Am ajuns acasa si am inceput sa waffle pe chestia asta (doar stiti ca asta fac cel mai bine). Si dintr-o data am avut revelatia ca uneori poate nu neeaparat scopurile sunt cele mai importante, ci poate ceea ce ne propulseaza catre ele, acel ceva care ne sustine constant, opusul gravitatii daca vreti! Eu sincer nu as putea sa imi imaginez viata fara lucrurile marunte, detaliile 'nesemnificative' care tranforma orice in ceva important, esential, relevant.

Acum ceva timp vedeam (nu pentru prima data) in campus o tipa care mergea cu ajutorul unui cadru metalic. Are cu siguranta ceva probleme grave de sanatate (ma feresc de eticheta 'nevoi speciale', desi cred ca aici se potriveste). Sa mearga parea un real efort. Si cu toate astea era acolo, printre toti ceilalti, printre cei care se plang cat de greu este un examen sau ca nu au resuit sa isi cumpere ultimul model de nu stiu ce. De cate ori o vad pe tipa asta ma intreb 'Cum as putea vreo secunda sa cred ca nu as reusi ceva anume atata timp cat materia a fost atat de darnica fata de mine? Care ar putea sa fie acele scuze care sa ma salveze? Si cu siguranta ca nu ar fi!

Alta chestie pe care am realizat-o recent este ca lucrurile din viata noastra sunt asa cum le vedem si le percepem in individualitatea noastra. Fiecare are realitatea lui pe care are tot dreptul sa o considere realitatea absoluta pentru ca in esenta 'ce este realitatea?'. Este ceea ce vad cele 7 miliarde de perechi de ochi sau ceea ce citim in ziare si filtram cu cele 7 miliarde de creiere sau ce este realitatea? Cred ca este dreptul fiecaruia de a si-o manifesta in orice fel. De a crede in orice, de realiza orice, de deveni orice. Concluzia pe care as vrea sa o trag de aici este ca niciodata sa nu-i lasati pe cei din jurul vostru sa confunde realitatea lor cu realitatea voastra, sa va taie aripile, sa va infunde deziluziile in monotonul uman.

Mai jos este un pasaj care m-a inspirat foarte mult recent! Il consider esena lucrurilor ce se intampla in momentul asta in viata mea. Nimic nu este alb, nimic nu este negru, desi oricand, oricare din cele doua extreme poate fi atinsa. Ma las purtata de flexibilitate si incerc sa admit ca sunt si unele lucruri pe care intr-o masura sau alta, universul le controleaza pentru mine. Este opusul gravitatiei de care vorbeam mai sus, adica o forta care uneori ne ajuta sa ajungem sus, sus, sus pentru ca pur si simplu meritam asta. Get inspired :)