28.12.2011
Mda...
Inca de la inceput vreau sa ma fac inteleasa, nu urmeaza sa critic nimic din ce scriu oamenii, ci doar sa imi exprim parerea despre faptul care urmeaza.
Desi nu ar trebui sa am prea mult timp liber pentru ca urmeaza sesiunea dupa vacanta, I can't be bothered to think about it. Sunt acasa, ma culc foarte tarziu, ma trezesc numai dupa 2 pm, nu am un program...ma intelegeti voi. Si pentru ca sunt in starea asta dolce far niente, am timp sa fac o parte din lucrurile care imi plac si pentru care nu am asa de mult timp in alte perioade. Un exemplu ar fi sa citesc bloguri. Ideea este ca sunt unele care, nu doar ca ma lasa rece, dar ma instiga. Ma instiga sa scriu ceva. Cu mici exceptii, in perioada asta, am gasit articole care se incadreaza in doua mari categorii: sentimente si Craciun. Nu asta ar fi problema.
Este dragut sa scrii despre sentimente, ce simti, cum rezolvi probleme etc, insa autorii lor le duc la niste cote atat de pseudo-filosofice, incat nici ei, recitindu-le, nu cred ca mai inteleg ideea, daca mai este vreo idee si daca are sens sau nu. Imi place jocul cuvintelor, dar atunci cand vrei sa transformi o chestie care nu are inteles intr-o chestie si mai de neinteles, lucrurile devin imposibile. Nu vorbesc despre poeme abstracte sau filosofie sanatoasa, ci despre asa size intamplari din vietile oamenilor. Si lumea scrie despre stari interiorizate folosind structuri alambicate si pierdute in traducerea propriilor sensuri. De ce nu apeleaza la un jurnal intim? De ce se confunda ideea de blog cu ideea de ceva personal si privat?
Si mie mi se intampla de multe ori sa scriu abstract, sa creionez un mesaj pentru anumite persoane care stiu ca ma citesc sau sa fac eu de asa natura incat sa ma citeasca, insa am mereu grija sa ii fac si pe necunoscatori sa ramana cu ceva, sa inteleaga o idee de la cap la coada, chiar daca saraca.
A doua chestie este cu articolele despre Craciun. Am ramas oripilata sa vad cat de gresit pot intelege unii oameni toata ideea cu sarbatorile [din punctul meu de vedere]. Nu fac apel la nicio chestie religioasa. Pur si simplul, cum este tratata problematica cumparaturilor in raport cu generatia de consum in care ne aflam. Am impulsuri de stins calculatorul cand vad articole care se incheiau cu intrebari gen 'Si ce e rau in a vedea Craciunul ca pe o ocazie de a face cumparaturi... si atat?'. Nu, nu cred ca sunt oameni care gandesc si vad spatiul/timpul atat de superficial. De ce ai nevoie de Craciun sa faci cumparaturi? Reduceri sunt si in alte perioade ale anului, oameni buni. Iar stomacul, oricat de masochist ar fi, este o entitate finita care suporta o cantitate limitata de mancare.
Este momentul asta cand ciclurile isi dau refresh, cand putem descoperii sensuri in noi ca indivizi, in actiunile prin care am trecut, putem cladi planuri, reflecta la sensuri, petrece timp cu prieteni, bea cu prieteni...la a gasi o cale prin care sa devenim cu adevarat fericiti. Eu o numesc fericire spirituala!
Ma simt undeva pierduta pentru ca nu inteleg daca mi s-a blocat banda pe o chestie pe care doar eu o vad esentiala sau pur si simplu nu mai tin pasul cu lumea miscatore din jur. Nu stiu, eu vad lucrurile diferit. As citi non stop, m-am uita la filme vechi, as asculta muzica noua...si in mare parte fac asta. Compar situatii, pun in balanta fapte, analizez certitudini...si dezamagita vad cum tendinta se indreapta catre altceva, fireste lumesc, dar parca prea material...
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cu riscul de a ma uri...nu te obliga nimeni sa citesti...sunt atatea bloguri bine facute, cu substanta, cu mesaj, incat nu inteleg de ce te impiedici de asa ceva...
RăspundeţiŞtergereTendintele se schimba mereu, lucrurile de calitate supravietuiesc
A ignora unele aspecte in detrimentul altora, nu duce decat la o imagine distorsionata a realitatii. Unde este the big picture daca ne uitam numai la anumite chestii? In articolul asta vorbesc despre unele reactii umane care nu coincid cu framework-ul in care eu operez. Nu inseamna ca este gresit sau corect, ci doar absurd pentru mine personal.
RăspundeţiŞtergereSi nu am motive sa te urasc x
Pai fac aici pe avocatul diavolului, the big picture este aceea ca absurditatile astea trec la fel cum au trecut si altele...ce e intr-adevar de calitate o sa supravietuiasca...daca exista o persoana care sa vada ca unele comportamente sunt absurde cu siguranta exista si o a doua si o a treia si mai multe...deci undeva tot e un echilibru, nu?
RăspundeţiŞtergereNu, the big picture este sa citesti lucruri care iti plac, lucruri care nu iti plac, lucruri care le plac altora, lucruri care nu le plac altora...inseamna sa ai un orizont mai larg decat cei cativa metri din fata ochilor.
RăspundeţiŞtergereOricum, ne indepartam de la subiect. Am sentimentul ca incerci sa imi explici ceva de genul, 'de ce sa vorbim despre saraci, atata timp cat exista bogati? De ce sa vorbim despre nefericire cand sunt atatia fericiti, de ce sa acordam atentie unei laturi negative a unui aspect, cand exista echivalentul lui pozitiv?'
Si ce am scris mai sus nu este vreo analiza profunda a ceea ce scriu oamenii si nici o idee general valabila. Este pur si simplu o constatre saraca :)
Oricum, faptul ca exista tendinta asta de ignorare aka 'nu te obliga nimeni sa citesti', ar trebui sa ne dea de gandit...
ai fi un politician bun
RăspundeţiŞtergerefiecare are un mod de gandire diferit.
RăspundeţiŞtergere'insa autorii lor le duc la niste cote atat de pseudo-filosofice'.. unii au limbaj mai dezvoltat (si aici nu insinuez ca tu nu ai avea), sau citesc mai mult, si mai altfel.. involuntar ti se schimba limbajul daca citesti doar psihologie,sau carti psihologice.
blogul e un spatiu personal. eu una asa il vad. scriu pe el ce-mi dibuie capu, si folosesc tot felu de expresii in limbaj.
cand sunt trista, sau am un blocaj psihic, sincer, putin imi pasa de ce ar intelege cititorii din ce-am aberat eu. atunci am scris pentru mine:)
- nu lua asta in sens rau.
oricum, frumos scris articolul. imi place cum scrii. te citesc de mult, si imi place 'simplitatea' ta
Inteleg foarte bine ideea ta si sunt in intregime de acord cu ea. Eu nu ii critic pe oamenii astia pentru cum sunt ei, ci mi se pare putin ciudata tendita spre care am pornit, felul in care vedem lucrurile si le analizam...
RăspundeţiŞtergereSi daca tot este un loc personal blogul, m-am gandit sa exprim cumva gustul pe care mi-l lasa unele articole...mie personal; nothing more :)
Si apropo de vocabular, pentru mine nu conteaza cuvintele elevate care aruncate pe o 'foaie' suna bine, ci substanta. Trebuie sa recunoti ca sunt autori care ne ofera doar cuvinte...goale :) Am citit blogul tau...si in spatele acelor expresii random care iti dibuie tie prin cap, chiar am gasit idei foarte dragute. Like it :)