[scris ieri]
Mi-e dor de starea generala din liceu si de entuziasmul cu care nu respiram pana nu ajungeam acasa si incepeam sa scriu pe blog, unde tranteam toate absurdatitile lumii in cea mai prosteasca forma posibila. Dar uite cum sta treaba, mi-am promis ca nu mai traiesc in trecut, ci doar il vizitez asa din cand in cand, cum pretind ca o fac acum.

Ma instiga pozitiv (daca limba romana imi permite sa ma exprim asa) gandul fluturatic legat de ce o sa fac fix in momentul asta anul viitor, cu ce o sa fiu imbracata, cu cine o sa vorbesc, ce o sa debiteze prin triunghiul berumedlor. Dar vedeti voi, alta promisiune pe care mi-am facut-o este ca nu mai traiesc in viitor si in ceea ce CRED eu ca o sa imi ofere el, ci doar o sa ma joc cu imaginatia, vizitandu-l din cand in cand in absurdul lui...asa cum pretend ca o fac acum.

Luandu-le prin excludere, daca ieri este trecut si maine este viitor [desi dinamica timpului ar avea ceva obiectii legat de asta], tot ce imi ramane este sa traiesc astazi si acum pentru ca asta este singura optiune care respecta regulile carora de buna voie si nesilita de nimeni am ales sa ma supun.

Nu o sa va tin mult pentru ca sunt incredibil de obosita ... blanc, daca vreti. S-au blocat canalele cumva si nu mai circula ceea ce materia numeste ‘informatie’...dar lucrul cu care vreau sa inchei este ca astazi in timp ce fumam, un omul strazii (ish) aduna chistoace de pe jos ca sa scoata si el de un fum. M-am dus la el si l-am intrebat daca vrea o tigara. Mi-a spus ca nu vrea. I-am spus ca ar fi placerea mea daca ar vrea. A luat-o, dupa care am auzit cel mai adevarat ‘Take care, darling’ din viata mea. Asta m-a facut fericita azi. Si da, o sa ‘Take care’ pentru ca asta cere prezentul. Nimic mai mult decat ‘Take care’...De restul se ocupa planetele.