10.12.2011
Fabrica de imbuteliat stari
Este o chestie despre mine care mi se intampla recent: gandesc! Problema este ca o fac groaznic de intangibil, incat am inceput sa ma plictisesc de mine gandindu-ma, atata vreme cat ma bombardez singura cu idei pe care le internalizez fara a intelege masura in care o sa pot vreodata sa le decodez.
Unele chestii sunt mai simple si daca ma chinui o scot la cale, pot sa le exprim si lumea e mai frumoasa; altele sunt imposibile. De cate ori deschid gura si incerc sa le rostesc, ies baloane. Le vad cum se indeparteaza incet dar sigur spre o destinatie nedefinita, dar groaznic de sigura.
Ce facem cu toate teoriile care tipa in mine si se contrazic cu propriul meu ego? Ce facem cu toate baloanele care ies si se sparg undeva departe, fara sa le vad, desi le simt cum se chinuie in propria lor nebuloasa? Este un joc. Un joc de-a intuitia, un echivalent 'de-a v-ati ascunselea' care ma fascineaza pana in maduva.
Stiu exact ce vreau, unde trebuie sa caut si ce anume am sa gasesc. Problema este ca variabilele astea se contrazic atat de tare, incat anuleaza simturi. Ma anuleaza constant tocmai pentru ca sunt prea transparent de puternice. Pentru ca nu exista cand deschid ochii si ma duc pe valul de-ai tine permanent inchisi. Unii spun ca in felul asta ma joc cu mine. Si pana la urma de ce sa n-o fac? Este partea aia din carte cand nu poti sa o mai lasi din mana. Cand stai acolo ghemuit si nici nu mai respiri de teama sa nu iti scape ceva. Este intriga care transforma teama de intuneric in extazul luminii. Si cat iubesc asta, Doamne!
Asta la nivel intrapersonal. Cat despre partea care ii implica pe cei din jur, devine si mai interesant. Atunci se maresc pupilele, vocea piere si baloanele ies. Stiu ca esti acolo, pierdut in competitia din propria bula. Competitia cu tine insuti. Cu mine insami.
Suntem in drumul spre ceva, desi starea asta piere de fiecare data cand am senzatia ca am transformat ideea in simt si simtul in produs. Dar cine mai cauta produse? Piata nu mai vrea produse, piata vrea idei brute pe care oamenii sa le fure nemacerate. Sa te duci cu flow-ul si sa te transformi in propria fabrica de imbuteliat stari. Si daca esti norocos poti prinde ceva contracte telepatice. Ahh!
Mi-e dor de chestia aia cu transformat baloane in fluturi. Si stii de ce fluturi? Pentru ca ei nu se sparg, ci zboara si daca ii rogi frumos ar putea sa iti duca mesajul la destinatie, ca un ravas intr-o sticla pe mare. Si daca se intampla sa nu ajunga, dai vina pe destin. Tu ai facut totul intr-o lume care nici macar nu iti cere asta.
Imi cer scuze pentru postul acesta. Vedeti? Oricat ma chinui sa ma fac inteleasa, iese doar un balon. Iar astazi m-am chinuit mult sa-l prind si sa-l transpun aici. In cazul in care intelegeti ceva, va rog, nu ezitati sa imi deslusiti misterul! Urasc baloanele pentru ca doar tu ai putea vreodata sa le intelegi.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)

0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu