noua transa de stari intinse bine pe felia de paine tomcmai scoasa din toaster. Ce paradox!!!
Ce este cu toata nebunia asta? Au inflorit salcamii? Salcamii cui?

Am chef de o schimbare, asa de primavara, cum s-ar spune. Astenia e la un pas... Distanta! Stiu, vreau sa citesc ceea ce n-a fost scris niciodata ca sa pot intelege paradigmele, sa devin un geniu al matematicii ca sa pot inventa marea, apusul si mirosul de dupa ploaie. Nu s-ar numi Teorema lui Lagrange, ci teorema reducerii la absurd. Sau si mai bine, teorema impartirii cu rest. Sau nu s-ar numi in niciun fel pentru ca asa toti elevii vietii si-ar aduce aminte de ea "Teorema fara nume". Si teorema asta, stii ce ar face? Ar face minuni! Ar tranforma scopul existentei pentru a putea transforma omenirea in sinea ei!

Ma pierd. Si asa cum spuneam pe Facebook ieri, mintea mea secreta stari. E in perioada delicata in care dupa atata comun, banal si social a apelat la putina filosofie pentru a se vindeca.

P. S. - mi-e dor sa vad o butelie. Mi-e dor sa vad vacile venind de la islaz la ora 7 pm, sa mananc mamaliga cu branza de oaie, sa miros tamaie si sa imi fie frica de dihori.

Schimbarea este cheia

2011-03-10T01:40:00.029+02:00

Well, well, well...Sincer, am avut la un moment dat un impuls sa scriu despre ''schimbare'', dar l-am pierdut pe drum. Cum nimic nu se pierde, cu ajutorul lui Miss T'ree, care mi-a propus sa abordez subiectul, iata-ma tranformand impulsul intr-o postare care sper sa aprinda un beculet. Macar atat!

Incep prin a spune ca pentru mine, cuvantul acesta 'schimbare' reprezinta un proces complex, extrem de minutios, chiar greu as putea spune, insa el este telul pe care l-am avut de-a lungul timpului si ceea ce ma face sa ma dau jos din pat in fiecare dimineata. Spun asta pentru ca, desi am avut dorinte ''tangibile'' sa spun asa, toate insemnau de fapt evolutie. Si cum poti evolua? Schimbandu-ti normele, valorile, conduitele, dandu-ti seama ca poti fii ceva mai bun, ca poti sa iti dezvolti o alta latura aparent inexistenta, ca poti trece peste ''nu pot'' si tot asa...

Personal, consider ca una dintre problemele noastre este aceea ca nu avem curaj sa purtam discutii sincere cu noi insine, sa scriem pe o foaie de hartie ce am vrea sa schimbam la noi si cum ar trebui sa facem asta. Am incercat sa o fac si este groaznic de greu. Mai ales pentru ca de multe ori se intampla un conflict intre ce am dori noi sa schimbam la noi versus ce ar dori altii sa schimbe la noi. Si de multe ori pierdem batalia cu noi pentru ca din dorinta fireasca de a ne adapta mai usor grupurilor, renunatam la a fi asa cum noi ne-am dori, pierznad cate putin din propria autencitate cu fiecare grup cu care avem certitudinea (eronata) ca ne identificam intr-un moment sau altul.

Cred in schimbare enorm! Cred ca fiecare zi este o oportunitate pentru a ne apropia de telurile pe care le avem. Dar avem teluri??? Cum sa ne schimbam, daca nu stim exact ce anume vrem sa schimbam la noi, daca nu avem ceva spre care sa ne ghidam pasii in fiecare zi? Foarte multi oameni vobresc din ce in ce mai mult despre schimbare doar pentru ca suna bine, este trendy sa ne schimbam, dar nu au nici cea mai vaga idee despre cum ar vrea sa arate viata lor, despre un varf pe care sa il escaladeze. Intradevar, sunt multi oameni care nu sunt fericiti cu viata lor overall si nu isi dau seama ce anume nu merge bine. O sa va propun un exercitiu pe care eu l-am facut pentru un curs si care simt ca a avut o oarecare contributie asupra mea. Te ajuta sa iti dai seama mai bine ce anume vrei de la tine si de la viata ta.

Deci, luati 3 foi de hartie A4.

Prima foaie impartiti-o in 4 coloane. In prima coloana raspundeti la intrebarea "Ce as vrea sa imi spun mie (personal) peste un an?'' A doua coloana ''peste 3 ani'', a treia coloana ''peste 5 ani'' si a patra coloana, ''peste 10 ani''. Fiti sinceri cu voi! Nu neeaparat ce ati vrea sa aveti sau cum ati vrea sa aratai; pur si simplu ce discutie interioasa ati vrea sa purtati cu propriul sine.

Daca totusi va este greu, luati exemplu o zi normala:

La ce ora ai vrea sa te trezesti? Ce ai vrea sa vezi prima data cand deschizii ochii? Ai vrea sa fie cineva langa tine in pat? Ai lua micul dejun? Ce ai manca? Te-ai pregati pentru job? Ce job? La ce ora ai incepe? Cum te-ai imbraca? Ce bijuterii ai avea? Cu ce te-ai duce la servici? Ce ai face acolo? Ce ai face in pauza de masa? Cu cine te-ai intalni? Ce ai manca? Unde? La cat ai termina programul? Ce ai face dupa? Cu cine?

A doua foaie o impartiti in 3 si incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:

1. Care sunt 10 lucruri in viata mea care ma fac fericit?

2.Care sunt 3 lucruri pe care simt nevoia sa le fac in fiecare zi pentru a ma simtii implinit?

3. Care sunt cele mai importante 5 valori personale?

A treia foaie impartiti-o in 2 parti si incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:

1. Daca nu ar mai trebui sa lucrez deloc si as avea toate resursele necesare, ce as face cu viata mea?

2. Imaginandu-ma pe patul de moarte, care ar fi lucrurile pe care as regreta ca nu le-am facut?

Poate suna bizar, copilaesc, superficial, fara sens, dar...raspunsurile de pe foaie sunt de fapt ''tu''. Puse cap la cap, o sa te ajute foarte mult sa iti dai seama ce iti doresti de fapt si ce anume te face cu adevarat fericit, ce anume te face sa te dai jos din pat. Din proprie experinta, dupa o astfel de analiza se produce o schimbare. O sa iti dai seama cate lucruri iti doresti de fapt in viata si o sa incepi sa regreti ca poate nu muncesti suficient pentru ele. Poate nu inveti cat ar trebui, poate nu iti dai silinta sa faci lucrurile sa functioneze sau pur si simplu poate pierzi timpul aiurea si astepti ca lucrurile sa se intample singure. Cu riscul de a va dezamagi, din pacate nimic nu se intampla de la sine. [Poate o sa scriu la un moment dat despre asta].

Nu vreau sa cred ca asta este o metoda care functioneaza general valabil. Insa, ideea pe care incerc sa o transmit este ca, indiferent cum, trebie sa ne dam seama care sunt lucrurile care ne misca cu adevarat, care ne fac pielea de gaina atunci cand ne gandim la ele si pentru care suntem dispusi sa mutam muntii, tocmai pentru ca ele sunt visele noastre care scot zi de zi ce e mai bun din noi si ''produc'' inconstient, schimbarea care distruge orice idee din categoria ''nu pot'', ''nu cred'', ''este greu'', ''nu am talent'', ''este imposibili'', ''nu sunt nascut pentru asta'' etc...In unul din speech-urile mele preferate Al Pacino spune "In any fight it is the guy who is willing to die who is going to win that inch''...

***

In ceea ce priveste societatea si tinerii din Romania, nu am multe de spus. As aplica acelasi principiu. Daca fiecare individ din societate ar fi indrumat sa creada in visele personale pentru a face o schimbare pozitiva in jurul lui, lucrurile cu siguranta s-ar schimba. Daca spun ca educatia din Romania nu pune accentul pe dezvoltarea personala, probabil ca nu o sa ma contrazica nimeni...Din punctul meu de vedere, aici este problema. Alergam dupa lucruri ieftine, de duzina, pe care societatea le promoveaza din motive economice si pierdem pe drum tocmai ceea ce este important: pierdem firul povestii personale, nu intelegem de ce este important sa avem o agenda mentala a vietii noastre...

Cred ca Romania este pe drumul cel bun. Nu neeaparat din punct de vedere economic sau politic, ci din punct de vedere al influxului de informatii ce vine de afara. Tinerii probabil vor inceta sa se mai raporteze la modele din interiorul granitelor pentru ca, asa cum multi deja au dovedit-o, de foate multe ori, depinde de tine ce iti doresti si in niciun caz de ce ti se ofera. Daca nu s-ar fi explorat necunoscutul si potentialul, probabil ca astazi inca am fi vanat animale cu pietre cioplite si am fi asteptat un luminat sa inventeze focul si roata pentru a detine in dotare, mii de ani mai tarziu, un laptop sau un iPhone. Sunt convinsa ca putem sa facem lumina si fara electricitate, chiar daca trebuie sa esuam de 2000 de ori pana ajungem la succesul de a inventa becul cu care sa ne folosim resursele...

Repet, cred in schimbare. Cred in indivizi si in puterea umana mai mult decat in orice. Cred ca oricine, oricand isi poate depasii conditia si isi poate atinge potentialul maxim. Nu spun ca este usor, dar in niciun caz imposibil.

La rascruce de drumuri

2011-03-06T15:19:00.009+02:00

Uneori ma intreb daca scriu pe blog pentru mine sau pentru oamenii care ma citesc. Si evident ca raspunsul fluctueaza, la fel ca si postarile, ca si starile mele, ideile pe care le am sau nu le am...Insa, dupa indelungi negocieri am ajuns la concluzia onesta ca scriu pentru cei care ma citesc. Nu mai cred demult ca blogul este chestia personala unde postezi lucruri intime, ci este locul unde de fapt iti dai intalnire cu oamenii care, din curiozitatea sau n alte motive vor sa vada ce se intampla cu viata ta sau tu vrei ca ei sa stie ce se intampla cu viata ta.

Atunci cand scriu, si fac asta de mai bine de 3 ani, ma gandesc cum sa fac sa sune lucrurile mai bine, cum sa fac ca oamenii care 'vin' pentru prima oara pe aici sa se intoarca...uneori am reusit, alteori nu! Unoeri am avut un numar impresionant de viziualizari, alteori zero, uneori mi-am petrecut noptile scriind aici, alteori am uitat ca am blog. Fluctuam. Insa, cel mai important este ca mereu mi-am gasit aici linistea, chiar si sub presiunea ca oricand as putea sa primesc comentarii picante sau rautacioase, pe care, slava domnului, le-am tot primit de-a lungul timpului. Insa, daca dau timpul inapoi, ele m-au facut sa scriu din ce in ce mai bine... Dar trecand peste toate, trebuie sa spun ca cea mai mare satisfactie pe care o am, o stare de bine, habar nu am cum sa o denumesc, este atunci cand primesc mailuri, mesaje, commenturi in care oamenii ma roaga sa scriu. Este de fapt scopul pe care il am si anume acela de a fi citita...de voi!

Toate acestea fiind spuse, m-am gandit, nu pentru ca sunt in pana de idei sau lipsa de ingeniozitate, sa va propun un targ. Si uite cum, raspunzandu-mi la intrebarea ''Pentru cine scriu?'' am decis sa schimb putin rolurile. Asa ca, ce va propun, este sa fiti voi cei care sa imi dati idei despre ce vreti sa scriu. Daca este ceva anume din viata mea care va intereseaza in mod deosebit, daca va intereseaza cum vad anumite aspecte (fericire, tristete, motivatie, culoarea visiniu, anotimpul iarna in Africa, viata dupa moarte, ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare, ORICE)...In masura in care subiectul nu ma depaseste prea tare, o sa fac tot posibilul sa abordez topicul cu tot entuziasmul din lume.

P.S. - Puteti sa fiti anonimi, nu ma deranjeaza!!!

100 truths about me

2011-03-04T15:40:00.009+02:00

One friend gave me as a birthday gift a bunch of 100 questions because, as she said, if i can answer all these in an off hand way, that's the biggest achievement i've got in these 20 years so far. To show my appreciation for her 'gift' I'd like to answer to her here :)

1.Last beverage - coffee

2. Last phone call - mum, last night

3. Last text message → Marya, postponing today's lunch for Sunday.

4. Last song you listened to → Before the worst - The Script

5. Last time you cried→ 2 days ago when I watched a powerful short movie

HAVE YOU EVER:

6. Dated someone twice - Yes

7. Been cheated on? - Don't actually know

8. Kissed someone? - Yes

9. Lost someone special? - Yes

10. Been depressed? - Well, i've been through difficult moments, but don't think it was depression

11. Been drunk and threw up? - hmmm....yes

12. You'll never - pretend I'm someone I'm not.

13. You'll never EVER - never say never

13. Why? - you never know how things twist

14. You're biggest dream - Read people's mind

15. A big dream know you'll never achieve - be a neurosurgeon.

HAVE YOU:

16. Made new friends - Yes

17. Fallen out of love - Yes

18. Laughed until you cried - Who hasn't done that??

19. Met someone who changed you - Oh, yes!

20. Found out who your true friends were - Yes or i think i did.

21. Found out someone was talking about you - Well, happens from time to time.

22. Kissed anyone on your facebook friend's list - Yes! [my ex is in there]

23. How many people on your facebook friends list do you know in real life - don't really know. let's say 50:50

24. Any Kids? - lool, No!

25. Do you have any pets? - Not really into pets :/

26. Do you want to change your name? - It was a point when i wanted, but now i enjoy it.

27. What did you do for your last birthday? - Well, that's tough to say

28. What time did you wake up today? → 9:30 though i wish i've made it earlier.

29. What were you doing at midnight last night → chatting with my brother.

30. Name something you cannot wait for - The first person comes into my mind is mom, though there are a lot of people i cannot wait seeing.

31. Last time you saw your father- Christmas holiday.

32. What is one thing you wish you could change about your life - i'd like to give more thanks for what i've got.

33. What are you listening to right now - Hold my Hand - Sean Paul

34. Have you ever talked to a person named Tom - Don't remember that

35. What's getting on your nerves right now? - the upcoming Operations Management exam.

36. Most visited webpage - facebook without any doubt.

37. What's your name - Denisa

38. Nicknames - Den

39. Relationship Status - Single

40. Zodiac - Pisces

41. Male or female or transgendered - Female !!!!

42. Favourite brand - Brand?? Too general!!! I have loads!

43. Country you'd like to go: Morocco

44. Where you'd like to live? - No plans about that!

45. Hair colour → brunette.

46. Long/medium/short → Medium

47. Height → no idea.

48. Do you have a crush on someone? → there is always someone to have a crush on, isn't it?

49: What do you like about yourself? → determination!

50. Piercings → No.

51. Tattoos → No!!!

52. Rightly or lefty → Rightly

FIRSTS :

53. First surgery → appendectomy

54. First piercing → Ears and didn't last much.

55. First best friends → Suevi

56. First sport you joined - Volleyball.

57. First pet - Haven't had one. Sorry!

58. First vacation - Turkey.

59. First concert - Gheorghe Gheorghiu, 3 years old

60. First crush - No clue!

RIGHT NOW:

61. Eating - nothing.

62. Drinking - coffee.

63. Already missing - too many things.

64. I'm about to - going to International Perspectives in Organisations tutorial.

65. Listening to - right now, nothing.

66. Thinking about - too many things. Annoying, I know.

67. Waiting for - Summer.

YOUR FUTURE :

68. Want kids? - yep.

69. Want to get married? - Yep

70. Careers in mind - Headhunter :))))

WHICH IS BETTER WITH THE OPPOSITE SEX?

71. Lips or eyes - eyes

72. Hugs or kisses - both the same.

73. Shorter or taller - taller [than me]

74. Older or Younger - a bit older [than me]

75. Romantic or spontaneous - the mix

76. Nice stomach or nice arms - Don't care that much

77. Sensitive or loud - again, i prefer the mix.

78. Hook-up or relationship - i go for relationship.

79. Trouble maker or hesitant- Trouble maker. hate monotony!

HAVE YOU EVER :

80. Kissed a stranger - Don't think so.

81. Drank hard liquor - Liquor, no!

82. Lost glasses/contacts - too many times.

83. Had sex on 1st date - Hell, no!

84. Broken someone's heart - Unfortunately, i think i did.

85. Had your own heart broken - Once, but harshly.

86. Been arrested - No

87. Turned someone down - Maybe.

88. Cried when someone died - Yes.

89. Liked a friend that is of the same sex? - NO

DO YOU BELIEVE IN:

90. Yourself - I'm working this out.

91. Miracles - Yes

92. Love at first sight - attraction, chemistry, let's say a bit of feelings, but not love.

93. Heaven - Let's say yes.

94. Santa Clause - I really wish i still did!

95. Kiss on the first date? - hahaaa...it happened!

96. Angels - yes, there's at least one spending its time on my shoulder.

ANSWER TRUTHFULLY:

97. Is there one person you want to be with right now? - yes.

98. Had more than one boyfriend/girlfriend at one time? - No, that's rambling.

99. Wish you could change things in your past? - It was a point when i wanted, but after a while I realized all those things are the ones that shaped my personality and made what i'm now.

100. Are you posting this as 100 Truths? - Why not? they are truths!!!

O za intr-un lant

2011-02-28T18:53:00.004+02:00

Nu intamplator am ales sa scriu prima postare despre lucruri speciale. Si stii de ce, pentru ca lucrurile speciale sunt singurele chestii despre care poti sa vorbesti atunci cand dezamagit poate, te intrebi cand naiba a trecut timpul asta...Saptamana asta, incepand de joi am avut o serie de zile speciale...Desi, fara sa vreau am simtit ca lucrurile au luat-o putin razna, fara sa le pot controla prea tare, jur ca iubesc fiecare secunda din zilele astea catveva care au trecut la fel de repede ca cei 20 de ani...

Sunt lucruri marunte, mici, extrem de mici, despre care am inteles ca sunt ‘’the big things’’ atunci cand intorc capul spre trecut...

Well, cred ca in disperarea mea de a fi in fiecare zi mai buna, mai pregatita, mai reticenta, mai neincrezatoare am pierdut pe drum tocmai ‘sursa’ starii de liniste, profunzime si multumire cu sine....

Pana acum, in fiecare dimineata de 25 februarie, toata familia ma trezea din somn, imi cantau la multi ani...in fine, era nebunie. Mergeam la scoala, unde imparteam bombane, iar profii nu aveau voie sa ma asculte sau sa imi puna note proaste (nu ca as fi luat note proaste in liceu). Anul asta, putin diferit, alarma a fost cea care a luat locul familiei, linistea a luat locul galagiei...Dar indreptandu-ma mahmura spre cafeaua de toate zilele, gasesc in dreptul usii, carduri cu urari, apoi deschid usa si gasesc un sticker ‘’Happy birthday’’ pe ea, intru in bucatarie si gasesc tot felul de chestii funny care imi erau adresate. Atunci am inteles ca suntem intr-o permanenta schimbare, ca exista un echilibru, de fapt. Ca atunci cand nu mai exista mama, tata si bunica, apar in peisaj alti prieteni care se gandesc cum sa te faca sa te simti special. Am inteles ca evoluam.

Este o bucata de fiosofie pe care am asimilat-o neasteptat de simplu. Morala ei este ca in general nu trebuie sa fortam lucrurile din viata noastra, sa ne luptam in disperare pentru ele...pentru ca vin singure intr-un moment sau altul. Si cand spun asta, ma refer fie la telefonul ala neasteptat pe care il primesti de la un prieten vechi, de care ai uitat total, ale carui urari iti fac ziua frumoasa sau pur si simplu, mana aia pe care poti sa o tii atunci cand iti este rau. Si stii ca poate daca nu ti-ar fi fost rau nu ai fi tinut-o si uite cum apare echilibrul, nu? Tocmai pentru ca avem dorinte nelimitate, pentru ca nu ne-am opri nicioodata din a cere mai mult, a face mai mult, apare pretul. Pretul ala pe care esti sau nu esti dispus sa il platesti, balansand totul neasteptat de simplu. O analogie trasa de par ar spune, cu cat lucrurile din viata noastra sunt mai importante, valoroase, cu atat trebuie sa platim un pret mai mare...

In fine, nu stiu ce coerenta are postarea asta. In capul meu lucrurile sunt clare, mai clare ca niciodata, doar ca se pare ca mi-am pierdut din vigurozitatea de a gasi cuvintele potrivite la locul potrivit si se pare ca, cu cat ai mintea mai bombardata de idei, cu atat este mai greu sa alegi una despre care sa vorbesti in asa fel incat sa inteleaga lumea ce vrei sa spui.

Scuratnd povrestea asta care pare fara sfasrit, vreau sa spun ca, total opus fata de cum procedam noi, oamenii, in general, lipsa unui lucru ar trebui sa fie mult mai valoroasa decat prezenta lui...pentru un timp.

Am inteles o chestie foarte importanta si anume aceea ca doar renuntand la lucruri reusim sa le apreciem cu adevarat atunci cand chiar le vom avea. Tot zilele astea am inteles ca fiecare dintre noi se afla intr-un lant vicios. Ca uneori facem compromisuri pentru prietenii nostri, poate renuntam la anumite lucruri din dorinta de a-i sti acolo langa noi, chiar daca asta poate nu inseamna nimic pentru ei. Alteori, pur si simplu nu avem curajul sa spunem simplu, coerent si direct in fata oamenilor ce simtim pentru ei. Probabil pentru ca ne este teama. Pentru ca stim ca lantul exista si reactia lor nu ar fi a lor, ci a lanului din care fac ei parte...pentru ca natural ne este teama de esec si pentru ca, desi sunt momente cand am risca orice, sunt altele in care pur si simplu, facand un pact personal, asteptam sa vedem simpla evoultie a lucrurilor fara nicio interventie din partea noastra...Sau poate, cautand scuze pentru lucruri deja spuse, le multumim celor 1..2...3...5...9 pahare de vin, vodka pentru ca, fara niciun avertisment prealabil fac coumincarea interpersonala atat de usoara...Pentru ca, asa cum am inteles in cei 20 de ani, lucrurile artificiale se impart in 2 categorii: cele care dureaza putin si lasa urme puternice sau cele care nici macar nu reusesc sa se nasca, lasand urme si mai dureroase...Acum nu stiu din ce categrie fac eu parte, ideea este ca nu regret nimic!

p. s. - cuvantul de azi este 'neprevazut'

Stressed

2011-02-01T23:22:00.005+02:00

I don't have any idea about how people perceive university and all stuff it includes, but for me it seems to be a hell in itslef. It's not hard, nor impossible, but really different than the learning system I come from. In Romania it is put a lot of emphasis on learning loads of pages crammed with information everyone has to memorize without finding a proper meaning in them. Hence, at exams I used to reproduce what I've learned before without thinking why things work like that. I know, I'm not in Romania any more, but I can't give a shit on my background which was formed there. Is like an anchor who doesn't let me discovering the open sea.

In UK everything is completely different. It's useless if you don't 'send' those things you learn to your brain in order to accomplish a kind of mental puzzle where there's a strong interconnection among pieces. I don't know if this makes any sense.

I know some of you may ask, 'if you got this idea, where's the problem?'. Well, the problem arises when actually I have to turn it into practice. I can't just tell to my brain' You know mate, switch from memorizing to understanding'. And even I go for memorizing, it's impossible to do so with hundreds of pages I'm expected to read weekly ...So, I'm screwed!!!

Today I've got an exam result. Rubbish! I've definitely messed up my final percentage. And what drives me crazy is the fact that I prepared for this exam. I did reading, I've had a look at some additional materials, even I had a debate with some colleagues about covered topics. So, where's the problem??? In Romania I was an A student and here I pray to pass!!! (well, that's not completely true, but I need a bit of overrating the shit I'm in).

Some second year students said to give myself time to adapt to my new life. Everything is new, especially the university requirements. Ok, I've gave myself almost 5 months. I've been waiting for that miracle to happen, but nothing changes. And don't get me wrong...I don't keep my hands crossed and wait for everything to get better in my life...I struggle, I work, I'm interested!!!

Worse, this term's started to show off its new challenging modules. So, no hope for doing some catching up on my percentage... Economics is one of the them...Gosh, who said the university years are the most enjoyable in everyone's life? For me, it doesn't seem to be like that :(

Saturday lunch

2011-01-30T21:21:00.015+02:00

I definitely love unexpected things that turn a normal boring Sunday into a special one.

As always, I haven't had any plan for today. Went few hours to Church and then, Lucy, one of my friends invited me to have lunch with some of her family's friends somewhere outskirts of Birmingham. I love to have meals in that kind of atmosphere that involves a decorated table with luxury cutlery, plates, and glasses, candles, ambient & chill out music, and of course sophisticated dishes containing absolutely yummy food. That could be nice on one hand, but on the other, all these stuff recall the meals I'd home. Home's Sundays usually involved a kind of ritual I'd never forget. All of us were involved in the process: I usually helped mum with cooking stuff while my brother was kind enough to set up the music thing and dad's job was to get up the table, being sure that everything is arranged in the right way. Yeah, that was home, but before I'll get too homesick to cope with, let's turn to what makes the subject of this post: today's lunch.

Before I got to their house I was really nervous. Having lunch with a British family involves a lot of stuff I'm always scared of. By that I mean I have to be over-polite, eat impeccably, using my non-slang English and of course, I'm really afraid of those embarrassing moments when someone asks me something in that brummie accent and I have to ask again and again until I get the idea. But that's one of those challenges everyone faces when living in a different country; I'm not an exception, so i have to face them, sometimes bravely, sometimes less.

We started with a big cup of tea. British tea. Since I'm in England I'm getting into tea more and more. Just drinking it all the time: in the morning, in the afternoon, when I have guests, when I'm a guest, before bedtime and so on...one of those things everyone has to do in order to be part of the British culture. However, we had a long chat about how university is going on for us, how do we find it, how exams went...I have to admit I enjoyed it, though I couldn't concentrate at all as a delicious chicken smell came from the kitchen.

Finally, the hosts breathed the sentence I was looking forward: ''The meal is ready!''. When I entered the room I had a wow feeling. The table looked perfect. And the livingroom was so elegant and polished. [Miss home, again.]

It was one of the most delicious dishes I've ever had. It was made up by roasted chicken with vegetables, involving napa cabbage, savoy cabbage, beans, carrots, roasted potatoes, celery and over all it was a layer of gravy, which is not my cup of tea but mixed with all the others it was actually nice. For dessert we had apple crumble sunken in a delicious pudding. i was told is a traditional british cake. DELICIOUS! you know, when it comes to cakes, especially baked ones I'm exactly like a child who cries until gets enough to get sick of it.

After that we had anoter cup of tea while watching The beauty and the beast.

I don't know how it happened but during this afternoon I felt part of that family. It's not about eating, it's about doing things i love to. I couldn't stop thinking about my childhood, grandparents, parents and things that are part of my growing up period. I've realised time goes by so fast and sometimes is not just about the time, it's also about you changing meanwhile time goes on without any concession. I don't know how often do you guys think at past vs future, but I always do that. And the worst is there is a contradiction between two powerful feelings: regret for the past and excitement for the future. That's life, isnt's it???

P.S. - Thanks Lucy :)

Kind of a good Saturday

2011-01-29T18:43:00.007+02:00

It was one of those mornings when holding a regular Americano in my hands I was gazing to the fast moving people on the other side of the café's window. Everyone with his purpose, direction and, sense. Then, unstoppable I could say, my mind started to rush in coming up with silly questions like ''Why do people have 2 arms in stead of 4?'', ''Why am I here?'', ''If my life hadn't been like that, how it would have looked like?'', ''What am I going to do tomorrow?'', ''What's happiness? and so on... To take such a long shot may be a good practice to unfreeze imagination but the other side of the coin gives a frustrating feeling caused by the incapability to come up with authentic answers. Or even if I try I know they aren't so because I can't see myself to stand up in the position to give authentic answers to life's questions and the worst is perhaps I know the authentic ones may never come. The point I tried to make was that challenging my mind with random questions about silly (or not) stuff really early in a Saturday morning is probable the sign of a good day.

At half 11 I met with some new friends. We've been to Cannon Hill Park. I've had this in mind for ages, but my laziness kept me away from it. I've been in Birmingham for almost 5 months, so shame on me!

I have to admit it was colder than I expected. And when I say colder, I mean COLDER! Actually, we wanted to have a picnic-lunch but as you can imagine, it was hard even to breath; eating was definitely an impossible mission. But all in all, it was really nice. Chatting about stuff, meeting with squirrels, taking photos, glazing at wild ducks... were the ingredients of a good day.

When the coldness was too bitter to be endured, we took the bus to get back to city centre. Finally, we'd the lunch in Bull Ring. It is always the successful ''Plan B'' when it rains, it's too cold, too foggy...I'm sure you get me :)

After that I braced up my powers and I went to do some fruits and vegetables shopping. One of those things I hate do to. Especially cause the distance between my house and market isn't neither short, nor long but when it comes to carry heavy bags it's always the most annoying thing I have to do. However, it was a good trading day; the price of my favourite fruits was a bargain: fresh pineapple 50p, mandarins 1lb - £1, oranges, apricots, grapes. Important to mention, I've bought for the first time in my life sweet potatoes. Mum says they're full in vitamin A. I've baked them an hour. The taste is incredible good; is quite similar with backed pumpkin.

So, that was my day...actually there are few hours left; something unexpected could always happen. who knows? xx

Am uitat

2011-01-19T17:42:00.002+02:00

“Am uitat”... doua cuvinte. Simplu. Am uitat!

Am uitat… sa duc cartea împrumutata.

Am uitat… sa ud florile.

Am uitat… sa cumpar pastilele de tântari.

Am uitat… sa dau telefonul acela important.

Am uitat… lucruri marunte.

Cartea, daca nu am sa uit din nou, am sa o aduc.
Florile? Îsi vor reveni.
Întepatura tântarului îmi va aduce aminte sa cumpar pastilele.
Telefonul? Daca este important ma va suna el, individul.
CE SIMPLU! Am rezolvat totul. Si ce daca am uitat.

Am uitat…
Am uitat… sa zâmbesc.
Am uitat… sa-i spun astazi sotiei ca o iubesc.
Am uitat… cine esti. Erai coleg cu mine în liceu?
Am uitat… sa te privesc în ochi când vorbeai cu mine. Scuze!
Am uitat… ca ti-am promis CD-ul.
Am uitat… sa mai stam de vorba, prietenul meu. Eram prea aglomerat.
Am uitat… lucruri importante, dar le-am rezolvat si pe astea…

Am trimis sms sotiei…
Am încercat sa-mi aduc aminte de tine din liceu… puteai sa fii oricine… dar am spus ca te cunosc.
Legat de CD, ti-am sugerat cine îl mai are si care sigur nu uita. M-am scuzat ca am atâtea de facut…
Apoi problema comunicarii, ce usor am accesat internetul si am început sa comunicam.
Am uitat… dar s-au rezolvat. Ce simplu. Am zâmbit.
Vezi tu? Asta înseamna descurcaret!

Am uitat…
Am uitat cine sunt…
Am uitat sa ma rog…
Am uitat sa privesc atent în jur.
Am uitat ca am un suflet ce trebuie hranit.
Am uitat ca viata mea nu este proprietatea mea. Nu pot sa mi-o asigur.
Am uitat… ca miscarea, ratiunea, sentimentul sunt doar daruri…
Doamne, am uitat…
Te rog, iarta-mi uitarea.

Scris de Romeo Hajdatan

Putina familie, putin Craciun, putina Londra, putina sesiune

2011-01-07T21:40:00.008+02:00

Uite cum s-a dus si vacanta mea de iarna, care, parca nu mai venea odata! Banalitate pana acum un an, Craciunul de anul asta a fost pe departe, unul dintre cele mai frumoase momente. El a fost raspunul la o intrebare pe care de ceva timp mi-o tot puneam...o intrebare profunda, adanca, al carei raspuns nu il asteptam tousi niciodata. Si uite ca a venit!
Trecand peste metafore ce nu-si au locul in vocabulurul unui om ce luni are examen la matematica, o sa incerc, pe cat ma ajuta starea de spirit la ora asta (pauza intre drept si contabilitate) sa refac firul povestii din vacanta care, regretabil, tocmai si-a luat zborul.
Nici nu imi mai aduc aminte exact pe cat s-a terminat oficial primul termen. Stiu ca fost o vineri in care m-am trezit tarziu. Dar stai, despre asta deja am scris. Cred ca am ramas in punctul in care trebuia sa plec la ai mei. Da, exact.
Pai, am plecat din Birmingham pe 23 decembrie la ora 7 am. Am ajuns in Londra. Cu mult timp inainte mi-am cumparat un dayrider special pentru a putea sa stau in Londra mai mult si spre seara sa merg spre casa. Insa, din teama de a nu mi se amana trenul catre Eastbourne, am renuntat la planul initial, dezamagind-o pe Ana, care, la fel ca si mine era nerabdatoare sa bem impreuna cafeaua promisa de un veac. Asa ca, fara sa respir adanc, m-am urcat in trenul de Eastbourne. Am dormit tot drumul, renuntand la prfunzimea peisajelor incarcate cu neobisnuit de multa zapada. Ar fi trebuit sa profit de asta, dar noptile nedormite isi spun cuvantul numai atunci cand parca ai da orice sa mai stai macar o secunda treaz. In consecinta, am adormit. M-am trezit cu 10 minute inainte sa cobor. Asta da noroc! Fratele meu ma astepta. Nu chiar pe peron, dar era prin zona. De cand suntem atat de departe unul de celtat, a inceput sa fie mai dulce. Toata lumea ne spunea ca o sa ne intelegem mai bine cand o sa fim departe. Intradevar, doar cand suntem departe relatia functioneaza, pentru ca imediat ce am ajuns acasa, am revenit la vechile obiceiuri.
Stiu ca am dormit mult in ziua aia. Neasteptat de mult. Am vorbit cu ai mei despre nimicuri. Ne era dor sa ne auzim vocile face to face. Seara am mancat mancare in adevaratul sens al cuvantului. Mama este un maestru, iar eu o norocoasa, bineinteles.
Asa au cam trecut toate zilele. Cartile pe care le-am carat dupa mine cu intentia de a le citi, au colectat un strat imens de praf. Pana la urma e vacanta! Dar de ce naiba le-am mai luat cu mine? Nu toate intrebarile au raspuns!
De Craciun am fost pe jumtate melancolia. Acasa traditia era sa ne intalnim in varianta 'extinsa' la bunica, unde, nu cred ca mai are rost sa spun ce se intampla. Sarmale, cozonaci, vin, prajituri, colindatori etc. Oricum, atunci nu apreciam mare lucru din toate astea. Am facut-o anul asta cat pentru toti anii anteriori.
Sincer, am fost destul de numerosi si anul asta, chiar daca departe de patria-mama. Alaturi de ai mei, au fost si fratele mamei cu intreaga sa familie, compusa din sotia lui, o fetita de aproape 2 ani, care pe cat de dragalasa si dulce, este ultimul lucru pe care ti-l doresti atunci cand nu ai chef sa asculti non-stop plansete de copil rasfatat si fratele ei, Mario, care, este, unul dintre cei mai inteligenti dintre copiii pe care i-am cunoscut. Am uitat sa specific ca Tibi & Magda (fratele mamei si sotia lui) s-au ocupat sa impodobeasca toata casa. Am avut chiar si brad (impodobit) sub care Mosul nu a ezitat sa puna cele mai frumoase cadouri ever. Asa ca, sarmalele au fost parca si mai gustoase...Seara ne-am uitat cu totii la Polar Express, unul dintre filmele animate la care m-as uita non-stop...
A doua zi ne-am intalnit cu niste prieteni de-ai alor mei. Desele momente de plictiseala au fost compensate de prajiturile gustoase si vinul fiert.
Zilele au tot trecut apoi...pana pe 31. Prietenii alor mei s-au ocupat de revelion. Asa ca am inchiriat cateva camere intr-un fost conac. Locatia este superba, doar ca peisajele linistite, muzica in surdina si conversatiile fara sfarsit nu sunt ingredientele pe care le asteptam de la seara de revelion. Am baut 2 pahare de Smirnoff, dupe care, am trecut la suc, din simplul considerent ca nu are niciun sens sa bei alcool cand situatia nu o cere.
Intr-un final, ii spun lui Iuli (fratele meu) sa mergem sa fumam o tigara (afara, bineinteles, departe de orice posibila iscoada). Cand intram inauntru, tata ne cauta disperat. Era 00:05. Deci am pierdut onoarea de a ma ingramadi in multimea de pahare elegante de sampanie si sa-i pup pe ai mei, fix la 00:00. Lasa, ca nu este sfarsitul lumii daca ne pupam la 00:05.
Pe la 2:00 jumcam carti. Foarte palpitant. Pe la 3:00 cred ca eram deja spre camera mea cu ferestre imense, unde as fi preferat sa fiu oricand, dar nu de Revelion.
A doua zi am pierdut ziua aiurea; biliard, carti, plimbari. Am esuat in incercarea de a pescui pentru ca lacul cu pricina era inghetat. Ziua urmatoare a continuat in acelasi stil barbar. Pe la 5:00 pm cred ca am plecat, in sfarsit 'acasa', unde, am inceput sa fac bagaje. Si uite asa...a venit ziua cea mare! Am plecat de dimineata. Trebuia sa-mi iau revansa, in sensul ca plimbarea in Londra era inca pe waiting list. Din pacate, Ana era in tara, asa ca, am aplicat ''suna un prieten'', care, norocoasa ce sa mai, era disponibil sa renune la o zi de hibernare pentru a ma face fericita. Ne-am intalnit in Victoria station de unde am plecat catre centru. I-am zis ca vreau sa facem ceva mai dinamic decat sa stam si sa bem o cafea, timp in care eu sa ma plang ca este greu la facultate si el sa se planga ca nu are bani suficienti sa iasa in fiecare seara si sa se destrabaleze in cluburiule din Londra. Asa ca, beculetul (lui) magic s-a aprins. A fost ceva de genu': ''Pai daca vrei ceva dinamic, hai in London Bridge Experience''. Pana sa diger ideea, deja eram pe drum. Am facut o vesnicie pana acolo, dat fiind faptul ca noile mele cizme, ma bateau in ultimul hal. In final am ajuns la destinatie. Nu vreau sa spun mai mult decat ca, semnificatia cuvantului 'dinamic' are cu siguranta valente difderite pentru noi doi. A fost cea mai horror experienta pe care am avut-o ever. La un moment dat am vrut sa ma intorc din traseu, dar nu se putea. Pentru cei care nu stiu despre ce este vorba, London Bridge Experience este un muzeu horror, care, cu limitele de rigoare, face apel la istoria podului cu acelasi nume. Oameni plin de sange cu drujbe care vin spre tine, tot felul de scheleti miscatori si monstruozitati care, intr-un intuneric infricasator iti apar in fata, nu era chiar ce imi doream in momentul ala. Sa nu mai zic de faptul ca la inceput trebuia sa intram intr-un lift, care, pe langa faptul ca arata groaznic, in timpul mersului aveai senzatia ca pica in gol sau se inclina in toate directiile. In caz ca nu stiati, am o accentuata fobie de lifturi. Deci, va dati seama cum a inceput experienta mea. Apoi au urat tot felul de panje de paianjan in care iti prindeai parul si oameni plin de sange care apareau de nicaieri si iti taiau rasuflarea. Momentul de cumpana, in care am vrut sa abandonez traseul (desi nu se putea) a fost cand a trebuit sa trec prin 2 chestii care aratau ca saltele. Ele erau lipite si practic trebuia sa ma inghesoi printre ele, intr-un intuneric in care absolut nimic nu se vedea, iar deasupra capului niste gheare miscatoare se indreptau brutal spre parul meu. Am iesit ragusita... Este clar ca prea curand nu mai trec pe acolo. Biletul: £23. Noroc ca exista prieteni pe lumea asta! Da...daca vreti senzatii tari, London Bridge Experience este locul potrivit. Un refersh desavarsit! [In eventualitatea in care nu am suficient de convingatoare, am sa atasez mai jos cateva imagini pe care le-am luat de pe site-ul 'muzeului'].
De acolo ne-am mai plimbat putin, dupa care, destinatia finala era imposibil de ocolit. Birmingham scria pe mine. Si nu doar Birmingham, ci si sesiune si cateva zile nasoale de invatat sau pur si simplu amamnat invatatul cu riscul de a nu fi studentul stralucitor ce imi doream sa fiu cu ceva timp in urma.

p.s. - asta este prima postare din 2011 :)

3 zile si ma duc

2010-12-20T22:23:00.009+02:00

Dupa incercari nereusite, am decis ca pana plec nu mai lucrez nimic. Nu pot sa ma concentrez, m-am plictisit si nimic nu iese. De ce sa stau 5 ore la birou pentru ceva ce mi-ar luat doar 2 in momente mai bune ?!

O sa renunt la alarma si la orice ar putea sa ma streseze intr-un fel sau altul pana joi. O sa stau degeaba, o sa recuperez Gossip Girl, Grey's anatomy si Skin, o sa merg la cumparaturi, o sa gatesc prajituri si habar n-am ce o sa mai fac. O sa functionez pe principiul ''Ne mulam pe situatie''.

Joi o sa plec in sfarsit de aici. O sa am jumate de zi in Londra, unde...nu stiu ce o sa fac. Probabil ca mixul dintre Londra, zapada si decembrie nu necesita niciun fel de plan prealabil. Cu putin noroc poate o sa ajung si la British Museum.

Astazi m-am trezit cu o migrena puternica. Si a tot continuat, chiar si dupa ce am luat in cateva randuri cate o pastila care teoretic este puternica. Sunt un caz pierdut, stiu!

Am mers la cumparaturi, desi nu a fost cea mai inspirata idee. Birmingham-ul cu cateva zile inaintea Craciunului este o nebunie in cel mai dezamagitor sens al cuvantului. Imi plac metropolele, imi place agitatia, dar atunci cand devine nebunie, incep sa simt ca nu mai pot face fata situatiei.

In timp ce eram in Tesco mi-a venit ideea sa fac muffins. Mi-am cumparat ingridentele si am venit acasa, unde evident am purtat cu mandrie asa zisul sort de gospodina[poze mai jos] . Sunt mandra de ele. Si sunt mandra si de mine, chiar si atunci cand pare ca sunt un robot, care doar inspira si expira. O sa am eu si zile mai bune, nu? Sau cum imi place mie sa spun: ''Razbim noi cumva la lumina''!

A fi sau a nu fi in vacanta [jurnal]

2010-12-18T23:41:00.015+02:00

Prima zi de vacanta is almost gone. De cate ori ma uit pe geam vad oameni care pleaca spre casele lor, unde, pe peron, pista de aterizare sau oriunde ar ajunge, cu siguranta este cineva care sa ii imbratiseze cald si sa le spuna cat de mult au lipsit. O sa am si eu parte de asta peste fix 6 zile. Ador imbratisarile paterne sau ador sentimentul de nerabdare cu 5 minute inainte de a-ti vedea parintii. Astazi a fost prima zi de vacanta dupa un termen destul de agitat. A nins. Exagerat de mult. Iar eu mi-am propus sa incep recapitularea pentru finals-uri.Ziua a inceput lejer. Nu mi-am pus ceasul sa sune. Mi-am zis ''Am si eu dreptul sa ma trezesc natural in prima zi de vacanta''. Asa ca, natural vorbind, m-am trezit la 10:37. Am lungit-o la bucatarie vreo 40 de minute. Spalat vase, mic de jun, spalat vase, gatit salata de conopida (in caz ca mi se face foame mai tarziu). Dupa care am calcat...

Pentru cunoscatori, acestea sunt activitati firesti atunci cand trebuie sa inveti. Si totusi sunt fericita ca nu am trecut la nivelul II, gen facut curat in camera, facut curat in baie sau nivelul III - facut curat in mail.

In fine, nu stiu cum am reusit, dar mi-am luat cartile si m-am dus catre biblioteca. Acolo nu am bucatarie, nu mi-e sete, nu trebuie sa vad cine ce a mai postat pe facebook, plus ca toata lumea studiaza. Deci as avea un sentiment puternic de frustare cand m-as uita in jurul meu si as constata ca sunt singura care e aiurea. Asa ca, cu purcel, cu catel, hop la biblioteca. Fac eu pe drum niste poze...ca doar a nins si un asemenea peisaj nu ar putea sa ma lase rece...[o sa le pun mai jos]. Ajung la biblioteca. Soc total: ''Ne pare rau, biblioteca se inchide din cauza faptului ca a nins foarte mult''. Ce legatura are biblioteca cu ninsoarea? In fine...

Dezamagita, aproape oripilata pentru ca exact cand vreau si eu sa invat atunci se intampla lucruri panarormale, cum ar fi sa se inchida biblioteca...Imi continui drumul catre Main Building. Nu ma las. Am spus ca azi invat si deci invat. Ajung in Main Building. Liniste si pace. Nimeni.

Intru intr-o sala care de obicei este plina de oameni care studiaza. Nimeni. Imi asez cartile pe masa. Chef zero. Incep sa fac poze. Plictiseala. Imi iau o cafea. Incep sa citesc. In final incep sa ma prind de citesc. Imi iubesc cartile pentru ca au imagini. Si pentru ca atunci cand ma plictisesc, sigur imi trece repede tocmai pentru ca au imagini [a se vedea mai jos] Imi iau a doua cafea. Mi se face foame. Pe la 7 am plecat.

Rezultatul pe ziua de azi: Randament de tot rahatul!

Plan pentru maine: ceasul o sa sune la 8...Baut cafea. Lucrat toata ziua la law. Revin maine cu detalii.

P.S. - Tocmai am vazut mailul de la biblioteca. Citit si voi. ''The library has closed early today due to continuing adverse weather conditions, so that staff can return home safely. As the roads are likely to continue to be treacherous, we will not open on Sunday 19 December either. We hope to open as normal at 8.00 am on Monday 20 December, but if you are travelling from any distance on Monday please contact the library first to check that we are open. I apologise for any inconvenience this may cause''. Mda :))))

:)

2010-12-15T01:18:00.002+02:00

Dupa aproape o zi alaturi de prietenii mei, elefantii, pe numele lor progresii aritmetice/geometrice, mi-am dat seama ca totul are o logica, pana la urma. Pana si in maduva oaselor exista un ceva care se repeta cu regularitate si care oricat de infinit ar parea, are un rezultat finit...

Ador senzatia aia de cateva secunde in care dupa ce ti-ai implicat toata fiinta in rezolvarea unui amarat de exercitiu, rasfoiesti nerabdator paginile cu raspunsuri. Te uiti atent. Este gresit; ba nu, te-ai uitat mai sus. Si dintr-o data zambeti victorios. Mi-a iesit!!! ''Vezi ma ca se poate?'', ''Vezi ma ca pot si eu?''

Ador sa ma alint!

With love

2010-12-13T01:12:00.000+02:00

After putting carefully brick upon brick, the sandcastle is broken down again.
I need to take a break from all of these...

Good buy for a while!!!
And who knows, if I won’t come back until Christmas, I just want to wish you all a marvellous Christmas!!!

Love! xox

-

2010-12-12T21:10:00.006+02:00

Asta este un alt moment blank in care ma oftic ca inca sunt copil. Este un moment in care iti vine sa pui mana pe telfon si sa incep sa suni. Sa suni si sa recunosti ca nu esti perfect, ca ai gresit si ca orgoliul este pana la urma o chestie de moment.

Este momentul ala blank in care, total contrar, iti dai seama ca este totusi useless sa o faci. Daca esti rau, copil, imatur, increzut, cu orgoliul cat Casa Popurului, asta e!!! Te speli cu ele pe cap si iti asumi soarta.

In alta ordine de idei...vine Craciunul. Am in cap un draft de scrisoare pentru Mosul. O sa o trimit in Ajun. Sau mai bine o postez aici pe blog :).

Povesti

2010-12-10T22:16:00.002+02:00

Cand lucrurile se complica, oamenii tind sa isi cufunde gandurile in idei abstracte, care nu au raspuns si cu toate acestea el este literalmente cautat. O facem doar ca sa ne tinem mintea ocupata, sa fie departe de maruntisurile piperate.

Nu mi-a placut niciodata piperul...

Este doar un brainstorming neajutorat. Raspunsurile devin povesti. Da, exact!

De cand nu am mai scris povesti?

P.S. -Viata mea devine interesanta.

Inghetata cu fistic

2010-12-09T17:09:00.007+02:00

Cand eram mica imi spuneam cu tot entuziasmul din lume, ca atunci cand voi creste, ma voi "face" vanzatoare la un magazin de inghetata pentru ca doar asa as putea sa mananc inghetat cu fistic non-stop.

Nu stiu de ce, intre timp, m-am reorientat putin.

Ce deziluzie!!!

Copil prost

2010-12-05T19:55:00.011+02:00

Trecand peste toata introducerea ineficienta in cazul de fata, astazi a fost, pentru a nu stiu cata oara o zi proasta. Stiu ca am dreptul sa am zile proaste si ca uneori ele sunt semnalele de alarma care ma mai zguduie, insa...
Insa...jur ca ceva este in neregula cu mine si nu reusesc sa-mi dau seama ce anume. Ceva nu-mi place aici, nu-mi gasesc locul deloc...ma enerveaza totul in jurul meu, sunt acra, rece, dizgratioasa uneori...
Am obosit sa fiu altcineva, sa joc rolul unui succes, cand de fapt, totul mi se pare imposibil de greu. Ma simt ca un melc in escaladarea unui masiv, iar perspectiva ma termina. Nu pot sa ma adun, sa fiu ce vreau sa fiu.
Am obosit sa pun cap la cap toate detaliile...sa fiu singura in nebunia asta de ganduri care face din viata mea un haos. Niste bucati lipsesc cu desavarsire si cred ca tot ce vreau acum este sa le primesc inapoi. Pana acum au fost oameni care stiau foarte bine ce trebuie sa faca pentru mine, nu ma durea capul. Nu trebuia sa gatesc, sa merg la cumparaturi, sa imi fac curatenie in camera, sa imi spal hainele, sa ma chinui sa ii fac pe oameni sa (ma) inteleaga, sa ma reprim de la lucruri...toate astea au devinit din start o realitate. Si cat de mult asteptam independenta asta totala...cat de mult asteptam sa fiu doar eu cu mine, fara sa imi dau seama de fapt in ce ma bag.

Am senzatia ca nu pot. Desi, stiu ca pot...

Stiu ca maine dimineata ma pot trezi cu cel mai larg zambet pe buze, stiu ca pot sta 87548475 de ore la birou sa lucrez, stiu exact unde sa-mi caut motivatia, stiu exact cine sunt si de ce sunt aici, stiu exact ce imi lipseste, stiu ca pentru fiecare lucru trebuie sa lupt, insa tocmai, ideea este ca am obosit sa fac sacrificii. Nu mai vreau sa fac nimic. Vreau sa stau. Sa stau degeaba. Sa ma uit pe pereti. Sa innumar oile. Sa inalt zmee. Sa miros maci. Si cel mai trist este ca stiu ca toate astea sunt absolut imposibile acum. Nu pentru ca nu am pereti, maci sau oi, ci pentru ca imaginatia mea a devenit mult prea rigida. Si eu odata cu ea. Adio pereti, adio oi...adio maci!

De ce sunt un copil prost?